Partea asta de tablou fusese vândută publicului, încă de la tragerea la sorți, cu afișul gata tipărit: Fritz contra Cobolli, capii de serie 9 și 5. Americanul cu zece victorii la rând plus drama națională cu 90 de Slamuri secetoase plantată în creier, contra finalistului de la Roland-Garros. Casele de pariuri își făcuseră cotele ca să-i banghească pe fraieri, iar noi, ăștia cu tastele, îi scrisesem deja lui Fritz o scrisoare deschisă în care-l rugam frumos să nu se împiedice iar de prag. Mai știți, sper. Practic, toată lumea aștepta același sfert și toată lumea a greșit, că de-aia-i tenisul sport și nu ecuație la Olimpiada de matematică, faza pe județ.
Cobolli a luat drumul exilului sâmbătă, demontat de un belgian de 21 de ani, iar Fritz a plecat luni seara, întors de la două seturi și un break de un argentinian care vine de pe zgură, deci practic dintr-o altă meserie. Și așa, în locul blockbuster-ului anunțat, optimea de pe Ashe a livrat doi oameni pe care nu-i luase nimeni în calcul: Alexander Blockx contra Francisco Cerundolo.
În meciul ăsta, un „sleeper”, cum se zice-n lumea mașinilor fără nicio legătură cu somnul, argentinianul Cerundolo a avut 17 mingi de break. La așa recoltă, îți permiți să trântești două dintre ele în fileu cu două forehand-uri imbecile, alte două pe ași ai adversarului, încă trei pe ghinion curat, și tot îți rămân vreo zece cu care te calificai în primul tău sfert de slam din carieră. Dar nu, jumătatea mai talentată a familiei Cerundolo a ținut să ne amintească de originile sale latine, poetice, episodic jemanfișiste, și a transformat fix trei. Pe celelalte le-a salvat belgianul despre care, până la acest US Open, ne-a păsat cât ne pasă dacă plouă acum, cât citim rândurile astea, în Bozeman, Montana. Mai mult, Blockx a executat lucrarea de evadare cu coastele trimise-n service de o afecțiune încă incertă, dar și cu o liniște pe care ori o ai, ori n-o ai, cert e că n-ai cum s-o înveți la vârsta asta.
Jeff Dean/USTA via Getty Images
Și era o zi în care Blockx avea toate motivele să n-o aibă. În dimineața meciului a călcat pentru prima oară pe Arthur Ashe, la încălzire, cu coapsa stângă bandajată ca Tutankhamon, iar din game-ul doi a început să-l înțepe ceva în coaste. La 3-2 în primul set s-a întins pe cimentul american cârâind de durere când fizioterapeutul făcea stretch & fold cu intercostalii, iar Cerundolo ședea pe scaun cu ochii pe un adversar care părea că nu mai ajunge să vadă ora a doua a serii. Dar Sandu Blockx s-a ridicat, a fost condus cu 0-40 pe serviciul următor, l-a ținut cumva, iar la 5-3 i-a luat argentinianului serviciul cu două forehanduri lungi de linie. 6-3. Undeva între seturi, medicul turneului i-a dat o pastilă pe care a numit-o după meci „miraculoasă” și pe care are de gând s-o mai ceară o dată, peste două zile.
Cerundolo a egalat însă la seturi, numai că din toate rutele din care putea să aleagă din acest punct, omul a ales să sară-n hău, intrând în modul lui obișnuit de funcționare: prea multe vorbe spre bancă, prea puține indicații primite, plus un set de crampe, cum se face când nici nu-ți iese, nici nu te ajută corpul. S-a plâns echipei că nu știe cum o să reziste, a decretat că setul trei e totul sau nimic, a salvat un punct de set cu as și apoi l-a cedat pe al doilea cu dublă greșeală. Al patrulea set a fost cu căzături și ridicări ca-n Sus-Jos, dacă ați apucat să vă băgați jocuri preistorice de societate înainte de epoca ecranelor.
Jeff Dean/USTA via Getty Images
În fine: cine-i Blockx, totuși, Meștere? veți întreba, pe bună dreptate.
Omul e cetățean din Anvers, la 1,93 e genul de jucător de tenis care s-a oprit probabil la terenuri în drum spre antrenamentul de baschet, dar s-a anunțat cumva prin titlul de campion la juniori la Australian Open în 2023. A început anul în afara Top 100, a câștigat un Challenger la Canberra în ianuarie, a făcut semifinală la Madrid trecând de Auger-Aliassime și de același Cerundolo, iar acum, la primul lui US Open, a ajuns în a doua săptămână și a intrat în sferturi. E primul belgian care reușește asta la New York. Cu o precizare, cum ar zice Andy Murray: fetele din Belgia au aici cinci trofee, trei ale lui Clijsters și două ale lui Henin. Băieții au ajuns la petrecere cu douăzeci de ani întârziere, dar măcar au adus muzică bună.
Jeff Dean/USTA via Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
