---

Astăzi și mulți ani de-acum înainte o veți vedea pe Alexandra Eala peste tot pe internet recomandând preparate filipineze, dând note străzilor din marile orașe și, dacă devine România vreun mare jucător la nivel planetar, lui Alex i se va cere să dea și verdicte clare în războaie precum merdenea versus unt sau parcare pe trotuar versus parcare pe două locuri ocupate de un grup de copii de grădiniță ce-și așteaptă părinții. 

De spatele ei stau acum agățate mai toate speranțele brandurilor cu privire la tenisul din Asia care nu e China. Și e multă Asie acolo. Sunt și mulți bani, dar nu vă imaginați că o fi simplu pentru fată. 

E ca în copilărie, când părinții ne comparau notele cu ale colegilor de clasă, dar de câteva milioane de dolari mai greu, mai mult și mai complex. Dacă vreți, e ca și cum părinții ar fi fost atât de toxici cu noi încât să ne compare nu doar notele, ci și numărul de puncte negre de pe nas și noi să trebuiască să fim veșnic la cel mai înalt nivel estetic, deși cel mai mult ne-am fi dorit să trecem de nivelul ăla din Hercules, în care te bați cu niște saci agățați pe funie. 

Și e cu atât mai puțin simplu când –  sau, mai ales, dacă – află românii că joci în mijloc de noapte cu o jucătoare care, dacă prinde ceva asfalt sub roți, următoarea ei oprire e la casierie, unde trebuie să explice prin plexiglasul decupat cum, de unde și cât de importante au fost sarmalele pentru cariera ei ajunsă la un nivel înalt. 

Mary Stoiana o fi acum americancă, dar pentru că are tată din România, poate oricând să ajungă pe listele noastre de critică și minimă apreciere oferite printre articole amplu documentate despre trecutul ei sentimental și premiile în bani cu care s-a îmbuibat fără să ne trimită declarație de avere. 

Partea bună pentru meciul de azi e că Alexandra e un produs uman și sportiv al globalizării, deci pe ea nu o impresionezi dacă arunci ocheade ca dacii, dacă lovești precum geții sau dai slice-ul la fel de abil ca romanii.

Cu ea trebuie să faci puncte pentru că pe ea au învățat-o direct Nadal, viața și nevoia că victoria la un Grand Slam vine doar atunci când trebuie să explici ce adversară grea ai avut unui public care deja s-a ridicat de pe scaune și încearcă să-și dea seama dacă să mai stea să încerce să prindă o minge semnată sau să fugă în căutarea unui alt meci, pe altă arenă. 

Să fiți însă pe liniște: la finalul anului în care a câștigat primul ei turneu WTA mare, Eala a venit în New York cu toate loviturile alea bune. E tot stângace ca până acum, joacă lung, tare și apăsat, iar la nivel de concentrare se bate acolo sus cu toate jucătoarele bune și are ceva din curajul naiv al unui pieton ce nu a mai alergat din liceu, dar tocmai a decis că va traversa un bulevard cu trei benzi pe sens și linie de tramvai pe mijloc.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Noul Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la US Open.

---