Imaginați-vă, preț de câteva secunde, un infern care se desfășoară pe o suprafață de numai 2 pe 2 metri. Bine, oricum se spune că nu va fi nevoie de prea mare spațiu de chin în lumea celor pedepsiți, dar eu îmi proiectez unul în care chiuveta să fie centrul de greutate. Să speli vase continuu și neîncetat să izvorască farfurii murdare, căni soioase etc. Special am ales doi bărbați în rolurile principale ale acestei șarade. Cine știe ce discuții interminabile aș fi stârnit în zona de comentarii? Totodată, un infern condus de Tix și Dero pentru Lorenzo și Brandon mi se pare chiar idee de Tarantino.
Quentin, fă-te că lucrezi! Ăsta a fost meci senzațional, cu toate că nu-l văd încă terminat. Fibrele italianului și americanului încă tremură după o istorie care a durat doar 3 minute peste alea cinci ore lungi. Cinci ore de dat la rame ca în vreme de război pe apă, doar am stabilit că totul se petrece la chiuvetă. Crezi că ți-ai terminat soloul pe bază de spălător de sârmă? Stai să vezi ce-ți izvorăște sub nas – vase și nave de ciorbă, corvete de tocăniță de pe care să sară și ultima picătură de grăsime.
Freci cu fanatism, apoi te ștergi și o iei de la capăt. Băieții ăștia ar fi meritat să meargă împreună mai departe, doar și pentru că la final Lorenzo îl consola frățește pe Nakashima. Se citea de la distanță compasiunea pe chipul său. Parcă îi părea rău că departajarea din super-tiebreak îi surâdea. Astfel, se opreau, ca prin vrajă, chinurile sisifice îmbibate în substanțe degresante.
Ezra Shaw/Getty Images
Acel 10-3 de pe final ne arăta că peninsularul rămăsese în picioare, ultima minge trimițând-o furtunos în teu. Naka se rupea, îl dezmembrase execuția acestui Sonego care a redescoperit tenisul la trei decenii de viață. În Australia, la început de an, bifa în premieră sferturile unui Grand Slam, iar acum, în optimile de la Wimbledon, va da chiar de Shelton, cel care i-a grăbit plecarea de la Melbourne. Cumva, de el depinde dacă-și va retrăi iadul.
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Roland-Garros îți sunt oferite de Porsche
Baptiste a scos-o pe Sorana la aer, apoi i-a făcut vânt și lui Mboko și-i mai trebuia o agoniseală pentru a-și egala recordul de la French Open, de acum câteva săptămâni. A nimerit însă prost, Andreeva e la 18 ani ai săi o enciclopedie ambulantă de situații rezolvate. Mai ales în tenis, acolo unde în ultimul an a dat de pământ cu Sabalenka, Iga, Rybakina sau Svitolina. 18 ani, să ne înțelegem, iar la noi, dimineața și după prânz, când se intră și se iese de la liceu (acum i se zice colegiu), bulevardul este compromis. N-ai cum să treci, sunt mașinile părinților care își parchează sau recuperează odraslele:
– Ai grijă, vezi că-ți dau bip când vin să te iau! Da, normal, o să fiu cu aerul condiționat pornit, ca să nu transpiri. De aici mergem direct la Mec.
Distinsul anonim care semnează cronica de față o concura pe vremuri pe Mirra. Dacă troleibuzul era plin-ochi, călătoream și pe scară, era o croazieră pe care abia acum, după decenii de aclimatizare a riscului, îmi permit s-o împărtășesc. Se considera un avantaj să ajungi la domiciliu înaintea părinților, aveai timp să exersezi un poker-face competitiv. Doar nu-ți permiteai să strici atmosfera din familie cu nota aia proastă din teză.
Daniel Kopatsch/Getty Images
Pe scară a încercat și Hailey să avanseze spre tururile superioare, plesnind câteva cu forța care o caracterizează, numai că rusoaica – așa cum scriam în primul paragraf – o priponise și pe Saba. Știa, așadar, cum să fenteze provocarea americancei. Puternică era și Serena, însă doamna Williams valsa pe teren, era peste tot și mereu în poziția din care să lanseze lovitura care punea presiune pe Muzeul Superlativelor.
Andreeva a și transpirat, ceea ce e minunat într-o viață de om sănătos, dar și-a creat și condiții prielnice pentru a câștiga meciul. A montat aerul condiționat la începutul fiecărui set, obligând-o pe Baptiste să vină din urmă și, forțând ca să-și ia break-urile înapoi, să dea și în plopi sau castani. Abia în burta manșei secunde s-ar fi putut complica afacerea tinerei care locuiește la Cannes: la 3-1, Hailey a făcut break, a urmat un alt break, de data aceasta la zero al rusoaicei, pentru ca apoi outsidera să prăpădească cinci mingi de game pe serviciul adversarei. Dacă nu capitalizezi în asemenea momente, troleu scrie pe tine. Pe scaun, la geam, nu pe felie cu primejdia, cum se încumetau alții în alte epoci.
Dar nu scriem și despre numărul 1 mondial? Oricând de multe meciuri ar avea cu propria-i carismă, și chiar duce destule, omul a intrat civilizat în a doua săptămână de Wimbledon. Nu trebuie să-l iubești ca să-i remarci setea nebună de a băga cifrele în boală. Uneori, și roboții se opresc din mișcările monotone și iau notițe de la vlăjganul italian pe care poți să-l bați doar dacă ești Alcaraz. E vorba de perioada curentă a carierei, să ne înțelegem, dar recomandarea fermă a specialiștilor este să nu-l mai lași să evadeze la două seturi în față. Nu se poate întâmpla la infinit să-i tragi șepcuța pe ochi după ce te-a înfăinat bine înainte de a te arunca în cuptor.
Tipul n-a risipit niciun set la All England Lawn Tennis and Croquet Club, chiar dacă în turul 3 a făcut schimb de amabilități la fileu cu un spaniol. Martinez nu e Carlitos. Apropo, ibericul trebuie să nu fi dormit deloc în noaptea dinaintea jocului cu mașina de tenis – narcisismul e un dezechilibru frecventabil. Îți place să crezi că practici un joc consistent, că tribunele se vor entuziasma la retururile tale adresate șefului ATP, poate chiar visezi să-i capturezi un set, două. Apoi ajungi pe mâna insensibilului din nordul peninsulei italice și e important să salvezi aparențele. Atât îți mai rămâne, astea sunt limitele plauzibilului.
Pedro a zâmbit în acest joc mai mult decât la orice comedie văzută vreodată la cinema. A făcut-o când i-a intrat și lui o carte bună, dar mai ales în momentele în care Jannik așeza mingile cu mâna în colțul terenului. Prea aplaudau cu spor amatorii de spectacol din tribune, trebuia să-și miște și el acele grupe de mușchi de pe față care lasă dantura în smalțul gol. Doar cât să nu-i dea satisfacție cetățeanului care pe iarba londoneză e încă restant la marea performanță. Are o semifinală în 2023, așadar e ultra-motivat să măture tot ce-i iese pe uliță.
Sinner a avut doi de 5-0, în primul și ultimul set, dar nu e meritul lui Martinez, sportiv cu un CV vaporos, că n-a nu s-a copt bagel-ul. Mai dă erori și inteligența artificială, or asta e de bine. Nu-l vedem prea curând pe Chat GPT în echipa cronicarilor lui Meșter. El are treabă acolo, în inima arenei, cu cârlionții și cozorocul pe care parcă mai mereu i-l alege altcineva, nicidecum el sau managerul de imagine.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
