Haideți, că n-a fost rău. Buni fotbaliști, trebuie să recunoaștem. Nu chiar ca Torje și Florinel Coman, dar pe-acolo, foarte foarte aproape. După ce portughezii și spaniolii s-au uscat ca smochinele alergând tot sezonul până la capătul extrem al fiecărei competiții, de le-a ieșit fotbalul prin strungărețe, unii se așteptau ca meciurile de la Mondial să fie un fel de miuțe în care băieții plimbă mingea de colo-colo, botează treaba asta cu un cuvânt care rimează cu tikitaka, o înregistrează la oficiul de invenții și mărci și la final, vorba aia, câștigă nemții. Dar ce să vezi, ibericii ăștia s-au luat în serios și-au făcut unul dintre cele mai bune meciuri văzute pe la Mondiale în ultima jumătate de secol. Ceva-ceva toarnă ăștia în apa potabilă din Peninsula Iberică, fraților.

Dar până să vorbim despre meciul de azi, în care Cristiano Ronaldo și-a făcut freza în tatuajele lui Sergio Ramos, facem o paranteză – ce-ar fi o treabă făcută de români fără o pauză sănătoasă înainte? – pentru a vă povesti cum e să scrii cronicile astea. Pentru c-am primit niște întrebări în cască: “Bă Meștere, de ce nu scrieți despre Vanuatu cu Tonga, dacă tot au jucat finala campionatului mondial la călărit bușteanul? Frate, știi cât de spectaculos a fost?”

Dragii cronicarului, treaba e simplă: pentru ca voi să aveți o zi mai bună citind textele astea, noi trebuie să ne băgăm furculițele în ochi la meciuri precum Maroc – Iran timp de 90 de minute după ce ne-am băgat deja toate cuțitele pe care le-am avut în casă la Uruguay – Egipt. Meciuri care, dacă n-ar fi la Mondial, ar fi la fel de interesante ca cifrele producției de grâu din Pakistan. Apoi, spre final de zi, suntem nevoiți să înlocuim cina romantică cu soția cu un și mai romantic Portugalia – Spania asortat cu o jumătate cinstită de pizza și cu niște lichide care pe jumătate topesc grăsimile, pe de altă jumătate le adună.

De-abia după toate poveștile astea, deci după ce-am incendiat vreo 6 ore dintr-o zi, ne așezăm mințile în fața tastelor și scriem și rescriem fiecare frază până când găsim un cârlig, o chichiță, o pată pe chiloții lui Ronaldo, ceva de care să râdem și noi, și voi. Și toate astea funcționează de vreo patru ani în paralel cu mersul la birou, că noblesse oblige. Nu de alta, da’ ultima dată când am intrat la Mega și-am cerut ruladă de curcan fără bani ne-au scos băieții afară cu motostivuitorul, ca pe baxurile de apă. Pe scurt, să nu vă mai țin, nu prea apucăm să ne bucurăm prea mult de meciuri, iar atunci când voi vă distrați analizând ce mai zice Gigi Becali despre Rusia – Arabia Saudită la posturile noastre de știri, sport și tradiții ecumenice târzii, aici se bagă cărbuni ca să se-nvârtă cilindrii în motor.

Așa că la Mondial nu ne veți citi zilnic din motive de igienă cerebrală, dar vom fi aici cu cronici după fiecare fază a competiției. Tot se adună vreo 10 cronici cu totul, deci nu vă veți plictisi.

Acu’ nu spunem că nu există și părți bune în treaba cu cronicile. De exemplu, faptul că sunteți niște zeci de mii de descreierați care citesc fiecare cronică și faptul că putem scrie pe aici tot ce ne trece prin cap sunt deja elemente fabuloase într-un peisaj media în care libertatea nu e concept, ci ziar.

Apoi, mai există momente ca ăsta de azi, când niște oameni cu suflet mare ne-au făcut o bucurie majoră și ne-au trimis un pachet cât ușa de la intrare pe care scria, simplu: “Fragil, Meștere. Nu trânti, ca de obicei, că iese nașpa”.

Am desfăcut cu grijă măgăoaia de cutie, iar în mijlocul ei, izolat între polistiren ca apartamentul lui unchiu-meu de pe Decebal, am găsit un proiector Epson. Cum n-am experiență casnică cu mașinăriile astea, pe care le folosesc de obicei să le testez băieților de la birou răbdarea de sorginte shaolin prin Excel-uri și prezentări plictisitoare, am crezut că oamenii au greșit adresa. Dar am aflat că, la fel ca înghețata pe care-o mănâncă Budescu pe ascuns la 3 noaptea, și proiectoarele astea-s de mai multe feluri. Iar Epson EH-LS100, cel care a ajuns la mine – cică în teste – poate să înlocuiască oricând un televizor, devenind Home Cinema și eliminând toate dezavantajele unui dreptunghi fizic din plastic și sticlă pe care pisica vânează mingi și jucători de fotbal. Scoți cablul HDMI, îl legi la decodorul HD pe care-l ai de la providerul tău de televiziune și… Wow! Frate, de ce-am trăit atât de mulți ani în ignoranță?

Pentru că e mai mult decât atât un înlocuitor de TV. Este the next best thing după meciurile văzute cu prietenii pe terasă. Televizorul nu poate fi tras de colțuri ca să-i crești diagonala, că nu-i telescopic, în timp ce mașinăria asta îți transformă peretele în ecran în funcție de cât de departe de perete stă. În plus, nu trebuie să-l cocoțezi prin tavan sau prin mijlocul camerei, să te-mpiedice când joci fotbal cu ăla mic, pentru că se așază fix lângă perete. Iar diagonala aproape n-are limite, pentru că poate urca de la 140 de centimetri cu proiectorul lipit de perete până pe la 330 de centimetri dacă-l depărtezi juma’ de metru, situație în care imaginea ocupă toată camera și-i vezi lui Iniesta îndeaproape fiecare fir de păr cărunt care i-a mai rămas pe cap.

Partea faină nu e însă neapărat că vezi meciurile ca la cinematograf (deși fix așa te simți, minus picioarele ăluia din spate pe umeri), ci că, spre deosebire de proiectoarele prăfuite pe care le știm din sălile de ședințe, ăsta mic oferă imagine Full HD la calitate atât de înaltă, că-i citești tatuajele lui Ramos cum citești Pădurea Spânzuraților la lumina veiozei.

Secretele sunt mai degrabă tehnice, dar am întrebat specialiștii, așa că vă răspundem: proiecție laser, 4000 de lumeni, contrast 2.500.000:1 și tehnologie 3LCD. Ca să nu te uiți la astea cum privești alezajul în fișa tehnică a unei mașini, îți traduc eu. Imaginea și culorile vii se văd la fel de clar ca pe un televizor indiferent dacă te uiți pe lumină, la ora 15, la Egipt-Uruguay sau noaptea, la ora 21, la Portugalia-Spania.

Proiectorul celor de la Epson are difuzor de 16W încorporat, deci nu scapi de comentariile de la TVR. Calitatea sunetului e însă mai bună decât calitatea comentariului, deci până la urmă ieși pe plus, mai ales că vei avea ocazia să-l mai folosești și în alte contexte. Iar filmele de la noi nu-s încă dublate, să-l auzi pe Ștefan Bănică Junior în locul lui Tom Cruise în Mission Impossible.

Dar cea mai tare chestie legată de proiector e că juniorul de un an și-un pic (să ne trăiască, hei, hei, că treji ne ține destul) nu mai are colțuri pe care să le tragă jos de pe comoda pe care stă de obicei televizorul, deci pe perioada Mondialului, cât mi-au împrumutat oamenii ăștia scula, scap de-o grijă majoră.

Poți să cumperi proiectorul Epson EH-LS100 de pe eMAG (link direct aici), în cazul în care te pasionează subiectul. Costă cât două-trei telefoane îndeajuns de inteligente încât să se facă tocană când le scapi pe jos. Doar nu credeai că-ți transformi tot peretele (sau ușa garajului, dacă stai la curte) în ecran Full HD și-ți aduci cinematograful acasă cu banii pe care-i dai pe mina din creioane.

Aferim, mulțumesc pentru atenție, ne mutăm pe Portugalia – Spania, că de-aia ne-am adunat aici.

Portugalia – Spania 3-3

Ohoho, câte tone de pastă de dinți pe clanțe s-or fi adunat prin vestiarul ălora de la Madrid de vreo juma’ de an încoace, de când au aflat băieții că la Mondialul din Rusia e rost de killereală în văzul lumii. De câte ori s-o fi trezit Ramos în mijloc de noapte din coșmaruri incerte în care Ronaldo își rupea glezna alunecând pe gel în baie, în timp ce Sergiu nu știa dacă să-i sară-n ajutor pentru că are de câștigat o Ligă sau să-i amputeze piciorul ca să se asigure că scapă de-o grijă în vara asta? Și de câte ori nu s-o fi uitat fratele Criștianu la fiecare mișcare de judo al lui Ramos pe la antrenamente, sorbindu-l într-o analiză milimetru cu milimetru pe care s-o pună-n aplicare în meciul ăsta?

Embed from Getty Images

Vă spun, nu le-a fost deloc ușor tovarășilor de cămară să-și îndoaie astăzi săbiile unii-n alții. Cu atât mai mult cu cât, fix când oamenii au terminat de pregătit petrecerea, înnodând baloanele și lipind hârtia creponată pe pereți, au venit două uragane care pe de o parte l-au trimis pe selecționerul Spaniei acasă cu nota scăzută la purtare (detalii în preview, nu mai reiau), pe de altă parte l-au transformat pe Ronaldo în egalul lui Messi și la condamnări cu suspendare pentru evaziune fiscală după ce portughezul a plătit o amendă de fo’ 20 de milioane către fiscul spaniol din cauză că și-a ascuns banii-n fân, ca Moromete. În cantonamentele celor două echipe mustea deci apa stătută cu miros de lipsă de chef de fotbal.

Ce-am uitat însă cu toții este faptul că un Cristiano Ronaldo cu venele gata să explodeze reprezintă cea mai bună versiune a lui Ronaldo. Fie că-l supără vreun spectator de pe Camp Nou care i-a recitat vreo statistică în care Messi conduce ostilitățile, vreun hattrick al lui Lionel prin campionat sau faptul că are un salariu mai mic decât argentianul și că nu-și poate cumpăra decât trei Lamborghini-uri pe lună în loc de patru, câte ar merita, un Ronaldo nervos e ca drojdia pentru aluat: face ca lucrurile să ia proporții.

Embed from Getty Images

Așa că, la doar 5 ore de la momentul în care presa din Spania anunța că Ronaldo poate candida liniștit la un loc la putere în Parlamentul României pentru că a bifat deja calitatea de infractor, principalul criteriu de selecție în Naționala Legislativă, portughezul își executa deja ritualul de bucurie-ștampilă în meciul cu frații lui de la Real, chiar dacă nu trecuseră decât 4 minute din meci. Asta pentru că Nacho, coleg de dușuri la Madrid, n-a învățat încă metoda prin care să-i fure portughezului lanțul bicicletei și a fost nevoit să-i bage bocancul între spițe lui Runaldu în careu. Penalty, gol, (VIDEO) 1-0 cu vecinii mai grei și mai umflați, iar în ritmul ăsta Portugalia avea toate șansele să iasă din gaura natalității în următoarele nouă luni, rezolvând astfel problema pensiilor actualei generații de dulgheri și șefe de HR.

A fost însă doar începutul unei lungi și frumoase prietenii a fotbalului cu ochii privitorului.

Embed from Getty Images

Asta pentru că, după vreo jumătate de oră în care cele două echipe și-au împărțit atacurile și contraatacurile precum piesele la rummy, a venit momentul ca spaniolii să dea cu farfuriile de tapas de pământ. Diego Costa, fiu adoptat al națiunii spaniole și un tip care după toate semnalmentele pare rodul iubirii dintre un matador și o hienă, egala după o fază în care i-a șters pe fund cu gazonul pe fundașii portughezi înainte să tragă elegant, la colțul lung (VIDEO).

Faza a început de la un duel la limita superioară a trecerii pe roșu între Pepe și Costa, doi dintre jucătorii pentru care Street Fighter a fost dintotdeauna un documentar la scară 1:1. Dacă e să fim matematic de corecți, probabil că golul ar fi trebuit anulat pentru un cot în mufa lui Pepe pe care Costa l-a cadrat perfect atât geografic, cât și strategic. Însă cine suntem noi să contrazicem arbitrajul video și tehnologia care au decis brusc că, atunci când vine vorba de Pepe, un cot în gură amplasat corect la vremea lui nu face decât să repare ororile trecutului?

Embed from Getty Images

N-au apucat producătorii ruși să termine reluările din cele 982 de unghiuri, folosind probabil implicit camere așezate pe Uranus, că Isco băga transversala portughezilor în tratament pentru Parkinson. A fost șut d-ăla care lovește bara de-i smulge vopseaua și apoi trotilează pământul înainte de a reveni pe teren, adică faze cu care englezii sunt în stare să câștige o Cupă Mondială (VIDEO). De data asta, însă, stadioanele sunt pline de camere și de senzori, deci arbitrului italian Rocchi i-a fost ușor să le arate spaniolilor ceasul care zbârnăie în caz de gol, trimițându-i să înjure la altă masă.

Ne pregăteam de pauză și de drumul tradițional de regăsire al omului cu sine însuși pe la toaletă sau prin frigidere, în funcție de caz, nevoi și tranzit. Doar că, vedeți voi, Cristiano Ronaldo n-a ridicat degeaba halterele alea și n-a făcut 8000 de abdomene aiurea aseară doar pentru ca la meci să joace 40 de minute în loc de 45. Așa că, pe când mintea tuturor era la cum le alunecă pe gârgălot apa din frigiderele de la vestiare, Cristi a inventat un cristos de șut relativ anemic, iar David de Gea a inventat o kariusă, scăpând mingea printre mănuși (VIDEO) și oferindu-i lui Ronaldo șansa unică de a-i transmite salutări de la Soci și multiple urări de bine lui Messi prin intermediul micilor ecrane. Sau marilor proiectoare, în fine, ne-am lămurit deja cu asta din introducere.

Nu trecuse decât o jumătate de meci de la Mondial și Cristiano Ronaldo îi făcea pe guvernanții din Portugalia și Spania să răsufle ușurați, demonstrând că nu are încă de gând să iasă la pensie, dezechilibrând astfel bugetul statului.

Embed from Getty Images

Dar cel mai ciudat dintre toți oamenii de pe Terra trebuie să se fi simțit suporterii lui Real Madrid. După ce Diego Costa a egalat în minutul 55 (VIDEO), madridiștii nu se prindeau încă dacă-i rost de bucurie sau de tristețe la golurile de până acum. Ba marca Ronaldo al lor, dar pentru alții, ba marca Diego Costa al ălorlalți, dar pentru ei. Vă spun, viața e plină de probleme și de dileme existențiale.

Ca să-i ajute, a intrat în scenă Nacho. Băiat muncitor, cuminte, liniștit, care-și vede în general de muncile câmpului pe la Real Madrid fără să se laude cu recolta pe care-o pozează alții. Pentru a-și spăla din păcatul penalty-ului la care l-a împlântat în freză pe Ronaldo, Nacho a manufacturat o smetie de la marginea careului care a urmat traiectoria pe care o lua Enterprise în Star Trek atunci când Picard comanda un stânga-mprejur. S-a dus mingea prăjina-n bară gol ca monoposturile de Formula 1 pe parabolica de la Monza (VIDEO). Un șut fabulos la care sunt absolut convins că Marcelo, vecinul de compartiment al lui Nacho la Madrid, s-a ridicat chiuind în picioare.

Embed from Getty Images

Bun, Spania făcea deci 3-2, iar nouă ni se părea in corpore că turneul final din Rusia se poate încheia aici, vă mulțumim pentru participare, ce-a fost de văzut s-a văzut, toată lumea la dușuri și-n vacanță. Așa s-or fi simțit și spaniolii, care au început să meargă brusc la consum și să lucreze cu caietul de matematică în mână, încercând ca în jumătatea de oră rămasă să plesnească din maternitate orice urmă de chițăit al portughezilor.

Dar meciul urma să se încheie cum a început, ca-ntr-un bildungsroman. Puneți mâna și citiți, că altfel uite unde se-ajunge. Personajul principal a fost din nou Cristiano Ronaldo. Omului îi place să fie în față și pace. Probabil că până și pe vremea în care mergea cu căruța la fân prin munții din Madeira era tipul care lua calul de nări și-l trăgea după el. Așa că, hotărât să nu lase meciul să treacă fără să-i depășească pe rusul Cheryshev și pe Diego Costa în clasamentul golgheterilor competiției, Cristi a mai sculptat un exponat de artă contemporană, de data asta dintr-o lovitură liberă de pe la 20 de metri pe care De Gea a adulmecat-o ca pe soc (VIDEO). Iar un meci care părea înfășurat în steagul Spaniei s-a transformat într-un nou concert de gleznă fină și sabot la care Ronaldo a apărut pe scenă fix când toată audiența îl credea plecat după medicamente împotriva reumatismului.

Embed from Getty Images

Hattrick și mult Rock’n’roll, mai ales că în programul Portugaliei urmează Maroc și Iran, meciuri la care probabil că Ronaldo se uită cum te uiți la un pepene roșu tocmai scos din frigider într-o zi fierbinte de iulie. Între timp, suporterii Madridului, complet depășiți de amploarea sentimentală a partidei încă din prima repriză, ridică din umeri ca atunci când taurul crescut pe banii fermei se apucă să dărâme grajdul. Da’ noi cu cine votăm?

Embed from Getty Images

Maroc – Iran 0-1

În celălalt meci al grupei, Iran și Maroc ne-au oferit un meci care ar putea fi împachetat și vândut lejer ca somnifer în farmacii. Au existat vreo două-trei faze în prima repriză în care ambele echipe au demonstrat că nici să scapi singur cu portarul nu mai e ce-a fost. Dar, oricum, nu ne așteptam la foarte mult din partea unor echipe care în preliminarii au demonstrat că principala lor preocupare e să nu ia gol, a doua e să nu primească gol, a treia să nu le dea adversarii gol și abia a patra să vadă cum e viața în careul advers.

Dacă meciul ar fi durat 90 de minute, discursul ăsta cădea perfect, pentru că un 0-0 în Maroc – Iran ar fi fost cel mai evident lucru din lume după faptul că românii nu râd la bancuri decât dacă-s despre alții. Însă pentru că arbitrul a legat încă 5 minute de chin la coada meciului, marocanul Bouhaddouz n-a mai rezistat presiunii și s-a sinucis profesional înscriind cu capul golul victoriei Iranului la ultima fază a partidei (VIDEO). Din păcate pentru ambele echipe, urmează meciuri cu Spania și cu Portugalia. Iar din păcate pentru Iran, locul al treilea în grupe la Campionatul Mondial de Fotbal nu duce nici măcar în Europa League.

Embed from Getty Images

Rusia – Arabia Saudită 5-0

Câteva rânduri despre unul dintre puținele momente ale ultimilor ani în care Rusia a măcelărit serios o țară fără să-i ia din teritoriu. Deși toți specialiștii se așteptau la un meci relativ echilibrat având în vedere faptul că rușii câștigaseră ultima dată un meci de fotbal în mandatul anterior al lui Putin, aceiași specialiști inconștienți, neprofesioniști și perfect incompetenți (adică noi, evident, citiți Preview-ul) au uitat de faptul că saudiții n-au jucat în viața lor fotbal într-o țară în care fanioanele de la colțuri nu-s sonde de petrol. Mă rog, cu excepția băieților trimiși cu bursă în Spania în ultimele șase luni ca să le aranjeze frezele ălora de pe la Gijon și Levante înainte de meciuri.

Embed from Getty Images

Se vede însă treaba că schimburile astea de experiență nu prea te ajută dacă ești trimis să înveți fizică cuantică la CERN, dar tu te ocupi în general cu împlântatul cepei. Așa că rușii, altfel desculți și triști ca-n Zaharia Stancu, au profitat de faptul că au deschis propriul lor turneu și au cârjărit arabii de-ar fi vrut ăia, săracii, să se joace la două goluri sau 10 minute doar ca să scape de umilință. Spre lauda rușilor, băieții n-au intrat pe teren ca să bată și atât, ci au făcut și spectacol, inspirați probabil de colegii și colegele de la Balshoi. S-au dat goluri frumoase, lumea s-a bucurat moderat, spectatorii au cântat, telespectatorii au băut, toată lumea a plecat fericită la culcare. Iar tradiția gazdei care nu ia bătaie în primul meci al Mondialului se menține. Noroc că n-avem stadioane și nu ne trece prin cap să candidăm la așa ceva.

Embed from Getty Images

Uruguay – Egipt 1-0

Ca de obicei, ne legăm speranțele de vârfuri ca să ne scoată din rahat. Așa și-n Uruguay – Egipt: știam de d-alde Cavani, Godin și Suarez pe de o parte, știam de Salah și de.. mă rog, de Salah pe de cealaltă parte, așa că speram ca băieții ăștia să tragă de ei la primul meci al echipelor pe care le reprezintă, mai ales că mulți îi văd favoriți la calificare și pe unii, și pe ceilalți.

Embed from Getty Images

Cum Mo Salah a venit cu scutire de la medic și n-a fost lăsat să facă sport, privind meciul cu freza aia a lui de broccoli de pe o bancă de rezerve plină de tipi veniți în Rusia să-i ceară autograf jucătorului lui Liverpool, toată povestea a rămas să atârne pe spinarea uruguayenilor. Doar că se vede treaba că Suarez fără Messi și Iniesta e ca blenderul fără lamă, pentru că singura soluție pentru ca Luis să iasă în evidență în meciul de azi ar fi fost să ia un dumicat din grumazul vreunui adversar.

Embed from Getty Images

A ratat fratele Suarez la două faze în care în alt context marca vreo 7 goluri (VIDEO), astfel că onoarea de a marca primul și singurul gol al meciului i-a revenit fundașului Gimenez. Omul a înfipt-o cu capul la o centrare în minutul 89 (VIDEO), profitând de faptul că egiptenii dormeau în careu, obosiți probabil după construcția piramidelor. Și uite-așa, lui Salah îi mai rămâne doar varianta victoriei într-un duel nuclear cu Rusia pentru a spera la locul care duce spre înfrângerea cu Spania sau Portugalia în optimi.

Embed from Getty Images

Aruncăm aici ancora deocamdată, ne reauzim prin 19-20 iunie cu cronica meciurilor primei faze din grupe. Șuturi la vinclu tuturor.

Nu rata până la următoarea cronică:

Sâmbătă, 16 iunie
Franța – Australia (13:00)
Argentina – Islanda (16:00

Duminică, 17 iunie
Germania – Mexic (18:00)
Brazilia – Eveția (21:00)

Luni, 18 iunie
Belgia – Panama (18:00)
Tunisia – Anglia (21:00)

Marți, 19 iunie
Polonia – Senegal (18:00)
Rusia – Egipt (21:00)