Îmi place tenisul și pentru că nu se ia după noi. Sportul ăsta, mai mult decât toate celelalte, merge pe drumul lui. Doar de el știut. Ne permite să îl urmărim și să decidem pentru noi cum

Tenisul este pâinea noastră cea de toate zilele, iar Grand Slamurile sunt cozonacul. Și apoi, mai e Wimbledonul. Care e un fel de prăjitură făcută de o sută de cofetari școliți o viață-ntreagă

Nu am insistat eu foarte mult, dar încă mai cred că partea academică a lumii tenisului românesc nu avea nevoie de cronica de azi. Și poate nici măcar de ziua asta de turneu. Puteam toți să ne

Suntem în acel moment în existenței noastre de popor nuclear în care s-a creat cadrul perfect pentru ca noi, destoinici urmași ai inginerilor romani care au creat drumuri mai bune decât ce putem

Mă uit la Londra de astăzi și nu pot spune că nu îmi place Wimbledonul de acum, dar... Dar e ceva în mine care nu mă lasă să uit Londra de altădată, care între timp a devenit istorie, dacă

Era 3-1 în setul întâi și zâmbeam așa cum o fac atunci când ăla mic al meu, care tocmai a făcut patru ani, vrea să „facem concurs”, să „vedem cine e mai rapid”.

Așa era Emma în

E vineri, sau sâmbătă, sau duminică, 22 iunie 2053, tu mai ai câteva ore până la proba scrisă la BAC și cronica asta se numără printre textele ale căror comentariu trebuia învățat pentru

Băieții din Qatar nu le au cu drepturile omului și, să fim serioși, cu nimic care nu implică extracția de petrol din spatele propriei bătături. Dar tot au făcut ei un lucru bun, fie și din