Bine v-am regăsit, trotinete mici. Ce mai faceți, pierdeți timpul pe net în loc să faceți ceva productiv, este? Stați și citiți tot felul de cronici imbecile găsite pe cine știe ce site-uri obscure în speranța că, după ce-ați văzut cum Cristiano Ronaldo era să-și rupă frumusețe de incisivi căzând cu capul în focoasele nucleare ale Iranului, veți găsi aici un loc numai bun de dezamorsare a tensiunii. Că după ce-ați reșit să bateți rata de înjurături pe secundă în ultimele minute ale meciurilor de ieri, veniți aici și vă așezați ca-n șezlonguri, relaxându-vă în timp ce citiți despre grimasele alea de godac în călduri pe care le face Cristi când trage cu mingea după Stația Spațială, de zici că-și dorește cu tot dinadinsul ca, după ce-a bătut jumătate dintre recordurile din fotbal, să se apuce de Rugby.
Păi nu funcționează așa, fraților. V-am spus la începutul Mondialului, pe când încă nu știam câtă culoare în obraji și câtă disperare în iriși capătă Lewandowski dacă aleargă degeaba două meciuri cap la cap, că nu vom scrie decât atunci când faza o va permite. Când meciurile nu ne vor rămâne datoare, dacă tot le plătim salariile unor comentatori ca să siluiască lexicul la microfoane.
Drept urmare, azi nu era programată nicio cronică, așa că am mers pe terasa de la Promenada ca să văd relaxat meciurile astea, știind că ajung acasă, fac un duș și mă gândesc la ce-o visa Messi înainte de meciul cu Nigeria de mâine. Ce se putea întâmpla azi? Spania pulveriza Marocul și Portugalia îi mai urca două-trei furci în pod lui Cristiano Ronaldo contra Iranului. Corect? Incorect, prieteni. Pentru că, așa cum anunțaseră în meciurile din etapa precedentă, Marocul și Iranul n-au bătut drum până-n Rusia ca să-i întindă pieptenele lui Cristi când ăsta-și mai lipește de scăfârlie câte o șuviță rebelă. Și nici să facă troc de tricouri cu Sergio Ramos, c-așa-i negoțul la margine de deșert. Nu, oameni buni. Ăștia au venit la Mondial ca să lase urme. Și n-am fost decât la vreo câțiva centimetri ca urmele pe care Iranul le-a lăsat pe Portugalia să fie de șenile.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Portugalia – Iran 1-1
După ce Rusia și-a îndoit turela în meciul cu Uruguay fix când Putin începuse să scrie cu sânge de ursoaică virgină numele jucătorilor Naționalei pe ambele pagini ale cărții de aur a istoriei fotbalului din Rusia post-partum, rămânea de văzut cu cine vor dansa cele două Naționale în optimi. Uruguay sau Rusia versus Spania sau Portugalia. Pe scurt, ca să nu-i pierdem pe cititorii veniți direct dinspre ziarele de sport de la noi, urma să vedem dacă Suarez își va înfige premolarii în Pepe sau în Sergio Ramos. Ambele variante erau câștigătoare și degrabă vărsătoare de haos, așa că nouă, privitori neutri ca pH-ul, ne era clar doar faptul că vom vedea fragmente din zona erogenă a tradiționalului El Clasico.
Embed from Getty Images
Mai exista însă o variantă pe care n-au luat-o cu adevărat în serios nici măcar componenții naționalei Iranului, care și-au sunat mamele și le-au rugat să bage pilaful la fiert, că li s-au cam terminat bancnotele și rușii nu primesc fise. Iranul, deci, echipă care pornea la începutul Mondialului cu șansa alunei sub ciocan, a ajuns să stea la o victorie distanță de calificarea în optimi. Toată treaba era să-l oprească cumva pe Ronaldo din elan, că nu știi niciodată cum îl prinzi p-ăsta: fie în modul santoku, când te taie mărunt de nu-ți simți ADN-ul, fie în modul trăscău, așa cum se întâmplă în meciurile alea în care portughezul râde la cameră de trei ori, cerșește unul-două penalty-uri și pleacă acasă râzând a lehamite, cu gândul unei petiții la ONU pentru că nu i s-a oferit cu adevărat șansa la gol, combustibilul pe baza căruia omul își duce viața de vreo 10-15 ani încoace.
Embed from Getty Images
A fost a doua variantă. Pentru că, deși ne așteptam ca Ronaldo să intre în teren turbat să-l egaleze pe Harry Kane în clasamentul golgheterilor (mai jos vorbim pe larg despre asta, fiți pe pace, nu ne scapă un subiect atât de ofertant), Cristi a părut anesteziat de noaptea dinainte, în care suporterii iranieni i-au cântat omului dinadins serenade sub balconul hotelului până când ăsta mic a ieșit să le zică Crezul inversat. Nimic nu i-a ieșit omului care s-a trântit de unul singur cu toți mahării din Spania în primul meci al grupelor. Loviturile libere s-au dus toate în scaieți, pasele s-au oprit la haltă, iar șuturile scăpate de sită l-au brodat cu insistență pe portarul iranian Beiranvand. Și mai mult, atunci când domnul și mântuitorul nostru arbitrajul video i-a așezat lui Ronaldo mingea la penalty și a pus practic bila la buza găurii, omul a fost mai interesat să-și așeze freza decât să tragă sănătos și expresiv, cum o face de obicei, luându-i aceluiași Beiranvand măsurile pentru viitoarea statuie de la Teheran (VIDEO).
Embed from Getty Images
Dar se pare că ăsta-i destinul dihăniilor la Mondialul din Rusia. Messi a scofâlcit-o din penalty cu Islanda, iar Ronaldo cu Iran, de-ajungi să crezi că or fi făcut-o dinadins pentru ca lumea să nu-i considere niște amărâți de unșpemetriști, ci să și-i aducă aminte așa cum au fost ei cu adevărat: niște băieți pentru care Pitagora ar fi recalculat traseul și-ar mai fi săpat puțin la teoremă, pentru că cifrele nu-au niciodată prea sincere cu ritmul în care ăștia doi le aleargă prin tabele.
Embed from Getty Images
Din fericire pentru Ronaldo, avusese grijă dizidentul de Quaresma ca Portugalia să aibă oxigen în plămâni după ce a lansat în prima repriză un exterior în vinclu despre care portarul Iranului nu poate nici măcar să depună mărturie în calitate de martor ocular (VIDEO). Așa că era 1-0 la ora la care Cristi a făcut varza știulete din penalty, deci efectele ratării sale n-au fost tocmai dramatice și maligne. Poate doar pentru el personal: noroc că la fotbal nu-i voie cu arme, că ăsta-i în stare să-și tragă un glonte-n cuboid de fiecare dată când ratează. Ziceți-i dorință de victorie, dacă vreți. Chit că, pe alocuri, imaginea cu Cristiano implorând zeii să-i dea și lui un fault, că are 5 suflete de hrănit acasă, seamănă cu teatrul de contrabandă pe care-l prestează Sharapova pentru a-i duce adversarei nervii la ghenă. Chiar dacă motivația diferă în cazul lui Cristiano, efectul e același: scene din piese de mâna a paișpea jucate cu nu-știu-câte miliarde de telespectatori cu ochii benoclați în TV-uri.
Embed from Getty Images
De frustrare că nu-i iese maioneza, Cristiano a fost la juma’ de cot în gură distanță să vadă meciul cu Uruguay în șlapi după ce un băiat iranian a dat-o dracu’ de eleganță și s-a trântit pe jos curentat și ținându-se cu mâinile de față de parcă-l vedeam pe Stanley Ipkiss într-un remake după The Mask. După ce-a analizat cu atenție pixelul albastru pe monitoare, arbitrul a decis că portughezul a dat, da’ n-a mutat falca: galben (VIDEO).
Embed from Getty Images
În rest, câte ceva despre meci: portughezii au pasat între ei în ritm de fado, de-a plâns mingea de 10 ori pe repriză, în timp ce iranienii și-au călărit careul ca Gavroche în baricade, așteptând momentul perfect să scoată capul din jeleu. A băgat Portugalia posesie 76% în prima repriză: mai aveam puțin și Iranului i se acorda gol pe tabelă la fiecare atingere.
Într-un final, a venit însă și momentul așteptat de iranieni. Un penalty decis de același arbitru video, fratele cel mai bun al centralului paraguayan Enrique Caceres Villafane, care probabil că suferă mult în Rusia pentru c-a fost chemat la Mondial și nu-l vede liniștit la televizor. Așa că recuperează privind ecrane pe unde-apucă. Era minutul 90+3 când iranianul Ansarifard și-a acordat țambalul și i-a arătat lui Ronaldo cum se bate un penalty (VIDEO).
Embed from Getty Images
În mod normal, din momentul ăsta ar fi trebuit ca meciul să fie ucis, legat cu bolovan și aruncat în gârlă de portughezi, care cel puțin la nivel de experiență au în echipă oameni care au trecut prin multe în viață. Dar cu Pepe, omul care și când zâmbește îți dă impresia că vrea să-ți spargă-n cap o vază, nu știi la ce să te-aștepți. Așa că iranienii au mai avut timp de o ultimă fază în care Mehdi Taremi a fost fost la două palme și-o lățime de riglă de 2-1 (VIDEO), scor la care iranienii nu doar că-i făceau de kimono pe campionii Europei, ci ar fi reușit să câștige o grupă în care Spania și Maroc tocmai făceau egal într-un alt meci numai bun de povestit la lumina focului de tabără dacă vrei să-ți sperii prietenii.
Embed from Getty Images
N-a fost însă momentul ca portughezii să cadă secerați, așa cum n-a fost nici momentul ca Iranul să detoneze nucleara în mijlocul unei mese în care ibericii rodeau în liniște jamon. Dar e cert că, în lista echipelor care au murit cu dragonii de gât, Iranul și-a rezervat loc la geam.
Embed from Getty Images
Spania – Maroc 2-2
În mod normal, dacă Portugalia-Iran nu ar fi fost singurul meci cu miză al serii, un Spania-Maroc ar fi avut ceva mai mult ardei iute în instalație și ne lipea de ecrane cu mai mult elan. Dar pentru că marocanii și-au tras singuri cortina contra Iranului în prima partidă din grupă, africanii erau deja scoși din joc și trimiși la reciclat, astfel că ne așteptam ca Spania să execute o operație de extirpare pe viu a fiecărui miligram de fotbal rămas în corpul unui pacient deja căzut la datorie.
Embed from Getty Images
Dar dacă Mondialul ăsta ne-a învățat ceva, acel ceva e să nu mai credem toate tâmpeniile pe care ni le spun probabilitățile, statisticile și listele cu favoriți. Iar Spania s-a spetit major pentru a recupera de la 0-1 și apoi de la 1-2, fandosiții de serviciu ai ultimelor două cupe mondiale aflându-se la un moment dat la un singur gol primit de eliminarea de la Mondial.
Între timp, marocanii au fost profesori de randament și eficiență. La primul șut pe poartă au dat primul gol, iar la primul corner, venit în minutul 81, au dat al doilea gol și au băgat Spania în fibrilații. Au fost egalați de fiecare dată, cu ultimul gol venit în prelungiri, iar spaniolii au evitat astfel bârfele de coafor de prin cantonamentele celorlalte echipe de la Mondial.
Pentru Spania urmează Rusia în optimi, semn că nici organizarea rușilor nu mai e ce-a fost pe vremuri.
Embed from Getty Images
Anglia – Panama 6-1
Englezii au obiceiul ăsta aproape permanent de a zdrobi ca pe usturoi în mojar echipele pentru care calificarea la Mondial e deja performanța istoriei lor și de a lua apoi bătaie de la cine s-o nimeri în turul următor. Anul ăsta, căcăraza a picat pe necăjiții din Panama, pentru care clasarea în fața Statelor Unite ale Americii în grupa de calificare a reprezentat o performanță atât de mare, încât oamenii și-au schimbat Ziua Națională cu ziua calificării la Mondialul din Rusia. Am face-o și noi, că pe 1 decembrie e frig, da’ pe de o parte n-avem ziua calificării, pe de altă parte când o avem o avem pe la barajele care se joacă oricum pe vreme de băgat caii în grajd. Așa că ce ți-e 28 noiembrie, ce ți-e 1 decembrie? Mai bine nu ne calificăm și știm o treabă.
Embed from Getty Images
Revenind la meciul dintre Anglia și Panama, meciul ăsta a fost probabil unul dintre singurele momente în care Messi a zâmbit de când se află în Rusia. Asta pentru că Harry Kane s-a cățărat pe un hattrick și l-a depășit pe Cristiano Ronaldo în clasamentul marcatorilor după două meciuri la Mondial (5 goluri Kane, 4 Runaldu). E adevărat că Cristi a dat codul muncii peste cap în meciul cu angajatorii lui din Spania, în timp ce Hairy Harry a băgat țelina la înmuiat cu Panama, deci în clasamentul CTC tot portughezul e mai sus, chit că seceta portughezului cu Iran și cifrele reci și fără suflet îl cocoțează pe Kane deasupra. Asta e, Runaldule: conform codului fiscal în vigoare, golurile au același gust indiferent dacă faci cafteală cu pescari, brutari, diletanți de Loft sau cu băieți care joacă fotbal pe salarii cu care în doi ani cumperi juma’ de Panama și 15% din Nicaragua.
Embed from Getty Images
Așadar, englezii au bifat tradiționalul meci în urma căruia toată presa cu roșu-n obraji și fanii Premier League din toată lumea îi văd câștigători ai titlului mondial, cu Sterling Balon de Aur, cu Stones ricoșeu de Maldini, cu Lingard un Zinedine Zidane cu păr și cu Vardy înlocuitorul lui Benzema la Real Madrid. Bineînțeles, la fel de tradițional, englezii s-au pus pe suflat lumânări pe torturi, uitând foarte repede că în primul meci s-au bălbâit cu Tunisia ca regretatul Scatman John la serbări și, cutumiar, vor sfârși până-n semifinale cu roata-n vreun canal, singura amintire legată de Anglia pe care-o vom avea de la acest Campionat Mondial fiind titlurile apocaliptico-amuzante din aceeași presă engleză după ce ai lor vor fi scoși la arat de prima țară care are mai mult de un stadion pe care se joacă fotbal în loc să se ardă vrăjitoare.
Embed from Getty Images
Columbia – Polonia 3-0
Bunul simț ne spune să privim puțin în oglindă și să ne dăm seama ce-am făcut atât de greșit în ultimii 20 de ani de-am ajuns să ne vedem la televizor cum Columbia tranșează Polonia lui Lewandowski, care la rândul său ne-a fasonat mecanic în grupa de calificare de nu știam cum să oprim meciul mai repede de jenă. Unde-s vremurile în care portarii columbieni analizau traiectoriile mingilor trimise de ai noștri cum se uită astronomii la comeată? Unde-s anii în care pe zecele galben de care scăpa Real Madrid înainte de Mondial îl chema Gică, nu James? Unde-s americanii care învățau să încingă geamparalele pe Rose Bowl?
Embed from Getty Images
Așa că, scăpați de grija alor noștri – probabil că, dacă-l întrebi, James Rodriguez crede că România e vreun medicament pentru spondiloză – columbienii au trecut peste meciul de tristă amintire cu Japonia și i-au luat pe polonezi cu lama de buldozer. Polonezi care, după ce pierduseră oribil cu Senegalul, s-au trezit hâlbe de porci și în meciul cu Columbia, fiind eliminați înainte să apuce Lewandowski să-și regleze glezna aia fină cu care a ucis mitraliat tot ce-a prins în grupa preliminară în care România a făcut 0-0 în Kazahstan. Și uite-așa pleacă acasă marii favoriți ai grupei, Generația de Aur a polonezilor, oamenii pe care specialiștii îi vedeau călare pe cai albi, ca-n reclamele la detergenți.
Embed from Getty Images
Partea bună e că nu va mai trebui să le scriem numele în cronici, pentru că atunci când vezi că ai de vorbit despre Jędrzejczyk, Krychowiak sau Błaszczykowski îți cam dorești să rămână să joace fotbal oamenii cu nume ușor de reținut. James, Cuadrado sau Falcao, de exemplu, care duminică au transformat ditamai polonezii în crenvurști expirați. Bravo lor și, practic, hai ai noștri. Doar tricolorii rămân tricolori indiferent de ordinea culorilor pe steag.
Embed from Getty Images
N-ai voie să ratezi până la următoarea cronică:
Marți, 26 iunie
Danemarca – Franța (17:00)
Islanda – Croația (21:00)
Nigeria – Argentina (21:00)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
