Peste mulți, mulți ani, probabil vreo doi-trei la cum arată lucrurile, ne vom uita la meciuri de Champions League din Parva, Galați ori Fălticeni și vom fi profund recunoscători: stăpânii ce vor fi luat competiția cu tot cu acte și cheile de rezervă de la intrare ne tolerează și în acest an cablul pe care l-am legat la cablul legat de vecinii unguri la cablul tras printr-un svaițer de vecinii austrieci așa încât să nu pierdem contactul cu atmosfera de la masa savanților.
De dragul incluziunii pe principii europene, e posibil să mai avem în viitor unul sau poate doi băieți care să care ape la meci, însă chiar și pentru asta ar trebui să ne mobilizăm și să ne asigurăm că viitoarele generații știu principalele categorii de apă. Uite, apa caldă ar fi printre cele mai importante. Mulți bucureșteni nu mai știu cum arată și se comportă în stare naturală, deci iată un semn că e mult de muncă.
E mult de muncă și fotbalul savant nu așteaptă: optimile Champions League încep în 2020 cu echipe provenite exclusiv din zona campionatelor Big 5. Iată cum proverbele românești ajung regulă europeană: în fotbalul care contează nu mai există echipe mici.
E bine însă că există (încă) grupe în UCL, că ne-am plictisi toată toamna așteptând meciurile care chiar contează, adică alea din primăvară, dar mi-e că la un moment dat se prind și ăștia că-s cam degeaba și vor scăpa de ele. Sau le transformă într-un soi de preliminarii în care joacă echipele din Rusia, Turcia, Belgia, Olanda și Grecia. Ultima rămasă, în prag de decembrie, va avea onoarea de a juca un amical cu rezervele lui Real Madrid undeva în august.
Și cum noi ne îndepărtăm cu mare viteză de fenomenul fotbalistic până când nu o să mai rămânem relevanți nici măcar pentru fenomene meteo, nu ar fi rău să deprindem arta observației, ca să ne putem bucura așa cum se cuvine de fotbalul în imagini și de cel imaginar. De exemplu, am putea începe cu lecția „ultima etapă a grupelor Champions League”, la care vă cam cred în stare să fi strâmbat din nas când v-au chemat titănașii deja calificați să mai semnați și condica asta formală. Să fie clar: no country for the cârtitori și zeflemitori. Repetați după mine cu vocea lui Lacina Traore și ceva din victimizarea lui Edi Iordănescu: „Champions League e tatăl meu și nu voi avea altă competiție cu fotbal la care să mă închin până când revine, undeva prin februarie. Doar nu m-oi uita la Liga 1”.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan:
Bayern München – Tottenham: 3-1
E foarte interesant să stai în fotoliu și să observi cât de rău o pot duce ăia care chiar o duc extraordinar de bine. Să luăm exemplul Tottenham: stadion nou-nouț, de încă n-a apucat mirosul de urină să acopere mirosul de lavabilă în toalete și jucători pe care dacă i-am pune gaj am rezolva problema deficitului bugetar lăsat de vechea orânduire. Plus un an în care echipa a jucat finala Champions League și s-a calificat în optimi în următorul sezon. Eh, cumva tot nu e bine. Tot ești pasibil de o terfelire ca la mașina de tocat hârtii din partea comentatorilor din țara aia care ar da slujbe ca să ajungă CFR-ul să fie eliminată din Europa League la primăvară, și nu azi.
Embed from Getty Images
Încă nu e clar dacă Tottenham se poartă ca un organism care luptă din adâncuri cu principiile fotbalistice ale lui Mourinho sau dacă pur și simplu încă nu a trecut perioada de incubare a ideilor stilistice ale portughezului. Nu de alta, dar băieții lui Tottenham încă au chef de fotbal, încă mai au lumină în ochi și nu vedem să le cadă din șort bilețele cu „sunt fotbalist, scapă-mă de ăsta”.
Pentru că atât Tottenham, cât și Bayern erau deja calificate dintr-o grupă în care s-au avut doar una pe cealaltă (dar mai ales Bayern pe Tottenham), meciul ăsta a fost practic unul de totul sau mai nimic. Că până la urmă așa ne-am putea noi alege stăpânii la care să slujim în absența altor variante: ok, noi nu am avut loc, dar care sunt echipele care, când nu ar fi trebuit să ne dea nimic, ne-au dat totuși ceva? Acolo, orice: o coajă de fotbal cu care să ștergem fundul balonului. Iar pentru că la München e gata Oktoberfest, iar în Londra încă mai există ceva rămășițe de english breakfast, uite că ne-am ales cu un platouaș decent, cât să nu ne taie mațele într-o seară de miercuri ca aproape oricare alta.
Embed from Getty Images
După acel crepuscular 7-2 pentru Bayern în Anglia, părea că toată lumea a învățat ceva din respectiva experiență: nemții să bage rezervele, Tottenham să bage titularii și pe Mourinho, iar noi să înțelegem că există revenire de la diferențe de trei, patru sau cinci goluri. Chiar dacă ultima săptămână de handbal ne-a demonstrat altceva. Băieții luați prizonieri de Mou au început meciul într-o defensivă așa răzleață, că prin minutul 3 aveam deja un gol perpelit pe-o parte și gata de scos dacă nu se ridica ofsaid de la tușă. S-a întors tava pe partea cealaltă, s-a pus temperatura cuptorului pe 200, iar în minutul 14 a intrat în scenă Coman al lor, cel care a ratat ca un fraier șansa de a fi luat vreodată de Bayern de la FCSB cu 100 de milioane de euro. Kingsley a primit o sfântă pasă de la Gnabry, iar porțile circului erau oficial deschise.
Embed from Getty Images
Evident, Tottenham nu este genul de echipă care să se abțină de la mâncăruri sărate, prăjiturele de casă și ieșit la joc pe banda 1 a autostrăzii pe care circulă Bayern, așa că Ryan Sessegnon a semnat pe proprie răspundere că e deschis sezonul de vânătoare la pintenați și ne-am pus pe treabă serioasă, fără pauze de masă și scutiri de absențe.
Ne-am întrerupt pentru câteva minute să ne îngrozim mințile cu accidentarea lui Coman, cu care Moșul chiar pare certat de ceva ani. A mai amenințat el universul nedrept că-și pune oasele plăpânde în geantă și pleacă acasă dacă i se mai livrează pachete de felul ăsta, iar accidentarea din minutul 27, definiția extorsiunii unui degajament într-o apă, vorba poetului, chiar pare genul de eveniment care-ți face în ciudă. Poate vă prindeți voi ce s-a întâmplat acolo, dacă nici măcar Ilie Dumitrescu nu a înțeles nimic.
Embed from Getty Images
În locul lui a intrat însă Tomiță Moraru, un tip care are oase d-alea vechi, tradiționale, de pe vremea când articulațiile se făceau cu balamale de tanc și tendoanele erau căptușite cu tablă zincată. Müller a stat el ce-a stat pe teren, s-a uitat cum Thiago Alcantara ratează relaxat în minutul 38, deși era mai aproape de poartă decât portarul lui Tottenham, iar la spartul primei reprize de târg s-a pus de-a curmezișul în calea unei mingi și a făcut ce știe el mai bine: s-a bucurat pentru încă un gol despre care ne va putea spune mai multe doar în momentul în care va vedea și el reluarea.
Vorbind despre reluare, partida nu s-a încheiat după 45 de minute și a continuat și după pauză, cu Bayern cârmind la nivel mediu de efort către o victorie practic inutilă, dar atât de necesară conceptual unei echipe aflate în căutarea formei de altădată. Au ajuns săracii pe la mijlocul clasamentului în Germania, de nu mai știi care-i Bayern și care-i Union Berlin. Dar prima dată un test: de Coutinho vă mai amintiți? Normal, că doar știți fotbal mai mult decât știe 95% din FRF. Coutinho trăiește, oamenii spun chiar că o duce bine, iar în minutul 64 a marcat folosindu-se de dreptul ăla pe care la Barcelona îi era așezat tot timpul bolovanul Messi. Bineînțeles, folosind și hectarul primit în arendă de la fundașii lui Tottenham.
Embed from Getty Images
„O înfrângere peste alta” cum ar spune fanii londonezilor, care au scăpat în sfârșit de grupa asta în care meciurile s-au jucat doar pentru că așa zice regulamentul, era închiriat spațiul și erau vândute biletele. Bayern și Tottenham merg mai departe, iar asta e semn rău pentru Meșter, care probabil retrăiește secvențe ale coșmarului din finala aia searbădă a ultimului sezon de UCL: Tottenham continuă.
Dinamo Zagreb – Manchester City: 1-4
M-am uitat cu un ochi la meciul ăsta în primul rând pentru că voi nu ați fi făcut-o, dar și pentru că eram curios cum arată o echipă care în toamna asta a colindat toată Europa. Dacă tot a primit o grupă cu adversare care s-ar bucura la o adică chiar și la un amărât de amical contra lu’ City, Guardiola și-a dus circul peste tot și nimeni nu a plecat bosumflat de la stadion.
Din îndepărtata viitoare Rusie și până în Croația, City a împărțit plebeilor goluri cu plăcerea cu care dădeau unii găleți de pui și pixuri de 10.000 de euro bucata. Și nu puteam să nu fiu masochist și să nu mă gândesc că, în România, am avut recent două etape intermediare care au săpat adânc în resursele de energie ale echipelor noastre. I-am văzut pe băieții noștri cum s-au așezat în mlaștinile cu tribună și au început să miorlăie că sunt deplasările prea lungi și că e inuman să joci trei meciuri pe săptămână. Și, sincer, înțeleg partea cu deplasările: pe de-o parte o ai pe City, care în patru zile bate 3000 de km și apoi ai CFR Cluj, care nu bate nimic în ultima perioadă, chiar dacă deplasarea de care se plâng ai noștri e la Botoșani, adică prima după Pasul Tihuța. Ați spune că diferența se face la calitatea călătoriei, cum zic și pozele cu citate din Octavian Paler: la City, în ăia 3000 de km se discută asiduu despre concepte fotbalistice înalte și teoreme ale paselor filtrante, în timp ce rata de Botoșani e cel mai probabil plină de bocetele lui Culio, care tocmai a fost luat pe nepregătite de un alt crater în asfalt în care a intrat autocarul în timp ce el încerca să își relaxeze șalele muncite.
Embed from Getty Images
În cazul în care mai contează treaba asta, Dinamo Zagreb a luat patru goluri de la City și termină grupa pe ultimul loc, deși a marcat per total mai mult decât șase dintre echipele calificate în optimi. Pe de altă parte, e clar că numele ăsta e blestemat: Dinamo rămâne acasă indiferent de țara din care provine. Bine, nu-i ca și cum Steaua Roșie Belgrad sau Rapid Viena au fost mai bune în ediția asta a UCL, dar orișicât.
Șahtior Donețk – Atalanta 0-3
Și dacă tot am vorbit despre grupa lui City, trebuie să remarcăm faptul că dumnezeii fotbalului au făcut chiar tot posibilul să bage Top Five-ul în optimi, chiar dacă asta a însemnat calificarea debutantei Atalanta Bergamo. Iar când zic “au făcut tot posibilul”, e fix așa cum se aude.
Ăștia aveau fix un punct după primele patru meciuri din grupă. La finalul sezonului toamnă-iarnă, au adunat totuși 7 puncte în 6 meciuri, golaveraj -5 și doar două victorii (astea de final) în ultimele trei luni de competiției, Atalanta se situează undeva între forma debordantă a lui FC Voluntari, dar peste Șahtior și Dinamo Zagreb. Cum ziceam însă, să fii peste Dinamo, orice Dinamo, chiar nu mai e motiv de mare fală.
Embed from Getty Images
Există însă și vești bune pentru fanii lui Inter, care vor putea să mai vadă niște fotbal și după ce echipa lor a fost trimisă la măsurat macaroane de Ansu Fati: se vând bilete cu miros de ghiocei pe San Siro la meciurile pe care le va juca în optimi Atalanta. Cu părere de rău, fanii lui AC Milan ar trebui să stea acasă. Nu există suficienți psihologi la Milano ca să acopere valul de depresie care se lasă greu peste oraș.
PSG – Galatasaray: 5-0
Pentru că Turcia nu mai de mult timp o țară normală la cap, cetățenii turci trebuie să vină în Vest ca să se bucure de micile plăceri ale vieții. De exemplu, de o bătaie cinstită cu forțele de ordine. Spre deosebire de Turcia, unde ți-o iei pe vertebre până îți devin mai moi decât piftia, în Paris poți bate forțe de ordine care își părăsesc mașinile, discută cu tine amintindu-ți de tinerețile cu Asterix și Obelix, iar la final, dacă ai prins bilet la meci și n-ai venit doar pentru scatoalce, vezi și un 0-5 cinstit.
Fanii Galetei s-au bucurat de aceste privilegii locale tradițional pariziene fără să aibă însă ocazia să vadă echipa lui Terim jucând ceva. I-au văzut în schimb luând cinci goluri de la jumătate din echipa lui PSG, la care a revenit Neymar. Nu mult, că după ce mai dă două goluri va începe iar să se plângă de austeritatea din Franța, de faptul că îi e dor de Messi, de reumatism sau de distanța Paris – Carnaval Rio. În alte știri care implică grădinița de la PSG, Mbappé a ieșit iar bosumflat în minutul 90 după ce abia a avut ocazia de a da două assist-uri și un gol. La ora la care citiți acest text, un curier încarcă din fața vilei șeicului ce deține PSG sacii cu bani trimiși în avans de Real Madrid. Vom reveni cu amănunte.
Iar cu textul asta, în cazul în care nu îl mai târăște cineva pe Meșter pe la vreun eveniment sportiv, încheiem sezonul 2019 de cronici. Evident, datorită susținerii voastre și a suportului canapelelor care ne susțin carierele fotbalistice, ne-am calificat într-o nouă primăvară europeană. Să vină ghioceii și Australian Open.
Embed from Getty Images
Alte meciuri jucate miercuri în Champions League
Club Brugge – Real Madrid: 1-3
Olympiacos – Steaua Roșie Belgrad: 1-0
Atletico Madrid – Lokomotiv Moscova: 2-0
Bayer Leverkusen – Juventus: 0-2
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan:
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
