După 10 zile în care au înșirat meciurile așa cum înșiră Tamaș în CV dopurile din plută ale sticlelor de vin, halind trei etape legate în care singurele pauze au fost cele de hidratare, echipele care se bat în Liga 1 Orange s-au trezit brusc că au ajuns practic la jumătatea lungimii cărării pe care cele șase formații care au șanse la ciolan încearcă să-și lase adversarii în la fezandat în mijloc de codru des. Și pentru că jumătatea unui drum este de obicei motiv de pauză de cafea, de masă și de eventuale nevoi vezicale, ne oprim și noi din rupt tastele și privim de la distanță la un clasament care ne oferă deja câteva concluzii.

Cea mai importantă este cea legată de faptul că, de când și-a schimbat numele din Steaua București în FCSB, echipa pe care vechii suporteri din Ghencea încep s-o vadă prin ceață a cam prins spumă pe lapte. Trei victorii consecutive cu Dinamo, Astra și Craiova i-au dus pe bucureșteni în vârful clasamentului după un drum în care pare că istoria și palmaresul, pentru care Armata se bate cu insistență în lipsa vreunei alte ocupații beligerante, au fost greutatea care ținea echipa din treabă.

Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Craiova – FCSB 0-1

Cel mai recent exemplu al acestui curent artistic s-a văzut în partida contra celor de la Universitatea Craiova, meci jucat de FCSB teoretic în deplasare, dar practic pe teren neutru, pentru că oltenii încă așteaptă deschiderea noului lor stadion pentru a nu se plimba cu cortul prin țară ca mongolii prin Asia.

A fost o partidă în care Andrei Ivan, revenit după o pauză forțată în urma unei eliminări cu un foarte firav miros cerebral, a înmulțit în primele 45 de minute numărul afecțiunilor cardiace din Craiova și referințele la decedați și sărbători legale din capitala Olteniei. Considerat una dintre speranțele fotbalului românesc, Ivan a pasat cu portarul în trei ocazii majore derulate în prima repriză a meciului cu FCSB, demonstrând astfel că putem să sperăm în continuare la o echipă națională care ne va oferi meciuri de infarct contra puterilor precum Albania și Muntenegru și că ne vom exersa din nou algebra calculând încontinuu șansele matematice pe care le avem la calificare.

Meciul a fost decis de o execuție simplă a lui Gnohere, care a marcat ușor, cu capul, de la doi metri de poartă, într-o fază în care craiovenii au fost surprinși de o recentrare a lui Momcilovic ca de căderea unui asteroid în mijlocul unei transmisiuni în direct la Românii au Talent. Cu Alibec aflat în pauză de țigară în acest meci, “Bizonul” a demonstrat că poate fi o soluție în atac în momentul în care restul jucătorilor sunt încercați de sentimente amestecate când vine vorba de preluări și pase scurte și a împuns cele trei puncte care așează FCSB pe prima poziție în Liga 1 Orange.

Ocazie numai bună pentru ca George Becali să proclame din nou în fața camerelor începutul unei perioade de 50 de ani în care echipa păstorită de omul-rangă va câștiga toate competițiile la care va participa. Istoria ne-a arătat însă că, de obicei, optimismul piperian durează până la următoarea vizită la psiholog, drept pentru are rămânem ușor rezervați în legătură cu prognozele venite dinspre lojă.

CFR – Viitorul 0-0

O altă concluzie este cea legată de forma de tristă amintire prin care trece Viitorul, echipa lui Hagi fiind aruncată în decor după ce a reușit două egaluri, o înfrângere și doar două victorii în cele cinci meciuri din Playoff. Astfel, deși au început partea finală a campionatului în vârful acestuia, constănțenii au decis să intre în post la capitolul goluri marcate și, drept urmare, câștigă meciuri mai rar decât îi ies acordurile lui Gică Hagi.

Ultimul pas în strachină a fost înregistrat la Cluj, acolo unde Viitorul a adunat a doua remiză nulă din Playoff într-un meci echilibrat ca balanța din farmacie. Pentru că a fost 0-0 nu ne vom apleca foarte adânc deasupra balustradei pentru a analiza momentele-cheie al jocului, care s-au rezumat de altfel la cele două fluiere finale ale arbitrului și la o bară destul de leșinată a lui Ciprian Deac. Merită însă subliniat faptul că echipa clujeană continuă să se agațe de echipele care au verde la Cupele Europene ca piunezele de anvelope, deși ardelenii nu vor putea să schimbe fanioane cu rivali de pe Continent în sezonul următor din cauză că echipele aflate în insolvență sunt legate temeinic în cămașă de forță de UEFA, spre deosebire de hainele lejere, de casă, pe care le poartă în campionatul intern.

Astra – Dinamo 1-2

Dacă CFR și Craiova par că-și aduc aminte de copilărie și sunt mai nehotărâte decât adolescenții care-și așteaptă rândul la mirosul de parfum, o certitudine este căderea liberă a celor de la Astra, care au considerat că intrarea în Playoff a încheiat campionatul, astfel că se prezintă la meciuri cu scopul de a se antrena pentru semifinala de Cupa României, competiție în care giurguvenii nu au scos încă ștecherul din priză.

În ultima partidă a etapei, echipa lui Șumudică a pierdut din nou acasă împotriva celor de la Dinamo într-un meci în care jucătorii giurgiuveni (mă rog, vorba vine) au ratat câteva ocazii majore înainte de a primi două goluri în două faze consecutive venite după minutul 80, reușite echivalente cu două upercuturi fatale la ficat pe care le primești când aveai impresia că adversarul e aproape să fie numărat la podea. Astra a adunat astfel a patra înfrângere la rând, fenomen astronomic rar care i-a virusat sinapsele lui Marius Șumudică, transformat brusc din antrenorul anului în România într-un tip cu păr albit de ratări care caută orice orificiu prin care poate evada de la echipa pe care acum nu mai mult de două luni o trimitea la vânătoare de belgieni în Europa League.

Golul celor de la Astra a fost marcat de Săpunaru în secundele de final ale partidei, moment în care fostul rapidist i-a arătat colegului Daniel Niculae cum trebuie fâlfâită plasa la câteva minute după ce atacantul ratase o ocazie din care nu am înțeles decât că există o explicație serioasă pentru care omul care pleca la Auxerre și Monaco acum câțiva ani a eșuat ca o morsă beată pe faleza din Giurgiu.

Pandurii – Timișoara 1-3

Peste toate, însă, cea mai frumoasă surpriză a Ligii 1 Orange este reprezentată de modul în care Timișoara s-a transformat în câteva luni din larvă în fluture. Când începi campionatul de la -14 puncte, deci cu șansa pe care o are România în clasamentul medaliilor olimpice în fața Statelor Unite, nu-ți propui mai mult decât să înveți cum se respiră controlat sub apă, pentru a rezista cât mai mult până la evidentul scurtcircuit cerebral care te trimite în comă și apoi în lumea celor care nu cuvântă.

Ei bine, Timișoara nu doar că a reușit să scoată capul din apă, dar a evoluat de la statutul de moluscă a campionatului și a sărit vreo patru pași evolutivi, trecând direct la stadiul de mamifer cu pretenții în Playout, unde bănățenii dau impresia că mai au câteva salturi și termină campionatul în fața unor echipe care în sezonul regulat au tras până-n ultima secundă să prindă trenul care ducea în vârful nucului. Deocamdată, Timișoara s-a ridicat clar deasupra zonei care trimite în iad. De urmărit ce se va întâmpla de acum înainte având în vedere faptul că violeții au prins o însuflețire creatoare vecină cu o cauză mai cărnoasă demonstrată și în ultima partidă, contra celor de la Pandurii.

A fost o partidă în care Timișoara a demonstrat din nou că nu se simte bine dacă nu e pusă să recupereze, după modelul patentat pe vremuri de Gabi Szabo, care reușea să le înnoade genunchii adversarelor sale pe ultimele turnante în probele de 1500 și 3000 de metri plat. Dacă în campionat au revenit de la nivelul canalizării, în meciul cu Pandurii au revenit de la 0-1 abia după minutul 70, ajutați pe de o parte de două eliminări ale gazdelor, pe de altă parte de faptul că Stanca, portarul Pandurilor, și-a uns mănușile cu vaselină înainte de meci și a scăpat mingile în poartă cu o insistență demnă de o epocă de tristă amintire a fotbalului autohton.

Voluntari – Târgu Mureș 2-1

La Voluntari am reținut două lucruri. Primul a fost faptul că echipa din Târgu Mureș a continuat fabuloasa aventură prin jungla Playout-ului adunând o nouă înfrângere, demonstrând că o colecție de nume cu foste sau actuale ecouri pozitive în Liga 1 nu are niciun efect dacă acestea nu sunt așezate cu cap pe același fir de ață. Al doilea este faptul că Voluntariul a adunat trei puncte după 6 meciuri vomitive consecutive, acordându-i astfel un start lansat noului antrenor, Claudiu Niculescu, care încearcă să iasă în evidență ca șef de trupe la margine de domeniu arabil după ce acum câțiva ani, pe când încă avea copite pe potcoave, încerca să promoveze rasa canină în expozițiile de profil din întreaga țară.

Poli Iași – Botoșani 2-1

Echipa ieșeană a reușit să se cațere pe prima poziție a clasamentului din Playout în urma unui meci în care am notat în special faptul că Florin Prunea a executat un concert pentru pian, zei și sfinți trimiși pe adresa primarului din Iași la conferința de presă de la finalul partidei. Până atunci, duelul pur moldovenesc dintre cele două echipe care au toate șansele să rămână în Liga 1 Orange și la anul s-a terminat cu victoria Iașului, care a condus dansul pe întreaga lungime a partidei, în ciuda faptului că au tremurat ca telefoanele pe mod vibrație în ultimele momente ale jocului, când Golofca a lovit bara și a ratat astfel egalarea.

Chiajna – Mediaș 1-1

După ce i-a învățat pe medieșeni adunarea punctelor în sezonul regulat până la un nivel la care erau la un moment dat considerați favoriți la titlu, profesorul Pustai a început să piardă pagini din Gazeta Matematică odată cu startul Playoutului. Iar elevii săi nu au mai putut să țină ritmul cu programa. Drept urmare, Mediașul a reușit să adune al patrulea meci fără victorie în Playout, căzând sub Iași și având șanse reale de a rata primul loc în clasamentul echipelor care joacă pentru a nu fi trimise la muncă silnică în diviziile de subsol.

Dacă mai era nevoie de o dovadă a faptului că Mediașul și-a cam pierdut rigla, aceasta a venit în partida încheiată 1-1 contra celor din Chiajna, o echipă care se află geografic la marginea Bucureștiului, iar fotbalistic la marginea clasamentului. Meciul s-a jucat pe parcursul a patru minute, Trtovac și Dobrosavlevici – doi jucători cu nume predestinate fracturilor de limbă – marcând câte un gol pe cap de vită furajată în minutele 52, respectiv 56. Mai mult, Gazul deja fâsâit a mirosit din ce în ce mai puternic a mercaptan la finalul meciului, când Chiajna a fost aproape de a trimite oaspeții acasă cu mâna-n metan, dar a lovit bara și a evitat astfel o explozie subcutanată a capilarelor ardelene.

[table id=86 /]

[table id=87 /]

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.