Jovic de procedură

---

Mondialul de fotbal de pe continentul portocaliului se dovedește a fi preambulul cel mai nimerit pentru turneul de tenis în care dăm țoalele colorate pe dantelărie albă. Izmene, șepcuțe, sarafane și orice găsim prin șifonier. Bine, în dressing. La ce ore propune competiția de peste Atlantic, îți dai singur șuturi în pancreas doar pentru că ai uitat cum este să adormi la ore firești. Apoi, după numai etapa meciurilor din grupe, ai surpriza să nu fii recunoscut de unchiul de la țară, dar nici de tradiționala mătușă cu înălbitori din Italia:

– Mvai, tu ești, nepoate? Ai probleme în dragoste sau de ce naiba te-ai tras în halul ăsta la față? Dacă nu te iubește, n-are rost să tragi singur de oiște. Și nici de sticla aia.

Slavă abstinenței, însă, că a început “cel mai vechi și mai prestigios turneu de tenis din lume”, după cum îmi șoptea satisfăcut cu ani în urmă un taximetrist polonez dintr-un oraș aflat la peste 200 de kilometri de Londra. Așadar, după ce ni se lubrifiase agresiv pofta de sport televizat, asta însemnând și să fii treaz în creierii nopții pentru Capul Verde – Arabia Saudită, i s-a dat drumul acelui turneu. Și la ore premium, nene. Ca să știi care-i treaba cu tine, să nu mai iei micul dejun când apare Andreea Esca la orizontul cu lămpi.

Și n-a început oricum nebunia pe iarbă, ci cu Jaq a noastră în prim-plan. Nu chiar pe Central, așa cum poftește orice românaș mândru, dar nici terenul 15 nu e la Huși. Tot p-acolo strălucește, la All England Lawn Tennis and Croquet Club, ca să nu mai zic că la noi, indiferent de punctul de pe hartă ales, dai de aproape 40 de grade. La britanici – bineînțeles că datorită Gulf Stream, căci nici ei nu mai au premier cu puteri depline – sunt vreo 22. Celsius.

V-aș mai duce puțin cu vorba doar pentru a lăsa măruntaiele jocului ales să se zvânte. Cristian a fost doar un set la meci, și nu ne-a făcut în ciudă. Dimpotrivă. Cu sfert-finalista de la Australian Open 2026 oferită de sorți, românca a dat bară la bară până în tie-break, cu fiecare dintre jucătoare făcându-și temeinic serviciul. Dacă intrarea la departajare s-ar fi făcut la game-ul 200, până acolo ar fi robotit fetele. Am fi rămas și peste noapte și nu ne-am mai fi plâns de programul de somn. Dădeau ambele țeapăn, fără să le tremure antebrațul – mai în forță Jaqueline, parcă mai variat și cu efect în execuție puștoaica de 18 ani din State.

La 1-1 în tie-break, bucureșteanca a comis o dublă greșeală, iar de acolo nu s-a mai legat absolut nimic în jocul său. 1-2, 1-5, 1-7, cu retururi moi, nesigure și cu impresia că Ivei îi țiuiau toate alertele pe mal. Ca la o partidă de pescuit care te-ar putea împroprietări cu monstrul. S-a văzut pe întreaga durată a primei manșe că Jovic, după un turneu bun la Queen’s, acolo unde pierduse abia în semifinale, a manifestat un soi de trac în fața lui Jaq. Nu s-a lăsat deloc descoperită, n-a forțat nimic, parcă aștepta să-i pice cumva de pe acoperiș.

Și s-a întâmplat, iar acolo, după un 7-6 defectat la penaltiuri, s-a cocoțat pe val și nu s-a mai oprit decât la 6-0. Păcat că reprezentanta noastră nu mai continuase. În sport, dar mai ales în tenis, când în cel mai bun caz îți poți muștrului antrenorul din lojă, prinzi și zile în care nu-ți poți declina identitatea nici cu buletinul în mână. Pur și simplu, din 1.760.746 de motive. Cinic este că ziua în care tot șeptelul fermei îți poate făta pe bandă rulantă te prinde mai degrabă într-o echipă de măcar cinci-șase vlăjgani hotărâți să-și pună integritatea corporală gaj pentru victorie.

În sportul alb, o singură după-amiază neinspirată îți schimbă fundamental planurile. Și fusul orar. Poate vom avea mână bună mâine, cu Sori, Irina și Gabi…

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la Wimbledon.

---