---

De Potapova mă leagă o lungă și deloc complicată relație profesională, pentru că fata este una dintre cele mai amabile și disponibile fete din WTA când vine vorba de discuțiile cu jurnaliștii. A trecut pe Cluj de multe ori, am vorbit cu ea despre tenis și-n Taycan, și-n studiourile Transylvania Open și nu am avut decât interacțiuni din care am tras concluzii pozitive. Tipa e cu mintea la ea, are simțul umorului în doză dublă și, pe lângă toate astea, îți vorbește o oră despre meseria ei, treabă care nu-i tocmai la îndemâna oricui. Cu atât mai puțin a unora dintre jucătoarele noastre foste sau actuale, nu dăm nume, că iese cu fum. În aceste condiții, trecerea ei sub imnul Austriei nu a făcut decât să mă bucure, pentru că relația profesională pe care o am cu Anna (așa-i zic ai ei, nu Nastia, cum cred unii comentatori de la Eurosport) a trecut la nivelul următor: nu doar că-i o jucătoare bună și un om mișto și-arată ca o balerină de la Balshoi, dar reprezintă țara în care-mi petrec cel mai mult timp pe lângă obligațiile natale. Deci double combo, bravo, ținem cu dânsa cum ținem cu o verișoară de-al doilea.

Acum, faptul că ții cu cineva într-un meci ca ăsta (chiar și dacă o faci de la distanță, cu implicare modestă) generează probleme nebănuite, pentru că ai nevoie de medicație pentru tensiune și de un preot la îndemână. Optimea dintre cele două Anne (pe Anna Kalinskaya tot Anna o cheamă, doar că rusoaica asta a rămas rusoaică) a durat două ore și 49 de minute și a avut 26 de mingi de break în total, instabilitate pe care n-o atinge nici leul față de euro în săptămânile în care jumate de guvern dă jos cealaltă jumate de guvern fără să aibă habar ce face după. 

Prima parte a meciului a fost un schimb amical de scatoalce între două fete care se cunosc bine și ies la cafeluță când n-au arbitru care să le stârnească. Potapova a deschis tare, a zbughit-o spre 4-1 în primul set, după care a pierdut firul epic al meciului și s-a trezit că Stalinskaya a făcut 6-4. În setul al doilea, Potapova a mai băgat o fisă, care de data asta s-a dus în aparat: a făcut break repede, apoi încă unul pe final și a dus meciul în decisiv. 

Setul trei a fost un fel de infarct prelungit pe o oră și 19 minute. La 1-1, Kalinskaya a salvat patru mingi de break într-un game de un sfert de oră, după care a fugit la 4-1 și părea că închide prăvălia. Doar că Potapova și-o fi adus aminte că trebuie să-i facă mândri (și) pe austrieci și că are 14 victorii pe zgură în sezonul ăsta, semifinală la Madrid și finală la Linz, plus scalpul lui Coco Gauff luat în turul anterior, drept urmare a revenit la 5-4 cu servă pentru meci. A fost break al colegei, evident. Apoi, Potapova a revenit din nou, 6-5, și a servit pentru meci a doua oară. Break din nou, evident. Două ocazii de a bifa primul sfert de Slam ratate la rând. Iar în super tiebreak, așa cum am stabilit deja, Potapova avut 4-1 fix degeaba: Kalinskaya a luat șase din următoarele șapte puncte și a închis 10-7 la a doua minge de meci.

Anna Kalinskaya e prima dată în sferturi la Roland-Garros, loc în care, înainte de ediția asta, câștigase un singur meci în toată cariera. N-a câștigat niciodată un titlu WTA la simplu și se trezește acum între primele opt la Paris, într-o jumătate de tablou din care Gauff și Świątek au plecat deja acasă, semn că oportunitatea bate la ușă cu berbecele. În sferturi o așteaptă fie franțuzoaica Diane Parry, ultima gazdă rămasă pe tablou, fie poloneza Maja Chwalinska, venită din fundul calificărilor, deci zgura are toate șansele să miroase a flori de liliac pentru rusoaică.

Potapova rămâne cu amărăciunea că a servit de două ori pentru cel mai mare rezultat al carierei. Data viitoare, la Cluj, o întreb cum se doarme după așa ceva. Bănuiesc că prost.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.

---