Mă regăsesc complet în ideile lui Pleşu exprimate în Dilema Veche. “Spiritul critic în supradoză” a devenit o boală la noi. Orice se întâmplă este văzut într-o lumină negativă, indiferent de situaţie sau de efect. Şi asta nu e deloc vina celui care face, ci a celui care reacţionează.
Am încetat de vreun an încoace să mă mai uit la televizor la posturile de ştiri, aşa cum evit cu bună ştiinţă atitudinea unora care atacă în cele mai multe cazuri fără a avea un mobil.
Spiritul critic ca strategie a refuzului e o deprindere vicioasă, de natură să încurajeze egolatria, vanitatea, euforia deşteptăciunii proprii.
via
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
