Lucrurile stau în felul următor: în minutul 60 al meciului Inter-Bari din prima divizie italiană, Cristi Chivu – un model pentru mulţi puşti care încep să practice fotbalul – şi-a pierdut cumpătul şi l-a lovit fără minge, într-o situaţie neutră, pe Marco Rossi.
Arbitrul nu i-a dat cartonaş pentru că nu a observat incidentul, dar Federaţia Italiană l-a suspendat ulterior pentru patru meciuri. La finalul meciului, într-un interviu acordat în direct televiziunii italiene Sky Sports, Chivu le-a cerut scuze cu lacrimi în ochi adversarului său, fanilor echipei la care activează, dar şi celor doi copii ai săi care, spune Chivu, “vor vedea într-o zi aceste imagini”. Momentul e emoţionant.
Teoretic, Mutu şi Chivu sunt vârfurile generaţiei actuale de fotbalişti români. Practic, aceste vârfuri nu mai par astăzi decât un soi de Munţii Măcin. Păcat. Pentru că lacrimile alea de la final nu sunt gratuite.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
