Recunosc că fața aia de supărat-îngândurat-dar-cu-două-sinapse a lui Sascha Zverev îmi ia cheful de orice. Eram resemnat că nu m-ar mai putea bucura eliminarea lui tocmai pentru că deja vedeam efectele ei când omul avea set în față sau când era aproape să câștige meciul. Are tot timpul mutra cuiva care a făcut ceva foarte grav și gândul lui e că l-am putea judeca. Dacă e așa – respect. E perfect justificat sentimentul care-l încearcă.
Sonego, ajuns acum la 31 de ani, l-a făcut pe Zverev să stea jumătate de meci pe marginea prăpastiei și să caute resurse pentru a se ridica din hău în momente în care singurele lui ancore păreau să mai fie doar lanțurile de la gât.
Foto: Ben Solomon/USTA via Getty Images
În alte vremuri, cele de dinainte ca Lorenzo să se izbească de accidentări și, per ansamblu, de propriile-i alegeri în materie de etică a muncii, poate am fi avut altă dimineață. Una în care am fi vorbit despre cum Zverev e doar al treilea jucător din istorie care vine la US Open în calitate de favorit principal și pleacă din New York după prima aruncare de zaruri.
E la fel de adevărat că Sonego e fix coșmarul oricărui favorit pentru un meci de prim tur. În condiții de laborator, Lorenzo e cap de serie sau, oricum, poate juca mult peste clasamentul pe care îl are și la kilometri distanță de statisticile pe care le-a adunat în ultimele luni, după ce a scăzut toate perioadele cu accidentări și dintre accidentări. De altfel, încheietura care la început de an l-a parcat timp de aproape 3 luni azi a revenit să îl bântuie și prin setul patru chiar părea că îl posedă.
Foto: Ben Solomon/USTA via Getty Images
„Dar Zverev joacă fiind diagnosticat cu diabet”, vor spune unii, înainte ca eu să pun mâna pe telefon, să intru la comentarii și să fac curățenie pentru a forța rămânerea la suprafață doar a oamenilor care înțeleg medicina, lumea și ce înseamnă sportul de performanță: boșilor, diabetul nu e același lucru pentru mine, clujean din Florești, și pentru Zverev, sportiv de-o viață, înconjurat de resurse, medici și tehnologie cu care altfel ai putea trata jumătate din Estul Africii.
Revenind însă la meci, pentru o partidă de prim tur, testul pus pe masă de Sonego s-ar putea dovedi foarte util în planurile lui Sascha de a câștiga turneul. Dacă e să-ți amintească cineva în vreun moment că încă ai mari probleme în gestionarea punctelor care-s mai puncte decât toate punctele și decid nu doar game-uri, ci seturi și ore întregi de muncă, atunci probabil că e ok ca asta să se întâmple cu Sonego la catedră, la ora la care ceilalți copii încă stau la coadă la covrigărie.
Foto: Ben Solomon/USTA via Getty Images
Zverev ar fi avut un cu totul alt meci dacă, de exemplu, nu ar fi încheiat setul trei cu o dublă greșeală care a fost și ultimul punct din acea parte de meci. Apoi au mai fost lăzile de mingi de break pe care Zverev le-a avut, dar din care aproape de fiecare dată a reușit să aleagă doar frunzele și țepușele din scânduri, în timp ce merele unei victorii ceva mai facile au rămas să putrezească timp de cinci ore.
Apropo de asta, respect New York pentru că pe ăștia nu îi interesează orele de liniște și de stingere într-o zi din timpul săptămânii. Acolo oricum toți trăiesc doar din venituri pasive exact cum visează Iancu Guda că se întâmplă când mai bagă 12 lei în acțiuni la Primăria Corbeanca, deci cui îi pasă că meciul s-a terminat când în SUA era două dimineața.
Într-un final, Sonego nu a rezistat, deși a fost cât pe ce să facă un break strălucitor pe final de set 4. A început să doară și mâna, iar mai toate greșelile neforțate au fost mingi puse în fileu. Un fileu la care italianul a tot urcat și de-acolo i s-au tras cele mai multe dintre argumentele pe care le-ar fi avut pentru a câștiga. Dar, încă o dată, meciurile de cinci seturi sunt excelente pentru cei care le joacă des, nu ca excepție rezervată zilelor și săptămânilor mari, în care e o premieră că turneul nu s-a terminat după primele tururi. Iar pentru Zverev, deja de mult timp, turneele nu se mai termină fără ca prin preajmă să fie și trofeul.
Foto: Mike Stobe/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.