Plasată înainte de Mondial în linia a doua a echipelor favorite la câştigarea trofeului, un soi de Astra Giurgiu a naţionalelor calificate în Brazilia, echipa Olandei a ridicat multe sprâncene cu forcepsul după ce în primul meci a şters pe jos prin grajd cu vedetele spaniole, campioane mondiale, europene, galactice şi intergalactice en-titre. Problema este că Olanda a jucat în respectivul meci după principiul sănătos conform căruia Urma scapă turma, cele cinci goluri marcate în a doua repriză unor spanioli debusolaţi ca un GPS care-şi reconfigurează traseul ştergând din memoria tuturor o primă repriză modestă. Acelaşi scenariu şi în al doilea meci al Olandei, când Robben şi van Persie s-au chinuit vizibil cu Australia, o formaţie care ulterior a luat bătaie ca-n Vestul Sălbatic de la o Spanie deja eliminată şi plină de rezerve. Meciul cu Chile, în care olandezii au bătut 2-0, a avut darul de a bifa trei victorii şi de a întâri impresia că Olanda este invincibilă şi că va ajunge în finală mai uşor decât intră un cui în polistiren.
În meciul din optimi cu Mexic, crescătorii de lalele au dat-o din nou în diverse, prinzându-se că joacă la mondiale într-un moment în care spectatorii începeau să părăsească stadionul. Olanda a jucat atât de şters, încât România lui Piţurcă ar fi putut să spere la un meci pierdut doar cu 1-0. Pe de altă parte, mexicanii au tras de ei ca de gantere, naţionala nord-americană fiind la conducerea jocului în majoritatea timpului, ratând ocazii importante şi ignorând faptul că olandezii pot să câştige chiar şi când nu se prezintă la stadion.
Întâlnirea a început lent în cuptorul de la Fortaleza, lalelele pierzându-şi poziţia naturală după ce s-au transformat în ghiocei la doar câteva minute de la startul meciului. Mexicanii au prins curaj şi au forţat intrarea în morile de vânt, atacurile lor lovindu-se de portarul Cilessen, cel mai răsărit jucător olandez în prima parta a partidei. Nici măcar pauza de hidratare care ar fi trebuit să le bage apă-n fotosinteză nu i-a trezit pe europeni, loviţi de o astenie demnă de un concediu la băi. Singura tresărire de orgoliu a portocaliilor a venit în ultimul minut al prelungirilor primei reprize, atunci când Robben a fost faultat în careu, însă arbitrii de la Mondiale suflă şi-n iaurtul îngheţat când îl văd pe olandez secerat după seria de simulări odioase inventate de jucătorul care-n timpul liber lucrează la uzina Bayern din Munchen.
Aşa cum ne-au obişnuit însă în ultimele meciuri, olandezii au prins aderenţă abia în a doua repriză şi doar după ce au luat gol. Mexic a înscris imediat după revenirea de la vestiare, Giovani dos Santos marcând un gol de la 25 de metri pe care portarul Olandei îl putea para fără probleme dacă nu ar fi adormit în post (GIF). Virajele olandeze spre poarta Mexicului s-au întâlnit însă cu Zidul Plângerii Ochoa, mai eficient în blocarea traficului decât bariera de colecţie din Pipera. Continuând linia de evoluţii excepţionale de la Mondiale, portarul mexican – care de astăzi este jucător liber şi poate semna cu orice club şi-l doreşte – a zidit barele şi şi-a pus alarmă, scoţând cu reflexe de leoaică gestantă orice încercare olandeză de gol.
Deşi meciul a curs în continuare în direcţia porţii mexicane, portocalii nu au reuşit să revină pe tabelă decât foarte târziu, pe când tarabele erau deja goale. Se întâmpla în minutul 88, Wesley Sneijder fiind omul care a oprit Apocalipsa Lalelelor cu un glonte de la 16 metri tras cu atâta sete, încât mingea a fost pierdută de pe radar pentru câteva zecimi de secundă (GIF). Loviţi în splină, mexicanii au reacţionat mai prost decât dacă s-ar fi trezit cu un kil de jalapenos în stomac după o operaţie de colecist, iar Rafa Marques l-a călcat în careu pe Robben când mai erau câteva secunde de joc. A fost pentru prima dată în istoria fotbalului când a fost penalty corect acordat şi simulare în aceeaşi fază, fizica de baltă învăţată de olandez făcându-l că, atunci când este călcat, să sară trei metri în sus ca peste ştacheta de la prăjină (GIF). Penalty-ul a fost rezolvat de Huntelaar (GIF), care califică astfel Olanda mai departe după ce echipa europeană a reuşit performanţa de a juca fotbal cinci minute din 90 şi de a câştiga meciul.
OLANDA-MEXIC 2-1 (0-0)
Au marcat Sneijder (88), Huntelaar (90+3-pen), respectiv Giovani dos Santos (48)
Statistici, echipe, comentariu live
Costa Frica
În sferturile de finală, Olanda va întâlni Costa Rica, echipa din America Centrală reuşind imposibilul: să scoată din competiţie spectaculoasa naţională a Greciei, care la finalul competiţiei a marcat mai multe goluri în prelungirile meciurilor decât în timpul regulamentar de joc. Pentru a reuşi să bată fantastica echipă grecească, Costa Rica a avut însă nevoie de mai multă răbdare decât are un contabil când umple Excel-uri cu cifre seci, excepţionala Grecie reuşind să revină când nu se mai aştepta nimeni şi să piardă de asemenea când nimeni nu se aştepta la asta.
Măreţii jucători ai Greciei au reuşit un monumental joc-spectacol vecin cu moartea clinică în prima repriză a partidei. Analiştii pun acest fapt pe seama conştiinţei sociale pe care grecii au căpătat-o după problemele financiare de la mijlocul anului trecut, uriaşii jucători eleni simţindu-se responsabili pentru productivitatea europenilor şi încercând astfel să-i trimită la culcare cât mai devreme duminică seara. Nici Costa Rica nu s-a omorât însă cu firea, astfel că organizatorii acestui meci au început să împartă banii înapoi pe bilete la pauză, după ce hoarde de spectatori şi-au cerut drepturile invocând faptul că filmul 300 a fost mult mai alert decât meciul de pe Arena Pernambuco din Recife.
Meciul a trecut într-o viteză superioară în minutul 52, când Costa Rica a marcat după o fază în care superbii greci au părut bătuţi în cuie pe teren la o fază în care mingea s-a plimbat cu viteza lavei întărite printre bravii fundaşi eleni şi a intrat în poartă după un şut mai degrabă ratat a lui Ruiz (GIF).
Meciul a continuat să fie atât de plictisitor, încât costaricanii au dat dovadă de bunăvoinţă şi empatie cu telespectatorii pentru a anima jocul. Oscar Duarte s-a sacrificat şi a primit cartonaş roşu, lăsându-i pe exuberanţii greci să atace încă o jumătate de oră în căutarea golului care să-i ducă în prelungiri. Terenul s-a răsturnat brusc înspre poarta costaricană, însă mijlocaşii şi atacanţii greci par rapizi doar când joacă contra lui Goian, astfel că atacurile lor au părut mai degrabă reluări slow-motion ale Mondialelor din ’50 decât faze demne de o optime la World Cup 2014. În sfârşit, văzând că fantasticii greci se chinuie ca un cerb care învaţă să conducă excavatoare, zeii din Olimp au pus mână de la mână şi au marcat în locul lor în minutul 91 după o fază încurcată, trimiţând meciul în prelungiri (GIF).
Cum grecii nu ştiu să profite decât de propriul sistem fiscal, prelungirile au însemnat încă 30 de minute de chin pentru telespectatorii care nu au murit de plictiseală până atunci. În loc să forţeze un gol decisiv, minunaţii greci au experimentat o variantă în mizerie a sistemului tiki-taka, pasând infinit în aşteptarea penalty-urilor. Penalty-uri care, în condiţiile în care grecii nu au mai avut cum să bage autobuzul în poartă, i-au calificat mai departe pe costaricani, echipa din America Centrală reuşind să marcheze toate cele cinci lovituri de la 11 metri. De la incredibilii greci a ratat Gekas, care probabil ca va fi trimis să negocieze cu Merkel viitoarele tranşe de salvare a Greciei în contul datoriei pe care o are de acum înainte pentru fantastica naţională care l-a făcut mare.
GRECIA-COSTA RICA 1-1 (0-0), 4-5 după penalty-uri
Au marcat Papastathopoulos (90+1), respectiv Ruiz (53)
Statistici, echipe, comentariu live
Luni în Optimile de Finală la World Cup 2014
Franţa-Nigeria (ora 19)
Germania-Algeria (ora 23)
Pentru a te abona prin e-mail la seria de articole World Cup 2014, faza pe fotoliu, introdu adresa de e-mail în meniul din dreapta.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
