Eliberat de podcastul global ce îi fusese implantat în creier și din care auzea la fiecare secundă câte o secvență despre cum e cel mai bun jucător de tenis care nu va câștiga niciodată un Grand Slam, Sascha joacă cu public și miză oficială meciuri în care are relaxarea unui antrenor trimis în mijlocul savanei să învețe un trib de băștinași care-s regulile de bază într-un sport pe care doar el îl cunoaște pe o rază de 2000 de km.
Dat fiind faptul că, cel mai probabil, viața l-a încărcat pe Zverev cu mult prea multe motive să nu mai citească presa, sunt șanse bune ca neamțul să nu fi prea pus la suflet povestea adversarului său. Până la urmă ce contează pentru Sascha că la câțiva metri de el, pe teren, e un tip care locuiește la cinci minute de terenul central de la Wimbledon? Nu e Arthur Fery printre persoanele cu care să se fi judecat el vreodată, nu există vreun ordin de restricție care să îi interzică să fie atât de aproape de reședința omului, deci tenisul își poate vedea de viața lui.
Foto: John Walton/PA Images via Getty Images
Iar tenisul e ceva cu care Zverev nu se mai judecă începând din această vară. A primit ștampila pe carnețel, în scară e salutat cu „să trăiți, domnul câștigător de Grand Slam” și traficul de gânduri și idei de dinainte de un meci din a doua săptămână nu mai are aceleași blocaje și secvențe în care dorința taie calea rațiunii fără să semnalizeze, și cu manele nemțești explodând prin uși.
Pentru Fery, meciul a fost greu de dus în primul rând din punct de vedere fizic. Fery e un soi de Jasmine Paolini care știe cum se schimbă metroul dacă vrei să ajungi din Clerkenwell în Mayfair, iar dezavantajul ăsta de construcție s-a văzut de fiecare dată când Zverev a decis să lase cuțitul la o parte și să taie pâine cu motoferăstrăul. Serviciile lui Zverev au fost pentru Fery o ocazie perfectă să mai vadă ce fac ai lui și dacă piersicul din curte s-a prins, pentru că tot de prin zona aia a și returnat de cele mai multe ori.
Foto: Tim Clayton/Getty Images
Iar când mingile nu au venit prea scurt înapoi la Zverev, a fost pur și simplu problema unghiurilor găsite de neamț. Văzusem o statistică prin setul doi legată de amplitudinea exterioară a serviciilor lui Zverev. Cifre care ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți jucătorii care nu depun suficient efort în a crește în înălțime. Fery, care are un metru și 75 de centimetri, avea de returnat servicii care variau între stânga și dreapta pe o plajă care depășea 6 metri. O mașină și jumătate.
Dacă acum te-ai întoarce la meci și ai trage cu mouse-ul pe timeline la momente complet întâmplătoare din meci, ai putea crede că Fery a fost acolo tot timpul, aproape și în priză, și puțin i-a lipsit să câștige.
Și chiar așa și e: în primul set, i-au lipsit 7 puncte în tiebreak, în setul doi i-au lipsit permisiunea de a sta și a lovi mingea măcar din fața primului rând de tribună, iar setul trei l-ar fi câștigat dacă se trezea mai devreme în zi și venea la arenă să îl joace singur, când încă Zverev era la micul dejun. Dar nu s-a întâmplat și uite-l pe Sascha în finala de la Wimbledon.
Foto: Frank Molter/picture alliance via Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
