35 de schimbări de lider și 352 de depășiri, plus doar o secundă la final între locul întâi și locul al doilea. Astea-s cele trei numere ale nopții de la Las Vegas. La capătul celei mai agitate curse pe care a văzut-o Formula 1 de când se numără în mod oficial schimbările de lider, Max Verstappen a trecut linia de finish cu un pic peste o secundă avans față de Lando Norris. Dacă altădată o secundă la final însemna presiune majoră pe omul de pe prima poziție, de data asta a fost invers: finalul a fost momentul cel mai relaxat pe care Emil Verstappen l-a trăit pe toată lungimea cursei. Cursă pe care au condus-o pe rând, alternând cu Verstappen ca la ștafetă, mai toți piloții care trag anul ăsta în Formula 1 (cu excepția celor de la Aston Martin, bineînțeles, are și gluma o limită). Dar Max a condus-o când a contat cel mai mult, la final.
Să le luăm pe rând, că de-aia-s statistici, să ne așezăm pe dânsele și să le analizăm ca niște specialiști în numărat roți ce suntem. În primul rând, cele 35 de schimbări de lider nu au însemnat că 35 de oameni au putut câștiga, mai degrabă că vreo cinci oameni au crezut asta de câte șapte ori fiecare, doar că de fiecare dată Emil le-a explicat, calm, că nu-i cazul, nu-i momentul și, în general, că nu-i.
Foto: IMAGO
Plecat de pe poziția a doua pe grilă, Russell l-a depășit pe Max prima dată în turul 2, dar a pierdut leadership-ul, vorba Las Vegas-ului, în ultimul viraj al aceluiași tur. L-a mai depășit apoi în turul 4, în turul 10, apoi după Safety Car, dar de fiecare dată Max a așteptat cuminte linia dreaptă, și-a încărcat bateria și și-a luat înapoi ceea ce la final s-a dovedit a fi al lui. Hadjar a condus și el cursa în turul 9, până când i s-a spus la radio că-n Las Vegas riscurile se iau la cazino, nu pe circuit. Isack a apucat însă să se plângă prin radio că Max e destul de lent și că-n esență îi strică cursa, chestie pe care olandezul o va regla probabil în întunericul vestiarelor, acolo unde nu există (decât) suferință și suspin și unde dozele de Red Bull găsesc multe moduri prin care pot să-și facă loc în corpul unui atlet.
Norris a condus și el cursa pentru vreo 15 secunde în turul 34 și se poate lăuda măcar cu asta în sezonul în care ar fi trebuit să-și apere titlul. Antonelli a condus din când în când între tururile 37 și 48, doar că Max și-a luat poziția înapoi de fiecare dată, ca la concursurile de palme-n mufă care-mi apar dubios de des în ultima perioadă în feed-ul de reel-uri inutile de pe rețele.
Cu două tururi înainte de final, ambele mașini Mercedes se băteau cu Emil pentru primul loc, dar Max a revenit de fiecare dată pe locul întâi undeva pe linia dreaptă, în zona liniei de finish, ceea ce a făcut ca boxele celor de la Red Bull să arunce ecuații în brațele AI-ului ca să găsească soluții tehnico-tactice pentru ca-n ultimul tur să nu se-ntâmple vreo nefăcută. N-a mai fost cazul, în primul rând pentru că Russell a ratat un viraj și și-a șifonat mufarina înainte de a termina pe locul al nouălea, în timp ce Antonelli a scăpat de presiune lăsându-i pe cei de la McLaren să treacă-n fața lui și să acopere podiumul în portocaliu.
Foto: IMAGO
Cele 352 de depășiri sunt multe când le citești așa, pe sec, dar dacă ai văzut cursa știi că, în mare parte, a fost vorba de aceleași două depășiri făcute fiecare de 176 de ori: pilotul X a depășit înainte de linia dreaptă, iar pilotul Y a revenit pe poziția inițială undeva între linia dreaptă și virajul 4. Unde X și Y au fost numele oricăruia dintre piloții care au terminat azi în Top 10. Primele opt mașini au stat cu botul la noada vecinilor de circuit toată dimineața, într-o cursă de gestionare a energiei în care cine a depășit prea devreme a pierdut, cine a depășit prea târziu nu a mai apucat s-o facă, iar cine a depășit exact când a trebuit s-a numit Max Verstappen.
Per total, a fost cursa cu cele mai multe depășiri din istoria Formulei 1, la distanță apreciabilă de Marele Premiu al Olandei din 2023, anteriorul record (186 de depășiri), care s-a întâmplat însă pe o ploaie câinească, iar jumătate dintre depășiri au avut loc prin derapaje necontrolate.
Lando Norris a spus la final că a fost „cea mai bună cursă din istoria acestui sport“. A terminat al doilea, la 0,6 secunde, deși la un moment dat căzuse în afara punctelor. Colegul Piastri a plecat al 17-lea, după o penalizare și retrogradare pe grilă, dar a terminat al treilea, la 1,5 secunde, cu o declarație simplă și sinceră în același timp: „A fost nebunie“. Adevărul este că nu i-am fi văzut pe niciunul din ei pe podium când am intrat în ultimele cinci tururi ale cursei, chiar dacă ne uităm la chestia asta de mulți ani.
Foto: IMAGO
În afara statisticii, ca de obicei, șade George, colegul lui Antonelli și clientul nostru cursă de cursă. Deși, în fine, probabil că un termen mai corect ar fi „pacientul nostru”. În turul 48 din 50 era al treilea, în spatele lui Antonelli, dar și-a blocat roțile încercând să-și depășească colegul de echipă, a pupat moaștele ascunse în parapetul din Las Vegas, a căzut pe 8, iar în ultimul viraj al cursei l-a mai depășit și Sainz, ca să nu rămână cumva cu impresia că n-a pierdut destul anul ăsta. „Trebuia să încerc depășirea asta dacă voiam să câștig cursa“, a zis omul, ceea ce e în același timp adevărat și fals, pentru că n-a câștigat-o chiar dacă a făcut-o, vorba aia. Emil, care s-a hârjonit în antrenamente pe pistă cu Russell și fusese acuzat în weekend de britanic că se crede „mai mare și mai bun decât toți“, a comentat momentul cu grația-i obișnuită: „Today, karma is a bitch“.
Între timp, Toni a rămas fără gaz în baterie fix în ultimele două tururi, deci fix când ardea, și a fost depășit de ambele McLaren, coborând de pe 2 pe 4. Deci cele două Mercedes, care se băteau pentru victorie cu două tururi înainte, au terminat pe locurile 4 și 9. Dar manualul de Formula 1 zice că atunci ești deja campioană la constructori, îți permiți și aroganțe de genul ăsta.
Foto: IMAGO
Main shit-ul zilei a fost, însă, lupta imbecilă dintre cele două Ferrari, cu Leclerc în rol de cap de cretă. După un weekend împuțit de-a dreptul, în care niciuna din mașinile italiene n-a intrat în Q3, strategia le adusese cumva pe amândouă în zona în care puteai spera la ceva, într-o cursă începută din zona țărilor de mâna a doua, vorba aia. În turul 38, într-un moment în care băieții se luptau în familie pentru poziția a șasea, Charles l-a agățat pe Hamilton din spate, l-a răsucit și a eliberat krakenul la boxele Ferrari. Lewis a intrat instantaneu în FM cu înjurătura cuvenită, iar Vasseur a așteptat turul de onoare de după finish ca să-l convoace pe Leclerc la direcțiune: „Charles, vreau să te văd imediat după cursă, înainte de orice“.
Foto: IMAGO
Apoi, distracția a continuat în fața camerelor: „din nou inacceptabil“, „lipsă de respect față de echipă și de sponsor“, „nu vă imaginați cât de frustrat sunt“. Pe lângă butoiul de penibil în care s-a afundat singur, Leclerc a primit și zece secunde penalizare și a zis la final că se simte „jenat față de echipă“ și că-și oferă scuzele, de parcă Lewis poate să-și cumpere parizer la supermarket cu scuzele lui Charles. La final, Ferrari s-a mulțumit să intre în puncte, ceea ce în esență a fost un avans față de pozițiile de pe grila de start: Hamilton al șaptelea, Leclerc al zecelea. Dar relația profesional-umană a celor doi rămâne unul dintre punctele nevralgice ale echipei, pentru că nu-i deloc prima cursă în care băieții călușari își trotilează mutual cursa anul ăsta. Și ceva-mi spune că nu e nici ultima, mai are balta pește.
Foto: IMAGO
Un gând la final pentru Hadjar, care a condus cursa în turul 9, era al treilea la restartul de după Safety Car în turul 26, dar a rămas fără aripa față, care a sărit singură din schemă pe linia dreaptă, fără s-o atingă nimeni. Așa-i când te iei de guler cu Max, nici măcar cheile nu mai strâng șuruburile așa cum trebuie la Red Bull. Hadjar a picat pe ultimul loc și a terminat al 14-lea, fără puncte.
A fost a treia victorie a lui Max la Las Vegas în patru ani și a patra victorie a sezonului. „Am mai câștigat una ca asta la Mario Kart“, a zis Emil la final. Omul are mai multe câștigate din Malaezia încoace (141) decât Ferrari (139), Mercedes (128) și McLaren (125), semn că Red Bull te ajută, dar nu-ți bagă-n traistă.
Foto: IMAGO
Foto: IMAGO
Cronicile de Formula 1 îți sunt oferite de Server Config.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.