Cu sau fără noi, îndrăgitul turneu de la Wimbledon continuă. Dar e mai amuzant cu noi, trebuie să recunoașteți. Ca de obicei, avem nu doar cronici de meciuri, adică text absolut de-men-ți-al, recunoscut de Donald Trump, Madonna și Basarab Panduru, ci și poze din belșug. Pentru că știm că ne citesc și fanii lui Wozniacki, care-s așa, mai… cu pozele.

Ne aflăm în Vinerea Mare, adică ziua în care, de obicei, reușim să ne facem o idee despre care cum își dichisește șansele pentru săptămâna a doua a turneului. Evident, nu e ușor să stăm cu ochii pe tot ce se întâmplă la terenuri, dar nici imposibil. Pentru asta, ne trebuie drag de tenis și vreo 3 euro pe card, pentru Eurosport Player. Practic, cu excepția lui Boris Becker, toți de pe-aici îndeplinim criteriile astea minime.

Ce meciuri discutăm azi? Eh, păi sunt multe frumoase, depinde numai pe cine întrebi. Noi n-o să întrebăm pe nimeni, pentru că feedbackul este pentru cei slabi, să nu uitați asta. Suntem mainstream, așa e cel mai bine, așa că, mai întâi, desigur, meciul Simonei cu Shuai Peng. Halep și Cahill spun că au așteptări scăzute de la turneul ăsta, dar poate că așteptări scăzute înseamnă măcar o semifinală. Să vedem.

Apoi, partida dintre Rafael Nadal și Karen Khachanov. Doamne, rău e să te cheme Copil când ai doi metri și zece! Da’ dacă te-a botezat maică-ta Karen, sigur i-ai greșit tu cu ceva în timp ce te aflai în uter. S-a dus cam hăis gluma asta, dar o lăsăm.

Iar la final, marele meci al serii, dintre Andy ”I’m trying my tits off” Murray și Fabio ”Nu contează dacă fi-miu va juca tenis sau nu, important e să aibă puța mare” Fognini. A fost show și acolo. Stați să-mi pun o limonadă și-i dăm bătaie.

*n-are limonadă, se preface surprins, își pune bere*

Simona Halep – Shuai Peng 6-4 7-6(7)

Halep a întâlnit o jucătoare diferită de majoritatea fetelor, în sensul că lovește și reverul și forehandul cu două mâini. Coaliției pentru Familie i se zbate o pleoapă privind la o așa alegere nenaturală. Pe un teren destul de periculos, așa cum au început să fie toate, cele două jucătoare au fost destul de temătoare la început. Mai ales după ce a pățit Mattek-Sands ieri, sufli și-n iaurt, și-n pepene, și-n înghețată, chiar dacă nu le mănânci în același timp. Pe lângă riscurile evidente pentru sănătate, un teren prost îți face mingea să sară prost. Aproape la fel de prost ca din asfaltul Bucureștiului. Și atunci, ai nevoie de reflexe iepurești ca să scoți ce e de scos. Halep a luat primul set inclusiv prin astfel de reflexe. Peng, pe de altă parte, e genul de jucătoare care preferă să se înghesuie un pic decât să riște un pas în lateral. Însă chiar și așa, e capabilă să schimbe direcția la fel de repede ca prim-miniștrii noștri. Știi ce zic?

Setul doi a avut și tenis, a avut și țipete. Așa-numitul ”grunt” are o reputație foarte proastă, mai ales în circuitul feminin. Cei care o detestă pe Sharapova și cei care nu pot să o sufere pe Halep sunt cei mai vocali în privința asta, pe la noi. Este regretabil. Pentru că, așa cum nu toate secretarele deputaților sunt femei ușoare, nici grunt-ul nu este folosit, de cele mai multe ori, în scopuri necinstite. Acestea fiind scrise, să fim ai naibii dacă vom sta cu mâinile în sân fără să apărăm onoarea țipătului de tenisman. Urmează un paragraf serios, săriți-l dacă nu vă arde de așa ceva.

În primul rând, grunt-ul iți da ritm, ceea ce este esențial pe suprafețele lente, dar nu numai. În al doilea rând, îți reglează respirația, îți oferă un semnal, un cue, că atunci e momentul să expiri. Dacă faci sport din când în când și ai observat trist(ă) că n-ai condiție fizică, problema ta este, cel mai probabil, la respirație. Desigur, dacă îngrijești o gușă de politician și cântărești cât SUV-ul lui Țiriac, ar merge și-o sălățică la cină. Nu în ultimul rând, grunt-ul este o nuanță de joc, o armă utilă cu care te obișnuiești repede dacă știi să o folosești. Ea maschează sunetul mingii rezultat din efectul pe care alegi să i-l dai. De pildă, când vrei sa pui kick pe serviciu, este preferabil ca adversarul să nu aibă acele zecimi de secundă în plus la dispoziție, timp în care creierul lui (doldora de tenis) să facă legătura între ce aude și ce are de făcut.

Gata, trecem peste lucrurile serioase, că nu de-aia ne-am adunat aici.

Setul 2, cu suișuri și coborâșuri, le-a găsit pe cele două jucătoare într-un tiebreak mai intens decât orice conversație a lui Murray cu el însuși. Simona l-a caștigat, însă una dintre problemele ei este că preferă siguranța unui rever ”specialitatea casei” decât lovitura care se impune atunci, în momentul ăla. Pe moment, știm cu toții ce ar merge acolo, o știe și ea, dar în loc de o scurtă, de exemplu, ea continuă aventura schimbului cu un groundstroke. Bun, dar comun. Chiar și așa, de obicei face punctul, însă îl face 4-5 secunde mai târziu, nu când i-ar fi mai simplu. Jocul ei e greu de alterat chiar și în bine, de la un punct în colo.

Urmează un meci tare pentru ea în optimi cu Azarenka. Doamna Victoria mai nou are încă o gură de hrănit acasă, așa că e foame mare de puncte și de trofee. Și de bani, de ce să nu recunoaștem ce-i evident pentru toată lumea, mai ales pentru Richard Williams.

Rafael Nadal – Karen Khachanov 6-1 6-4 7-6

Rafa este la doar trei meciuri distanță de a deveni numărul 1 mondial. Iar meciurile lui încep să fie previzibile ca pe vremuri. Spaniolul nu mai jucase pe iarbă din 2015, dar avântul dat de sezonul pe zgură l-a băgat imediat dintr-a doua într-a șasea. Nici nu începuse bine meciul, că Rafa avea 4-0. Ho, unde fugi așa, Nadale? Bietul Karen a apărut pe tabelă la un moment dat, dar nu grație serviciului său de golan cu care ne obișnuise, ci printr-un break făcut de nicăieri. Nadal dominând pe iarbă este un priviliegiu, așă că e greu de înțeles cum bogătanii ăia de pe Terenul Central ațipesc din când în când. Cum să picotești, băi, acolo?

Setul doi avut un pic mai multă sevă, dar tot easy money, cum ar spune Al Pacino în filmul ăla cu easy money. Khachanov seamănă cu Marat Safin și la fizic și la lovituri, însă pe cât de mare e, pe atât de cuminte este când se ia la întrecere cu băieții mari. În plus, trebuie spus că băiatul ăsta îmi amintește de litoralul românesc. Pe faleza Costineștiului, pe vremuri, erau aparatele alea în care puteai să dai cu pumnul. În jurul lor, gravitau mereu bagabonții zonei, cercopitecii care se scobesc între dinți cu mina de creion. Eh, și ăștia dădeau 2-3 lei și de banii ăia li se oferea privilegiul să dea ca proștii în mingea aia. Urlete și bușituri, dar dacă îi lua vreun localnic la șuturi, plecau toți cu treabă. Așa și rusul nostru. Bun la antrenamente și cu sparring partners cu clasament ok, dar dacă vine localnicul cu două titluri de Wimbledon la cingătoare, pleci la dușuri după trei seturi. David Beckham se uită și aprobă.

Abia ultimul set l-a pus la încercare pe Rafael, îmbrăcat în niște pantalonași mai scurți ca ai Simonei Halep. Fără niciun break, cei doi au mers la tiebreak, iar acolo deznodământul a fost Nadalesc: spaniolul a jucat mai bine fix atunci când trebuia. Se zice că în tiebreak nu trebuie să improvizezi, joci ce știi și nu te gândești decât la ale tale. Rafa e cel mai bun la asta. Ar putea chiar să predea și un curs pentru elevi sau pentru jucătorii de tenis cu minte de elev. Cum ar fi asta?

– Benoit, la tablă.
– Ouais, prof Rafa.
– Ce-am avut de pregătit pentru azi, Benoit?
– Noi pentru astăzi am avut de pregătit cele șapte feluri în care poți distruge o rachetă și…
– Nu, Benoit, ăla e cursul de ”Crapă-le, că ai de unde”, predat de nentu’ Novak.
– Aaaaa, je m’excuse, prof. Știți, căldura…
– Hai mai încearcă o dată. Și nu te mai scărpina în barbă, că faci praf.
– Noi pentru astăzi am avut de pregătit: ”Tiebreakul. Cum să nu ajungi ca Robin Haase”.
– Bravo, Benoit, poftim o acadea. Și ce ce facem noi ca să nu ajungem să pierdem 8 din 10 tiebreakuri?
(Benoit Paire se concentrează puternic, iar privirea lui seamănă cu a unei femele calcan care-și depune icrele în Marea Azov)
– Jucăm doar ce știm, prof! Nu ne enervăm și nu improvizăm, prof! Și sub nicio formă, nici măcar când out-ul e la limită, nu îi spunem arbitrului că se iubește cu porci.
– Bravo, Benny. Treci la loc, 10.

Andy Murray – Fabio Fognini 6-2 4-6 6-1 7-5

Îmi pare rău că v-am spus data trecută minunăția aia de banc al lui Murray, mai bine o păstram pentru astăzi. Andy e atât de amuzant încât și când înjură te face să râzi. Mutra aia mucalită și accentul de iobag cu sânge albastru fac cât toate glumele forțate ale lui McEnroe sau Năstase.

Apropo, mai țineți minte, acum câțiva ani, când jucătorii și jucătoarele de la Wimbledon au fost întrebați cu ce mănâncă ei căpșunile? Frișca a fost cel mai întâlnit răspuns, însă Andrew a zis: ”Ummm, with my hands?”. Nu știu cât de la curent sunteți treburile astea, eu îmi fac datoria și vă ofer un pic de context. Atâta timp cât favoritul vostru nu se află pe teren, iar Andy joacă, nu aveți voie să țineți cu alt jucător decât Sir-ul cu început de chelie.

Bun, și în seara asta a jucat cu Fabio Fognini. Care e însurat cu Flavia Penneta, care a câștigat US Open-ul, apoi s-a lăsat de tenis și apoi a făcut băiețel. Și băiețelul ăsta probabil că are un efect liniștitor asupra lui Fabio, că zilele astea a părut mai puțin sociopat decât de obicei.

Totuși, sociopatia în remisie îți dă, dar nu îți bagă în traistă. Primul set contra lui Murray s-a dus rapid. Duble greșeli, winnere puțintele, veniri la fileu la fel de inspirate ca poeziile lui Marius Tucă. Pe bune, eram pe punctul de a da copy-paste la paragrafele de la Rafa-Karen, ca să scap de-o grijă și să ma bag și eu la un film, când, deodată, broscoiul se transformă în prinț. Și ce face un prinț care toată viața a fost un amfibian alunecos care orăcăie la arbitri? Trage aer în piept și se bucură de viață, asta face. Fabio i-a făcut break lui Murray, iar apoi și-a ținut serviciul până când arbitrul a spus ”Game and second set, Mister Fognini”. Fix ca un tenisman care, totuși, are un head-to-head impresionant la oponentul său din seara asta: 3-3.

Dar când capul nu-l trădează, călcâiul lui Ahile devine chiar călcâiul lui Fabio. În setul al treilea, italianul a cerut doctorul și se pare că la călcâi au răsărit niscaiva probleme. Și-a pierdut serviciul de două ori și dus a fost setul. El e băiat bun, dar să nu uităm că, într-o zi cu soare, i-a spus lui Bautista Agut că servește ca o femeie. Ceea ce este fals, evident, că doar ați văzut-o pe Stosur cum servește.

Și-apoi, nebunia setului 4, când mănușile s-au dat jos, iar Fabio cel labil a revenit pe teren să schimbe și el câteva mingi, că prea înțepenise de atâta stat degeaba. Mai întâi, s-a trezit că-și bagă un deget în gură de supărare că a ratat o minge. Imposibil de zis dacă era arătătorul sau mijlociul, cert e că arbitrul l-a bunghit pe micul sugar și a tratat gestul ca pe o chestie nasoală. Pedeapsa a fost ”Visible obcenity” și punctul i-a revenit lui Murray. Fabio era șocat și cu capsa pusă deja. Nu mai poate omul să-și sugă degetul pe Terenul Central de la Wimbledon, că hop, e penalizat. Englezi tembeli!

S-a așezat apoi pe bancă și a început să vorbească singur. S-a oprit în mijlocul unui “vaffanculo” pe care îl spunea cu dicție și intonație, ca să-i mai explice ceva arbitrului. Culmea e că, până la urmă, tot haosul iscat i-a servit bine, că a făcut break la 4-2. Dar de-acolo, n-a mai luat decât un singur game, a ratat trei mingi de set, ba i-a reproșat și Murray că stă câte 20 de minute între serve. A fost 7-5. Ăsta e Fabio: nu poți trăi cu el, dar nici nu-l poți spama cu emailuri să-i spui să se ducă dracului la un psiholog.

Alte meciuri care ar fi trebuit văzute, dar, să dea dracu’, tre’ să mai și muncim:

Monica Niculescu/ Hao-Ching Chan – Ipek Soylu/ Varatchaya Wongteanchai 6-3 6-3

Anul ăsta, Monica nu a reușit să rupă noada nimănui la simplu. Dar la dublu merge mai departe. Hao Ching i-a ținut isonul de pe baseline, așa că n-au avut probleme decât atunci când au fost nevoite, din rațiuni organizatorice, să le pronunțe ălora numele.

Raluca Olaru/ Fabrice Martin – Yifan Xu/Leander Paes 5-7 6-3 6-2

Una dintre surprizele mișto ale zilei a fost Raluca noastră, care l-a bătut pe Paes. Tipul are mai multe Grand Slamuri câștigate decât are Salam fani pe facebook, deci e o treabă rară asta. Dacă ați văzut meciul, jucat undeva în fundul curții, vă așteptăm cu o cronică rapidă, de un paragraf jumate, în comentarii. Bravo, Ralucă!

Jelena Ostapenko – Camila Giorgi 7-5 7-5

Știu că vă enervează asta mică. Dă tare în minge, ni le bate pe-ale noastre pe unde le prinde și se mai și contrazice cu arbitrii. Asta e, nici după Berdych nu se omoară nimeni, dar câștigătorii au prioritate mereu. Penko a revenit în ambele seturi de la 3-5 și a câștigat meciul cu winnere ca-n filme. Giorgi este tot jucătoare de explozie, n-o arde aiurea-n punct, dar Jelena e și mai și. Vrem sau nu să îi ofere Simonei revanșa #dacăe? Discutați.

Naomi Osaka – Venus Williams 6-7 4-6

Dacă încă nu o urmăriți pe Naomi pe Twitter, făceți-vă un imens serviciu și căutați-o. Fata e simpatică foc, și nici la tenis nu stă prea rău. Iar Venus (37 de ani), cu problemele personale prin care trece, era o pradă mai ușoară decât în mod obișnuit. Însă iarba i-a dat multe americancei, așa că o relație frumoasă s-a legat acolo. Nu degeaba e a 15-a oară în săptămâna a doua la Wimbledon. Voi ce făceați acum 15 ani? Și cu cine?

Roberto Bautista Agut – Kei Nishikori 6-4 7-6 3-6 6-3

RBA devine un jucător complet, care nu performează numai pe zgură și numai împotriva celor mai slab clasați decât el. Astăzi l-a bătut pe Nishikori, mâine cine știe?

Marin Cilic – Steve Johnson 6-4 7-6 6-4

Știți bancul cu Marin? Vi-l zic data viitoare. Până una-alta, băiatul ăsta este pe shortlistul pentru câștigarea trofeului. Rezultate recente pe iarbă are, serviciul îi intră, are experiența unui Slam câștigat deja, în State. Ce-i mai trebuie? Un pic de noroc și un Federer scos din joc. Și un Nadal scos din joc. Și un Djokovic scos din joc. Ați prins ideea. Pe mâine.

ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:

 

Seria de articole Wimbledon 2017, faza pe slice vă este oferită de Eurosport, singura televiziune care transmite integral și exclusiv cele patru turnee de Grand Slam în România. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Ce meciuri nu trebuie să ratezi la Wimbledon în ziua a șasea (sâmbătă, 8 iulie) 

• Cele mai importante partide se văd exclusiv pe Eurosport.
• Toate meciurile sunt online pe orice device prin Eurosport Player.

G, Dimitrov – D. Sela (13:30)
E. Gulbis – N. Djokovic (16:30)
D. Ferrer – T. Berdych (17:00)
M. Zverev – R. Federer (18:30)

S. Cîrstea – G. Muguruza (13:30)
A. Kerber – S. Rogers (15:00)
A. Radwanska – T. Bacsinszky (15:00)
A. Kontaveit – C. Wozniacki (17:00)

Codruț Baciu

Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.