Din tot ceea ce știm din online (și eu, cel puțin, știu multe, că mi-o împinge algoritmul sub nas de parcă mi-e vecină), Alexandra Eala și Iva Jovic sunt foarte bune prietene. Toată lumea e prietenă cu toată lumea în generația asta de jucătoare. Bucurați-vă cât mai puteți de o lume cu stări conflictuale, că vin copiii făcuți în pauzele de vânat pokemoni și ăștia se țin de mână la coadă la ANAF, blochează intersecții din amabilitate și te urmăresc până acasă, cu trei autobuze, ca să îți returneze leul pe care l-ai scăpat în stație, anul trecut, prin iarnă.
Nu știu cum le iese și cum arată discuțiile de după, dar eu nu aș putea. Dacă Meșter mă bate la FIFA când ne vedem în turul Eurocharge, iau Cayenne-ul și fug în munți. Tocmai de aceea, o să joc cu Farul Constanța și bag rezervele. Dacă tovarășul cronicar gălățean Dănuț Lungu mă învinge într-un concurs de recunoscut branduri de drone după sunetul motorului, îi iau toate titlurile și le arunc grămadă în cronica meciului Zizou Bergs – Botic van de Zandschulp. Nu aș putea să gestionez astfel de eșecuri.
Foto: Robert Prange/Getty Images
În fine, sunt dispus să o recunosc: ăștia micii sunt mai buni decât noi și e bine că e așa. Iar Eala și Jovic o să hrănească multe familii în următorii ani, chit că de acum înainte nu ar mai trece de nivelul la care au jucat azi, când au plămădit un meci ca apa minerală căzută din vârf de munte, direct îmbuteliată și desfăcută într-o creșă în care abia ce-au adormit toți rezidenții hiperactivi.
Iva a profitat de avantajul care vine la pachet cu loviturile troznite puternic și de cele mai multe ori bine plasate. Nu e fost, de fapt, cine știe ce diferență. Câteva puncte, pe final, iar treaba asta a fost confirmată de statistică: per total, la măsura punctelor a fost avantaj de 112-102 pentru Iva. Doar că la ultimele 10 puncte din meci, scorul a fost 8-2.
Foto: Ben Solomon/USTA via Getty Images
În termeni fotbalistici, pe care să îi înțeleagă și cei care suferă pentru că după meciuri nu intră Gigi Becali să explice pe cine dă afară din circuit, asta înseamnă că Eala a alunecat pe linia porții fix la final de meci, când arbitrul își comandase deja mâncare cu colegii de la VAR, iar adversara era resemnată cu egalul.
Deloc surprinzător, pentru Iva e o premieră să ajungă în faza asta la US Open. De altfel, anul ăsta, Iva a bifat numai premiere prin turneele de Grand Slam. Încă niciun trofeu în 2026, dar standardele s-au schimbat. Când joci sfert de finală la Australian Open, nu te întorci ca să piculești grăunțe de sub streașină pe la Ilkley și Charlottesville. Aspiri spre ceva mai înalt: de exemplu, să fii titlu de cronică în ultimul weekend de US Open.
Foto: Ben Solomon/USTA via Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
