Snigur împotriva tuturor

Ceva-mi spune că nu erați pregătiți pentru o astfel de primă zi de US Open. Cu Simona eliminată când nu apucasem să ne așezăm pe fotolii de o ucraineancă de 20 de ani și cu Nole eliminat de un vaccin de doi ani, turneul de la New York a devenit complet nesuferit încă dinainte să înceapă, practic.

Cu toate acestea, trebuie să rețineți că tocmai această caracteristică unică îl face de fapt frecventabil: faptul că, atunci când practic nu ne mai interesează detaliile, ni se dezleagă limba și din tastatură țâșnește tăvălugul. Ni se relaxează mușchii și – vorba lui Ricky Gervais, sfințit fie-i umorul – we don’t care.

Bineînțeles că păstrăm încă șanse reale la titlul de la New York. Cu celelalte fete încă implicate în manevrele de parcare și cu amintirea Emmei Răducanu câștigând titlul la US Open fix înainte să-i puște becurile-n toată casa, suntem probabil de acord cu toții că absolut orice este posibil în țara tuturor posibilităților. Implicit ca o ucraineancă de 20 de ani să câștige primul ei meci la un Slam împotriva Simonei Halep, bineînțeles.

Ne pare atât de rău de potențialul acestor posibilități infinite, încât suntem convinși că undeva, într-un colț de chalet, la căldura focului care troznește molidul, un elvețian are mustrări de cuget știind că a ratat o șansă reală de a mai câștiga un Slam. Nu avea nevoie decât de 7 abandonuri ca să-și realizeze visul.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

Simona Halep – Daria Snigur: 2-6, 6-0, 4-6

Doamnelor și domnilor, bine v-am găsit la US Open și în același timp acesta a fost US Open, vă mulțumim pentru atenție, la revedere și hasta la próxima.

Simona a început din pole position US Open-ul după acel titlu de la Toronto în care ne-a adus aminte de vremurile în care începea să se ia de guler cu Sharapova, iar Sharapova nu vedea din cauza nasului de unde vin upercuturile. Doar că, în loc să accelereze spre primul viraj încercând să țină-n spate potopul de gladiole, a noastră a închis ochii, a băgat hotărât în marșarier și-a apăsat cu sete pe pedală, împachetându-și atât materialul de concurs, cât și șansele de a prinde primul viraj pe trasa ideală.

Simona a pierdut azi, la nici cinci ore de când a început competiția de la New York, împotriva unei ucrainence de 20 de ani. S-a investit speranță-n generațiile noi din Ucraina astăzi, iar asta ar fi cam singura veste bună din meciul ăsta. În rest, serviciul a funcționat ca o mașină părăsită-n parcare de generația bunicilor, iar cumătrul Muratoglou, care a asistat la implozie din lojă, privind ca o suricată la ciuperca atomică, nu a avut reacție la merdenelele căzute-n praful newyorkez. Dincolo, Daria Snigur a troznit forehand-uri cu mișcările alea ciudate și plate de plici, storcând maximum de zeamă din fiecare bolovan care i-a căzut în drum.

Se-ntâmplă s-avem zile negre la serviciu. Din fericire, nouă nu ni le televizează ăștia în HD.

Și-apoi, când se diluează calculele, cifrele, statisticile și scorurile, rămâne imaginea asta, a unei fete de 20 de ani care a câștigat azi primul ei meci pe tabloul principal al unui Slam și și-a îndeplinit prima parte dintr-un vis.

Întâmplător, s-a săvârșit contra Simonei. Dar asta e foarte puțin important în momentul ăsta.

Gabriela Ruse – Daria Saville: 3-6, 6-2, 6-4

De multe ori, tenisul are talentul de a ne strica ziua. Știm cu toții asta, am trecut prin multe împreună. Dar există și momente în care aparent de nicăieri, într-o noapte de august târziu, o fată reușește să pună în sfârșit roțile din nou pe șine după câteva luni în care a săpat șleauri prin noroaie.

Nimic, absolut nimic nu anunța o victorie a Gabrielei Ruse în meciul cu australianca Daria Saville, fostă Gavrilova, fostă rusoaică, finalistă acum fix trei zile la Granby, un turneu în care fetele-și încălzesc mânerele pentru US Open. Altfel, îndeajuns de blestemat turneul ăla: niciuna dintre finalistele de acolo n-a trecut azi de primul tur la US Open. Dacă Daria a luat-o pe cojiță de pe Gabi, cealaltă Daria, Kasatkina, a căzut sub bătaia englezoaicei Dart.

A mai fost o Daria azi, în meciul Simonei, dar vă propun să ne ocupăm de lucruri plăcute aici.

Așadar, Gabi. Un an greu pentru ea după ce în finalul lui 2021 părea că a prins în sfârșit între aripi vântul venit din direcția corectă. Din mai până acum, Ruse a câștigat un singur meci pe tablourile turneelor WTA, timp în care a trecut printr-o spaimă medicală, iar la US Open s-a dus pe încredere, fără să se-ncălzească la turneele mici care susțin stâlpul tenisului american.

Și așa, venită ca Danemarca la Europeanul din ‘92, Gabi s-a bucurat pur și simplu de tenis. A pierdut primul set, dar a continuat să savureze momentele și sportul ăsta, cocoțându-se în mintea Dariei. Iar odată infilitrată în cerebelul adversarei, tot ce trebuie să faci e să-ți păstrezi echilibrul. Ceea ce Gabi a bifat elegant și structurat, cu toate că Saville a părut că revine spre finalul setului decisiv din gaura neagră a unui break.

S-a și plâns la fileu. Pentru că ăsta-i paradoxul sportului: gustul victoriei e cu atât mai dulce cu cât e mai condimentat cu lacrimi sărate.

Jaqueline Cristian – Anett Kontaveit: 3-6, 0-6

În condiții normale, o înfrângere a lui Jaq cu bagel în setul al doilea ne-ar fi adâncit ridurile și-așa greu încercate în tenisul ultimilor ani. Însă condițiile în care Jaqueline și-a petrecut ultima jumătate de an ținând de mâner andrelele, nu racheta, rezultatul acestui meci n-are niciun fel de importanță.

Ce are importanță e că Jaq is back, fraților, și singurul lucru care ne mai amintește de faptul că genunchiul fetei a decis să ne părăsească în vârful absolut al formei sale, în primăvara acestui an, e un bandaj monstruos cu care a noastră a apărut la înfățișare.

Shameless self promotion: nu rata episodul de podcast în care am vorbit face to face cu Jaq despre accidentare, recuperare și alți termeni care se termină cu -are, implicit despre care va fi Slam-ul pe care-l va câștiga prima dată: https://www.youtube.com/watch?v=KiPLdE2knv0

Chiar și așa, cu a noastră fericită că poate călca pe un teren de tenis și că are arbitru care să țină scorul, Kontaveit a trebuit să se-nvârtoșeze puțin pe la mijlocul setului întâi ca să scape de Jaq. Egalase asta mică la 3 și la Anett în poartă începeau să bată frisoanele. Că – fie vorba între noi – nici ea nu-i în cel mai bun moment al carierei după ce anul trecut cam pe vremea asta se apuca să radă la chelie tot circuitul.

Long story short, lucrurile s-au așezat pe fusul orar al Estoniei în final, dar la final s-a zâmbit, s-a bătut palma, s-a terminat cu bucurie de ambele părți. Motive diferite, scop comun: bucuria de a juca tenis în continuare.

Bianca Andreescu – Harmony Tan: 6-0, 3-6, 6-1

Bianca Andreescu a revenit în circuit anul ăsta la Stuttgart, după o pauză de călugărie sportivă care-a făcut-o – zice ea – să-și recapete dragostea de a lovi mingile cu sete. Între timp, a făcut sfert la Roma pe zgură, finală la Bad Homburg pe iarbă și acum, aterizată pe hard, a scos-o în decor pe franțuzoaica Tan într-un meci în care setul al doilea pare infilitrat de oamenii din Dosarele X în tenis.

Bianca are amintiri frumoase de la US Open-ul care a precedat pandemia și acum se întoarce într-o formă not great, not terrible, vorba oamenilor de la Cernobîl. Până una-alta, probabil că va fi nevoită să-și schimbe sponsorul de echipament după ce azi a pus Nike la uscat în văzul întregii lumi, răzbunând toate opiniile noastre despre echipamentele identice pe care americanii le propovăduiesc între fete de ceva vreme încoace. Bravo, Bibi, punem o vorbă bună la Braiconf?

Stefanos Tsitsipas – Daniel Galan: 0-6, 1-6, 6-3, 5-7

Nu știu cum simțiți voi legăturile geografice cu Grecia, dar pe mine, personal, țara asta mă salvează în fiecare an de la implozie. Am găsit un loc superb în care mă duc vara și-n care pot să-mi așez gândurile în ordine și-n liniște la umbra unor copaci, la doi pași de plajă, așteptând apusul roz pentru a testa temperatura mereu perfectă a apei. Totul pentru ca, în final, aceste cronici să existe în continuare.

Dar iată că Grecia ne salvează și-n alte contexte, când nu te-aștepți. De exemplu, după meciul ăsta absolut odios jucat de Tsitsipas contra columbianului Galan, lumea a uitat că Simona a luat bătaie cu câteva ore înainte. S-a șters din memoria colectivă totul și s-a început de la zero.

De la zero a început și Tsitsi meciul ăsta. Deși intrase pe tablou la US Open cu poza aia de om important care-i gata să înșface titlul doar pentru că dă reverul cu o mână, Hristosul mai mereu posac s-a opintit în culturile de ceai ale lui Galan, care n-a stat prea mult la negocieri în primele două seturi, pe care i le-a pleznit cu sete lui Ștef peste pleată. „Parcă am fost pe jumătate mort”, a zis Tsitsipas după meci, fără să ia în considerare că și pe jumătate viu ar fi trebuit să-l bată pe Galan, dacă ne luăm după cumătrul M.

Apropoe: o zi destul de proastă la New York pentru Mouratoglou, apropo. Doar Gauff a sărit gardul după primul tur din vitrina pe care academia o afișează la fiecare Slam. Azi joacă Alcaraz, a rămas unul dintre puținii care pot să evite transformarea lui Patrick în turist prin Big Apple în acest final de august.