Cu Nole mi s-au terminat titlurile. De când e Nole, au apucat să se termine și niște vremuri de tenis. Mai știți când un copil stătea cu prosopul în mână câte cinci ore și asta se întâmpla nu pentru că un brand global îl angajase cu 3 dolari/lună într-o fabrică aflată într-un sat uitat de lume din Asia? Copiii ăia sunt mari acum, la casele lor, unii s-ori fi apucat de tenis și s-au mai și lăsat între timp.
S-au născut juniori, s-au maturizat, s-au retras și au revenit. Nole a dat cu smah-ul în toți. A ajuns la punctul în care își aplaudă adversarii la fiecare punct. E atât de mult deasupra fenomenului încât pare un fan posesor de bilete ultra VIP. Dă peste unul cum e Moutet și joacă un demonstrativ cu titlu oficial. De-a lungul întregului meci ai putut să vizionezi un spectacol al deznădejdii pe fața francezului.
De la un meci început cu break, Moutet a ajuns să trăiască un meci în ca o ședință de terapie pe care nu ai bani să o plătești, iar terapeutul se răzbună aducându-ți în cameră toate neamurile care ți-au provocat traume. Chestie care ne aduce la această dezvăluire:
Da. Corentin Moutet este printre altele și rapper. Și unul chiar decent, dacă e să îmi iau expertiza din tenis și să o transfer în muzică. Fiind atât de fluidă, probabil ați observat deja că o pot transfera către orice alt domeniu.
Revenind însă pe teren, la meci, pe teren nu a fost chiar un meci. Asta pentru că, la un moment dat, s-a întâmplat așa ceva:
În esență, meciul ăsta a existat doar ca să fie văzut. Nu ar trebui să conteze la statistică. Dacă aflăm că Moutet a fost un concurent dintr-un reality show în care o probă era să joace cu Djokovic, nu mi se pare nimic ridicol. Pe măsură ce Nole câștiga game-uri, Moutet producea meme-uri. Izbea stângi pe tușă și greșea de la doi metri de fileu, un copil de mingi a primit – evident că de la Nole – o minge direct în splină, în timp ce alți doi flăcăi au acoperit minute bune gropile ce tot apăreau pe bucata de teren a lui Djokovic.
Cu mecla aia care-ți aduce aminte de vecinul de la bloc cu care jucai miercuri seara fotbal pe sistetic, Moutet a fiert zgomotos și nu a mai tăcut nicio secundă. A aruncat peste tot pe unde a găsit loc racheta care în mod foarte ciudat pare a fi jumătate cât el. A greșit fiecare punct din setul doi în mai multe moduri, de parcă încerca să găsească cea mai eficientă metodă de a face implozie.
În mai puține cuvinte, a trăit în gura mare drama specifică jucătorilor care cândva i-au luat două game-uri legate lui Nole și-au crezut că pot nu doar să oprească tractorul cu mâinile goale, dar că ar fi capabili și să îl preia pe piept și să-l parcheze cu o foarfecă laterală. Inevitabil, au sfârșit împachetați și triști.
Foto:Dan Istitene/Getty Images
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Roma 2024 îți sunt oferite de 2Performant.
Viktoria Azarenka – Magda Linette: 6-7, 6-4, 6-3
Azi, la Roma, ai avut o zi bună dacă ai fost Ostapenko, medic nerăbdător să oblojești pacienți-vedetă și român care nu crede în ideea că nu ar trebui celebrată trecerea la cele sfinte a caprei vecinului. Înainte să bifăm prima jumătate a turului, trei meciuri se terminaseră cu abandon sau nici măcar nu începuseră. Adică ceva ce mulți dintre noi ne-am fi dorit ca în viața asta să putem spune doar despre show-urile de stand-up comedy ale lui Marian Godină.
La unul dintre ele – de ce să mâncăm cu polonicul alimente inferioare – ne-am bucurat. De partea corectă a veștii a fost Irina Begu, care-și trece mic, în colț de caiet, nu neapărat o victorie, ci mai degrabă o ocolire a Elenei Rybakina (care s-a retras) și apoi o evitare a lui Oceane Dodin, după ce intrase în partidă ca lucky loser. Asta ca să vedeți ce mai e și norocul în 2024.
Prin urmare a fost greu spre cumplit de complicat să găsesc un meci la care să mă uit. Asta, de regulă, e ceva ce mi se întâmplă în zilele de etapă din Liga 1. Totuși, pe tabloul de la Roma o avem pe Viktoria Azarenka, fost numărul 1 WTA și una dintre fetele din circuit la care trebuie să te uiți când ai ocazia, pentru că există permanent riscul să te trezești într-o dimineață curios de ce vize mai are fata prin pașaport și să afli că a redevenit civil și călătorește doar cu un troller și cardurile de credit.
În plus, Vika e o bună motivație pentru zilele de vineri și îți arată cum ar trebui abordată această parte a săptămânii. Iar dacă te prinde șeful că te uiți la meciurile ei în timpul serviciului, o să ți-o dea exemplu de-acum și până în vecie. E la fel de adevărat că Vika își dă și singură de lucru. Adică un alt aspect cu care mulți angajatori ar fi de acord până la un punct. Dacă nu ar fi vrut neapărat ca Magda Linette să puncteze pe tabelă, primul set nu ar fi ajung în poala jucătoarei din Polonia. Jucătoare care, dincolo de sezonul în care până acum a strâns cam doar participări pe la turnee, la Roma mai are și ingrata sarcină de a explica oamenilor că ea e din Polonia, loc în care, da!, mai există și alți oameni în afara de Iga și Lewa.
La finalul primului set, când deja barca Vikăi era plină inclusiv de pești și corali, nu doar de apă intrată prin găuri, fostul lider mondial ajunsese la punctul în care își întreba antrenorul cum să arunce mingea. Asta ar fi bine să nu dea idei celor care stau pe canapea și știu mai bine cum trebuie jucătorii să își facă treabă, dar aici ar fi fost o ocazie unică pentru fiecare dintre noi. Nu e clar ce a înțeles Vika, dar când a pierdut setul și a înfipt racheta în podeaua terenului, acolo cu siguranță a înțeles tehnica de aruncare.
Rămășițele ustensilei nu au atins pe nimeni, nu a fost nevoie de descalificare, așa că Vika a revenit. A luat setul doi, iar în decisiv Magda și luat adversara de mână. I-a pus pe deget un game de serviciu în care a comis trei duble greșeli și șase mingi de meci mai târziu era victorie pentru Azarenka. Semn că nu doar la făcut copii e vorba despre chin, dureri și secvențe artistice deloc grațioase.
Foto: Robert Prange/Getty Images
Miomir Kecmanovic – Casper Ruud: 0-6, 6-4, 6-4
Într-un an 2024 absolut infect pentru el, Kecmanovic începuse meciul așa cum terminase cam orice alt joc din ultimele cinci luni. A avut nevoie de o convocare în echipa de Cupa Davis ca să pună și el de un meci la care să se uite în vacanța de vară fără să îi vină să își lege pianul de glezne și să sară-n gol de pe iaht. Iar acum, cu Ruud, – care doar ce-l mai scuturase o dată, recent, la Madrid – încerca să nu ajungă la punctul în care presa din Serbia să îl prezinte ca un pasionat de tenis.
După nici 30 de minute din meci, Ruud juca tenis. Kecmanovic putea la fel de bine să se bucure că măcar nu va avea de spălat două rânduri de echipament. Nu ar fi fost oricum mare lucru, în condițiile în care Ruud e printre premianții preliminari ai clasei. A pierdut finală de Masters 1000 la Monte Carlo cu Tsitsipas și apoi i-a luat grecului finala de la Barcelona. Totuși, are un plus față de Tsitsipas: în ultima lună nu a fost părăsit de nicio jucătoare aflată în Top 200 WTA, ceea ce ne demonstrează că, uneori, victorii se numesc și luptele în care nu ai jucat ca să nu ai de le pierdut.
Partea bună când pierzi în primele două tururi la aproape fiecare turneu e că ai totuși timp liber. Sigur, ajută mult să nu ai alt job sau să scrii cronici, pentru că eu nu am mult timp liber deși rar spre deloc reușesc măcar să ajung la un Masters. Dar dacă ești pe acolo, la nivelul la care mergi ca să ai de unde să vii, pauzele se acumulează. Și, în fața unuia ca Ruud, care joacă de parcă-i stă administratorul de bloc la vizorul ușii de trei zile, poate ajuta.
Fără vreun avertisment în prealabil, Kecmanovic a început să înoate. De la 0 puncte cu serviciul doi, în setul trei încheia cu 11. De obicei, dacă reușește să faci ceva groaznic de prost, iar apoi să faci același lucru de 11 ori mai bine, lumea te vede și tabela se îndură de suferința ta. Nu a încurcat nici diferența de 12 lovituri direct câștigătoare din seturile doi și trei, raportat la primul set. Concret, Kecmanovic a demonstrat încă o dată că a juca tenis e foarte important atunci când vrei să câștigi. Toate astea în timp ce Ruud a câștigat o jumătate de meci, la care se poate gândi pe jumătate fericit.
Foto: Imago
Aryna Sabalenka – Katie Volynets: 4-6, 6-3, 6-2
Există jucătoare precum Iga, care îngroapă de vii chiar și meciurile în care adversarul a jucat la granița cu decență. E ce i s-a întâmplat recent lui Jaq, în acel meci cu Danielle Collins. Dar apoi există jucătoare precum Aryna, care fac ca totul să pară ori fix atât de greu cum e, ori – de cele mai multe ori – mult mai greu decât e. Aryna ori are niște side quest-uri foarte stranii la fiecare partidă, ori pur și simplu e plătită cu ora de către sponsorii care vor cât mai multă expunere la TV.
Altfel e greu de înțeles unde găsește resursele pentru a-și complica viața în așa hal. Ea e echivalentul din tenis al unei studente la medicină care ține să iasă în club în fiecare seară, vrea aibă măcar peste 8 la toate examenele, dar face și un curs intensiv de olărit: e admirabil, dar deloc sustenabil. Avantajul Arynei e ca pare inepuizabilă lăsându-ți impresia că e constat stoarsă ca o lămâie căzută în fabrica de limonadă a unei persoane pline de ghinioane. Starea asta de agregare o și ajută, pentru că îmi imagine cât de greu o fi să îți dai seama cât mai ai până să o frângi pe Sabalenka. Ai putea fi oriunde, pe o scară de la 0 la 10000000000000. Iar asta nu mai e o scară pe care să o poți cuprinde cu înțelegerea.
Volynets nu a făcut-o. Deși a câștigat primul set, nu a apucat să își ia notițe. Concluzia destul de rapidă, venită după încă vreo 90 de minute, a fost că Sabalenka a luat meciul așa cum au abordat primii oameni ai planetei prima cină în familie: au început cu construirea mesei. Asta, pentru Aryna, a fost setul 1. După care, meciul a fost mâncat pentru americancă.
Foto: Mike Hewitt/Getty Images
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
