Mi se pare deja mult prea facil să o judeci și critici pe Ostapenko. O faceți voi la comentarii, o facem noi când intrăm cu degetele în tastatură și poate e momentul pentru o pauză. Așa că, măcar azi, nu mai zic că e în vreun fel, că e în altul, că seamănă cu ceva sau cineva. Dar trebuie să spun că e singurul sportiv care a intrat azi în echipament complet negru, când la Paris erau 31 de grade la umbră. Cum zice un prieten jurnalist, opiniile vi le faceți singuri.
Nănașa și-a făcut de una singură un meci în care, în primul set, singura mare performanță a ei a fost că măcar și-a amintit scorul și nu a plecat acasă între game-uri. A fost genul acela de transă inversă, specifică ei: privire de shaolin, dar execuție de salahor lăsat să creadă că poate picta Capela Sixtină și apoi urcat pe schelă ca să se apuce de dat la trafalet.
Foto: Matthew Stockman/Getty Images
Problema ei principală azi a fost că a primit-o prin distribuire pe Magda Linette, o tipă ajunsă la 34 de ani, care e prin circuit de când turneele te chemau rugându-ți vecinii să ducă vorbă în sat, la primar. De ceva ani, Magda își tot caută un moment potrivit ca să se ridice de la masă, dar nu ți-ai da seama. Ba dimpotrivă, pentru că recent a întors masa peste compatrioata Iga, atunci când s-au întâlnit pe terenul de hard de la Miami.
E adevărat că Iga e acum într-o fază a vieții în care e combinația perfectă de jucătoare cu clasament, tenismenă căutată de titluri, dar totuși jucătoare predispusă la luat borduri și gropi cu o frecvență mult mai mare decât în vremurile în care le arunca/producea folosind speranțele adversarelor.
Orișicât, Magda nu clipește când Ostapenko tropăie prin curte, așa că primul set i s-a scurs în brațe facil, în timp ce la celălalt capăt de teren era cert faptul că încă se mai caută răspunsuri la întrebarea „de ce mi-o fi așa cald, deși am șosete albe?”, în timp ce dilemele de tenis – în mod evident – încă stăteau în soare, la coadă. În stilul caracteristic, universul a răsturnat evidențele și în setul doi ne-a arătat cum poate fi Ostapenko atunci când nu e full-Ostapenko: mai puține greșeli neforțate care catapultează mingi la doi metri de tușă și decizii tactice care nu combină strategii de treierat grâu cu traseele specifice ale unei păsări ce nu face diferența dintre geam și albastrul cerului.
Dar nici universul nu poate trage mai mult de-un set, așa că Linette a putut încă o dată să-și strângă adversara în ușă: la 3-2 a făcut break pe măsură ce jocul Nănașei se dezintegra vizibil sub greutatea dorinței ei de a comenta orice mișcare de moleculă nefavorabilă, iar asta a fost suficient pentru ca Magda să gliseze fin spre încă un set câștigat și, într-un final, meciul cu totul.
Foto: Matthew Stockman/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
