Există în tenis un fenomen pe care psihologii sportivi nu l-au numit încă oficial, dar pe care îl botezăm noi acum, gratis, pentru ei. să-i zicem „Sindromul Noskova”. Constă în faptul că o jucătoare de 21 de ani, care nu câștigă niciun meci important pe la turneele la care se mănâncă cu furculița, devine dintr-odată invincibilă în fața ta și numai a ta și te bontănește de fiecare dată când o întâlnești. Te-a scos de pe teren implicit la Australian Open, chit că acolo ai abandonat tu în lacrimi, cu spatele ferfeniță și cu camerele benoclate pe fața ta schimonosită de durere. Linda Noskova era pentru Elina Svitolina ce-i devizul de la dentist când primești mailul cu calculele: o certitudine neplăcută, documentată, cu dovezi, pe care n-o înțelegi niciodată pe de-a întregul. Până azi, cehoaica avea 2-0 în meciuri directe cu Svitolina după două meciuri jucate în 2024. Unul pierdut pe teren, celălalt în cabinetul doctorilor.
Meciul ăsta a deschis sferturile vineri pe centralul din Porsche Arena, iar Elina a intrat pe teren cu misiunea de a se vindeca Sindromul Noskova fără anestezie. Și s-a vindecat, doar că procedura a inclus un moment în care pacientul a horcăit pe masa de operație. Au fost două seturi cu prelungiri într-o oră și 45 de minute, iar dacă sfântul Tarantino ar fi condensat meciul ăsta într-un film, ar fi avut nevoie de cel puțin trei genuri cinematografice: thriller în primul set, comedie în a doua jumătate a setului al doilea și ceva aproape de horror la 5-5, când în Porsche Arena n-a mai respirat nimeni pentru vreo 10 minute.
IMAGO
Să luăm pe rând. Primul set a fost genul de tenis pe care statisticienii îl adoră, iar publicul îl tolerează, că-i cel mai bun echilibru între prețul biletului și minutele de tenis pe care le primești pentru asta. S-a jucat strâns, fără break-uri decisive: singurele două mingi de break au răsărit în chiar primul game al meciului, dar Svitolina le-a aruncat ca pe doze înainte să intre în vigoare programele de reciclare. Ambele jucătoare și-au ținut serviciul și s-au încumetat la puncte lungi care s-au terminat fie cu un winner (în varianta optimistă), fie cu o eroare care nu era musai eroare în sensul clasic, ci pur și simplu alegerea mai proastă din două variante proaste. S-a ajuns la tiebreak, iar Svitolina s-a transformat în ce se transformă jucătoarele cu 19 titluri WTA când simt că a venit momentul să se vad-antrenamentul, vorba lui Despot: 7-2 cu ași, cu retururi pe linie, cu un calm metodic pe care-l dețin în general oamenii care au făcut un lucru de 4000 de ori și nu mai au emoții, mai degrabă bat în cuie din reflex.
Setul al doilea a fost dedicat ăstora ca noi, care scriu despre tenis. Svitolina a atacat pe serviciul Noskovei și a rupt ritmul: a terorizat-o în game-ul al doilea, pe care Linda a reușit cumva să-l câștige pe propria servă, dar apoi a făcut break și s-a dus la 4-1 și 5-2. Confortabil, dandy. Orice manual de tenis spune că, la 5-2, meciul trebuie încheiat. Îți dai împărăția și primul născut dacă e nevoie, dar închei. Adversara servește sub presiune, publicul aplaudă anticipat, tu ești deja cu mintea la conferința de presă, la masaj, la o carte citită în pat, dacă tot stă Gael săptămâna asta acasă cu aia mică. Doar că cehii au manualul lor de tenis, fără legătură cu ce știm noi, ăștialalți, că trebuie să arate sportul. Plus că-n capul ei Svitolina e jucătoarea pe care o bați tu, indiferent de scor, indiferent de context, indiferent de cât a ajuns să arate scorul. Noskova a luat trei game-uri la rând, inclusiv un break, și a egalat la 5-5.
La scorul ăsta, pe centralul de la Stuttgart s-a simțit un tip de liniște rece care precedă fie o catastrofă, fie o bucurie apăsată. Svitolina a ales a doua variantă. A ținut un game de serviciu lung, complicat, de vreo șase minute pe ceas, cu break-point-uri salvate și cu mingi pe care le-a câștigat din persistență, nu din talent. Și apoi, la 6-5, a văzut ușa și-a spart-o cu berbecul. Prima minge de meci, break și 7-5. Sindromul Noskova, tratat cu succes: 2-0 la meciuri directe nu-i contract pe viață.
Eibner-Pressefoto/Edward Cheung/IMAGO
Elina Svitolina va juca sâmbătă a cincea semifinală a sa din 2026, Auckland câștigat, Australian Open semifinală, Dubai finală, Indian Wells semifinală, acum Stuttgart semifinală. La 31 de ani și cu o copil de patru ani acasă, ucraineanca joacă cel mai consistent tenis din ultimii cinci ani și, în aprilie și mai, o face pe o suprafață pe care se simte ca apa-n țeavă. Deci potențial ar mai fi.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan Turbo îți oferă cronicile de la Porsche Tennis Grand Prix Stuttgart.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
