Tusea și Zhenghiul

---

Într-o viață de cronicar, evident, visezi să scrii cronicile unor evenimente care ajung încercuite prin calendare. Pe unele nu le-ai prins, pentru că dinozaurii nu încăpeau nici măcar în noul Porsche Cayenne electric, deci la ce bun să fi scris noi despre tenisul de atunci. Pe altele le-ai văzut mai târziu și ai scris despre ele când lumea se oprise cu masca-n față. Iar despre altele au scris alții în Biblie, de exemplu, și impresia ar fi că nivelul ăla nu mai poate fi atins. 

Dar scriind acum despre meciul lui Qinwen Zheng cu Madison Keys, mă simt atât de aproape cât poți fi în 2026 de statutul unui apostol care a dat șobolanii cu ciumă afară din cameră, a pus pe masă pergamentul ajuns la easybox cu măgarul și a început să scrie despre Înviere. 

Pentru că în termeni sportivi, culinari sau de viață, asta a făcut Zheng. Ca într-un Team Deathmatch din Call of Duty, Zheng a murit de mâna adversarei de câte ori a fost nevoie, iar finalul a găsit-o trăgând în gol, cu gloanțe care au lovit în plin. Iar revenirea cu victorie într-un meci în care a fost condusă cu un set pierdut la 1 și 0-5 într-un decisiv în care a salvat minge de meci nu ar fi fost o poveste atât de demnă de reținut, dacă nu ar fi întinsă pe aproape trei ani, timp în care campioana olimpică de la Paris a făcut traseul lui Ulise spre Hades de credeau demonii sportului că fata e livrator de găleți cu smoală. 

Pentru cine nu a ținut evidența, Qinwen a câștigat finala probei olimpice, a jucat finala la Australian Open și a câștigat turneul de la Tokyo. Toate, în 2024. Nu i-a fost de-a ajuns, așa că a luat-o invers, după ce s-a accidentat la umăr. S-a operat și s-a mai accidentat o dată. După care a revenit în 2026, dar nu a mai găsit tenis în dulapuri. Treaba asta s-a lovit coarne-n coarne cu faptul că devenise un soi de zeitate comercială a Asiei, o variantă estică a Emmei Răducanu, asaltată de contracte și evenimente la care venea ca fost număr cinci mondial, în timp ce ea pierdea în primele tururi cu jucătoare venite din calificări. 

Nu trebuie să fii în circuit ca să pricepi cât de dubios psihic e un astfel de context. Că veni vorba de Emma, Qinwen e prima jucătoare venită din calificări care ajunge în optimi din 2021 și până azi . Adică de când Emma s-a născut ca legendă și și-a făcut Înălțarea despre care vorbim și azi, în timp ce există tot mai puțini care au trăit-o și care o mai cred. 

Revenind însă la meci, Qinwen era absolut nicăieri după primul set. În 23 de minute de joc, primul ei serviciu a fost sub 30%. Apoi au început mingile să joace în vânt, care a intrat direct în pânzele peticite ale lui Qinwen. Forehand-ul lui Keys s-a oprit de-a latul în intersecție și a venit break-ul pentru Zheng. În tiebreak, jocul scurt cu lovituri trântite rapid în terenul advers i-a adus punct după punct și, într-un final, și setul. 

Doar că decisivul a ajuns instant la 5-0 pentru Keys, moment în care în boxe se trăgea în lista de Winamp „Veșnica pomenire”. Dar treaba asta cu finalul în tenis și semnalele cu care vine e că depinde ce urechi nimerește.

S-a izbit de timpanul lui Keys, care a început să joace de parcă înota. S-au adunat greșelile, s-a prăjit încrederea în capacitatea de a mai face un game, iar în tot timpul ăsta Zheng recupera. Din 1-5 s-a făcut 5-5 și apoi chiar 5-6, cu un intermezzo la o minge de meci pe care Keys a avut-o nu ca să îi fie de folos, ci parcă pentru a avea încă o ancoră în parcursul acestui meci și încă un moment la care să mediteze în timp ce lovește cu pernele în pereți. 

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Noul Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la US Open.

---