Mirarea, adesea considerată începutul filosofiei, m-a ținut inițial departe, dar m-a și lipit cu nasul de ecran la meciul Biancăi Andreescu. De ce mirare? Explic pe îndelete până la ultima frază. Nu insistați pentru spoilere!
Nu mai este cazul să povestesc cum românii le-au simpatizat din prima (unii le-au și asimilat pe de-a-ntregul) pe Emma Răducanu și pe Bianca. Prima, care urma să joace tot astăzi la Wimbledon, a renunțat în ultima clipă din cauza unei fracturi de stres, în vreme ce jucătoarea din Canada, campioană la US Open în 2019, a avut de achitat o factură imposibilă. Preț de două seturi, a cărat apă cu ciurul, iar la spartul târgului a dat vina pe apometre.
Robert Prange/Getty Images
Apropo, contrar uzanțelor, cred că e cazul să facem lumină și să conștientizăm că fractura de stres nu e palid joc de cuvinte și nici ironie de cartier, așa cum mi-a fost dat să remarc cu ani în urmă în alocuțiunea unui intelectual îndrăgostit de miuță. Diagnosticul presupune o leziune osoasă cauzată de suprasolicitare. Cu alte cuvinte, dacă n-o să mai am loc în echipa cronicarilor lui Meșter, măcar n-o să fac parte nici din personalul medical al vreunei instituții de specialitate. Nu se glumește cu lucrurile serioase, medicina noastră este pe culmi!
Culmea, Andreescu a fost chinuită la rândul său de această afecțiune în urmă cu trei ani, ratând două Grand Slam-uri dintr-un motiv pentru unii – iată! – aparent banal. Ea s-a întors în circuit, însă mai mult de un tur 3 n-a mai fost în stare să coaguleze. În balul din 2026 al britanicilor s-a predat fix când ar fi trebuit să tragă fermoarul peste cele două manșe. Pe ambele le-a dominat, având 4-1, respectiv 4-2, plus 5-4 de fiecare dată. Incredibil, a trecut și pe lângă reabilitarea din decisiv.
Și-a defectat toate atuurile pe finalurile de set, pentru ca în tie-break-uri să fie de nerecunoscut. Iar la Bianca plutește atât de ușor dezamăgirea pe chip…
Cameron Spencer/Getty Images
Puștoaica-minune de altădată a lovit cu o rachetă de plastilină într-o perioadă în care ne-am fi așteptat ca Shuai Zhang, ajunsă la 37 de ani și jumătate, să fluture batista albă, vreun steag la fel de decolorat sau însuși talonul specific persoanelor ieșite din producție pentru limită de vârstă. Greșit. Chinezoaica a avut rezerve din plin, și-a fortificat rezistența la atacurile tot mai străvezii ale româncei născute în Ontario și a simplificat cu răbdare esența retururilor. A măcinat-o lent, că tot trăim în epoca în care suntem mai fascinați de procesul fărâmițării boabelor de cafea decât de elixirul în sine.
Astfel, și-a obligat adversara să plonjeze în gol tocmai când își jura că se va prinde și cu a doua mână de bara de sus. 6-7, 6-7.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
