A trecut și a treia zi de tenis la US Open. Vreau să știu cum vă simțiți și cât ați reușit să vă concentrați la meciuri. Eu unul mă simt al naibii de ciudat. Ca atunci când te-ntorci acasă după o vacanță lungă și observi paradoxul că nu te poți obișnui nicicum cu cele familiare. Ultima oară când m-am așezat să scriu o cronică de slam se întâmpla acum sute de ani. Era un Australian Open, parcă. Era frig afară, ieșeam la câte-un vinuț fiert indoor, iar dimineața încercam să-mi repar singur centrala. Vremuri îndepărtate și feliate de viruși. De oameni. De guverne și concedieri. Te doare capul numai când te uiți în urmă, așa că hai să ne uităm înainte, că anul ăsta e deja pe ducă, slavă Domnului.
A fost greu și încă este, iar dacă Meșter l-a devorat pe Brumaru în pauza competițională, nu mă las nici eu mai prejos și vă aduc la cunoștință felul în care suferea Macedonski când nu avea tenis la televizor:
”Posomorîrea fără margini a nopților de altădată,
Cînd sufletul pentru sarcasme sau deznădejde stă deschis,
Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis”
Există umor și-n tragedie, dar gata! Acum, că US Open se joacă, acum, că lucrurile sunt forțate spre a intra în matca lor, avem și noi de lucru. Cronici, opinii, certuri, Djokovic și recordurile lui care îmi dau fiori. Însă așteptările mele de la acest turneu au fost deja bifate: se joacă, iar asta e mare lucru. Mai departe, e organizare și responsabilitate. E treaba lor să-l țină pe Paire în camera de hotel.
Profit de ocazie să mă și plâng un pic: din păcate, propunerea mea înaintată celor de la USTA nu a fost luată în calcul. Eu le trimisesem un PDF de 23 de pagini în care argumentam pentru un sistem revoluționar de a face tablourile anul acesta. Pe scurt, iată în ce consta el: având în vedere #contextul și trasăturile unice ale acestui sport pe care am ajuns să-l îndrăgim nesănătos de mult, capii de serie să fi fost stabiliți nu în funcție de clasament, ci în funcție de cât de responsabili au fost sportivii în timpul lockdown-ului. L-am numit RespoRanking (sunt foarte bun pe branding).
Așadar, ideea mea era să se ia în considerare variabile precum canalele de social media ale sportivilor, declarațiile lor, selfie-urile de prin aeroporturi și așa mai departe. Și să se facă, pentru fiecare, un indice al responsabilității, care până la începerea turneului, să dea locul pe tablou al fiecăruia.
De exemplu, până prin iunie, Nick Kyrgios era deja cap de serie numărul 10, având în vedere că a pledat pentru responsabilitate all the way. Algoritmul meu însă l-a urcat până pe prima poziție, de îndată ce a început să comenteze la adresa celor care au jucat Adria Tour. La fete, rankingul valoric și cel al responsabilității ar fi rămas acelasi, pentru că Barty și Halep au fost exemple de cumpătare și responsabilitate, mereu cu măscuța pe față. La polul opus, în pericol de a nu prinde tabloul principal, s-ar fi aflat Djokovic, Zverev sau Dimitrov, niște băieți care dau bine și din rachetă, și din buric, pentru ca apoi să stea în casă două săptămâni, la cheremul livratorilor Glovo. Sistemul meu nu e infailibil, desigur, dar ar fi fost o opțiune bună la cel actual și ar fi tras un #semnaldealarmă. Mai vorbim despre asta, pentru că Roland Garros e după colț și o să am nevoie de voi să traduc PDF-ul ăla în franceză.
Între timp, casele de pariuri luaseră inițial în calcul să dea cote și pentru cine se îmbolnăvește în bula de la US Open, dar se pare că au renunțat la idee după ce Paire a chemat în camera lui de hotel jumătate din ATP și WTA, ca să joace cărți și FIFA cu ei. Așa cum bine remarca un comentator, Benoit este cel mai nasol pacient zero cu care se putea pricopsi turneul – se bagă în seamă cu toată lumea, e mereu pus pe caterincă și gagicăreală. În plus, e genul de om care dacă te vede cu o doză de cola îți cere o gură
– E rece, Gael? Dă și mie.
– Benny, e pandemie, nu cred că e o idee bună să…
– Gaeeel, o guriță, că nu moare niiimeni, putaaaain.
– Benny, ăsta este literalmente riscul principal.
Între timp, se pare că Ben n-ar avea virusul și l-au retras degeaba din turneu. Deci dracu’ mai știe cine și cum îi testează și p-ăștia pe-acolo, că mai bine ne uităm la tenis și ne vedem de treabă. Momentan, Paire se arată interesat de politică și că ne amenință cu dezvăluiri; dar nu acum, mai târziu.
Cronicile de Grand Slam îți sunt oferite de Porsche:
Alexander Zverev – Brandon Nakashima: 7-5, 6-7, 6-3, 6-1
Pe măsură ce ne apropiem de săptămâna a doua de US Open, iar presiunea crește, îndrăznesc să spun că și șansele lui Sascha la titlu cresc. Cu o singură condiție (mică, neînsemnată, insesizabillă, practic): aceea ca toată lumea să servească, de luni încolo, de jos, ca la Padel. Problem? În felul ăsta, serviciul, a doua cea mai mare problemă a lui Zverev (după lanțurile de aur) n-ar mai fi un impediment. Și tânărul nostru și-ar putea clama victorii peste victorii.
Dar serios acum, jocul lui Sascha arată binișor. Mai ales de când s-a tuns și pare mai înalt. Azi-noapte, odată cu cea de-a noua dublă greșeală a meciului, a pierdut setul al doilea, însă și-a revenit rapid și n-a fost nevoit să distrugă vreo rachetă.
Embed from Getty Images
De partea cealaltă a fileului, un copil de 19 ani din San Diego ne-a adus aminte că în State se face tenis, frate. Nu e vina lui că părinții l-au botezat după personajele din Beverly Hills. Cu backhand-ul ăla o să ajungă mai departe descât Taylor Dent și Donald Young la un loc, believe me.
Olaru / Tormo – Hradecka / Klepac: 3-6, 2-6
Ca să facem față cu brio încercărilor din lockdown, fiecare dintre noi și-a găsit hobby-uri care mai de care mai ciudate sau mai interesante, vă mai amintiți? De exemplu, unii au luat-o razna și s-au apucat de gătit, de băut gin sau de inventat rețete de cozonaci. Dar destul despre mine.
În ceea ce o privește pe Raluca Olaru, ea a făcut interviuri cu colegele sale. Pentru Treizecizero, într-o producție numită Players’ Lounge. Dacă vreți să revedeți cum o jucătoare de top produce conținut mai bine și mai consistent decât x% din ziariștii sportivi din România, începeți cu episodul 3 din serie, dedicat Simonei Halep. Iar când terminați de vizionat, aflați că Ralu s-a întors la tenis, doar că a pierdut primul meci.
Embed from Getty Images
Sara Sorribes Tormo nu este partenera pe care i-aș fi ales-o, dar de-aia nu sunt în echipa lui Olaru, ci într-a lui Meșter. Asta unu la mână. Și doi, cred că-n vremurile astea abia îți găsești pe careva să bea cu tine o bere la 3 metri distanță, darmite pereche de dublu zdravănă și constantă. Deci să fim îngăduitori, că mai e mult până departe.
Novak Djokovic – Kyle Edmund: 6-7, 6-3, 6-4, 6-2
Novak, Novak, Novak…. De unde să încep? În mod normal, n-aș începe de nicăieri, pentru că viața m-a adus în punctul în care realizez o chestie: sunt lucruri mai bune de făcut și meciuri mai interesante decât activitatea lui Djoko pe teren. Însă pentru că anul ăsta finala turneului se va nimeri la mine-n pensulă, am hotărât că e o idee bună să mă obișnuiesc, încă de pe acum, cu aerul dezolant al victoriilor sale. Sunt un ofticat și un bârfitor, dar mizez pe înțelegerea voastră. Iar până la urmă, știu și eu că Nole este un mare campion, care merită tot respectul și tot succesul. Că locul 1 în tenis nu e ca locul 1 în Poliția Română – trebuie să mai și muncești, iar șpăguța nu vine de la pariori așa cum vine de la infractori. Facem și rime, iată, ne distrăm. Dar să lăsăm chestiunea chestorilor pentru altă data. Aici e cu tenis. Și tenis am avut în primul set de la Kyle Edmund. Care, sub privirile pretenului Murray aflat în tribune, a luat primul set la tie-break. Certați-mă că am sperat, certați-mă că am visat! Ciudat să-l vezi pe Nole stresat că trebuie să închidă el însuși punctul. A fost primul tie-break pierdut de sârb anul ăsta, din vreo 10 disputate.
Embed from Getty Images
Apropo, ca să-și sporească șansele la titlu, știm că Novak a ales varianta un pic mai scumpuță de cazare la New York, deci nu stă cu julimea la hotel. Este o variantă care a fost oferită tuturor, spunea el. O investiție pe care o puteau face jucătorii și jucătoarele, mai zicea. Da, corect, parcă-l și văd pe Federico Coria, de exemplu (un băiat de 28 de ani, locul 103 mondial, care-n toată cariera a câștigat din tenis cam cât mine din copywriting) interesându-se de această opțiune la care ORICINE ar fi putut apela:
”Alo, bună ziua, USTA sunteți? Federico sunt, mă interesează și pe mine o căsuță din alea disponibile, pentru câteva zile la Open, găsim ceva? Aha, am înțeles, și în cei 800 de mii de dolari intră și micul-dejun?”
Chirașul vostru preferat, Novak Djokovic, a închis meciul cu Kyle în 4 seturi până la urmă. Și chiar dacă titlul ăsta de USO îi aparține deja la fel de sigur cum știm că lui Claudiu Pîndaru îi ia 8 minute să întindă unt pe o felie de pâine, tot e reconfortant să vedem că are scăpări. Good game, Nole!
Embed from Getty Images
În turul următor, sârbul dă peste Struff, care e în formă maximă și se află pe cel mai bun loc din carieră – 29. Nu că ar conta, dar va fi și mai echilibrat decât partida de azi-noapte. Sper.
Karolina Pliskova – Caroline Garcia: 1-6, 6-7
În absența lui Barty și a lui Halep, leadershipul de pe tabloul fetelor a căzut pe umerii Karolinei. Toată presiunea pe Pliskova! Și tocmai când eram gata să facem obligatoria glumiță cu trimitere spre Iohannis, cum că roboții nu resimt stres și nervi, deci nu avem de ce să ne facem griji pentru fana numărul 1 a Simonei, ei bine… Vive la France! Caro Garcia a salvat 83% din mingile de break ivite și a terminat meciul cu 30 de lovituri câștigătoare, mai mult de dublu decât Pliski.
Embed from Getty Images
Și uite cum rămânem noi fără gemene pe tablou, după ce și frații Bryan ne-au anunțat că dau tenisul pe tâmplărie și agricultură. Așteptările de la gemenii și gemenele lui Federer cresc tot mai mult, ca obrăjorii lui Raonic. Apropo, zilele trecute, Federer a coborât de pe muntele-proprietate-personală ca să-și arate susținerea pentru lipsa de susținere oferită de Rafa lui Nole. Mi-a plăcut, ce să zic.
Gilles Simon – Taylor Fritz: 5-7, 3-6, 2-6
– Tu ej’ nebun, Codruțe, stai ca prostu-n miez de noapte ca să te uiți la Fritz?!
– Nu, dragul meu cititor, sunt uluit că ai putea crede așa ceva. Stau ca prostu-n miez de noapte ca să mă uit la Simon, ceea ce e cu totul altceva.
Uneori port astfel de dialoguri imaginare cu cititorii mei, ca să rămân conectat la nevoile și preferențele lor. Asta fac cronicarii mari. După cum spunea Tom Hanks în discursul ăla de anul trecut, dinainte să ia boala lui 2020, ”show up on time and listen!”
Problema e că n-am avut la ce să mă uit, că Giluțu nu mai e la vârsta la care să joace demonstrative sau challenger-uri ca să se păstreze fresh pe timp de pandemie. Giluțu își comandă o carbonara sau două și abia apoi își vede de tenis în ziua respective. E băiat muncitor, dar mizează și pe metabolismul cu care l-a înzestrat Dumnezeu ca să rămână în formă pentru turnee.
În schimb, Taylor, la doar 22 de anișori, cu un copil și-un divorț la activ, abia aștepta să muște din generația de revoluționari a tenisului francez. Însă cu Shapovalov n-o să-i fie la fel de simplu în turul următor, că Dennis are poftă de rezultate ca De Nooijer de KFC.
Kristina Mladenovic – Varvara Gracheva: 6-1, 6-7, 0-6
Doar prin Crîngași și Otopeni, pe la cluburile de amatori nervoși pe unde mai joc eu tenis, s-a mai pomenit așa ceva. Adică X să conducă cu 6-1, 5-1 și să aibă patru mingi de meci, dar Y să câștige meciul. Iată că se întâmplă și la US Open, dacă ești suficient de ghinionist. Notăm cu X pe Kiki M., iar pe Y cu Varvy G și avem ecuația perfectă care dă apă la moară pariorilor bătuți în cap de pretutindeni: ”A fost blat, bă!”
Nu, neghiobi cu internet, n-a fost blat, a fost tenis. Un sport unde nimic nu e mai important decât jocul de picioare ca jocul de cap. Când ăla te lasă-n mijlocul actului artistic, praful s-alege.
Aveți toate motivele să țineți Eurosport Player-ul deschis și-n seara/noaptea asta, că vin iarăși românii să facă pagubă:
De servit la US Open în ziua a patra (în noaptea de joi spre vineri)
S. Cîrstea – J. Konta
P. Țig – D. Vekic
S. Stephens – O. Govortsova
V. Azarenka – A. Sabalenka
A. Murray – F. Aliassime
J. Millman – F. Tiafoe
Tecău/Rojer – Arevalo/O’Mara
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
