Mirra și Tămâie

---

Probabil vă vine greu să credeți, dar Ostapenko e acum mândră de ea. A dat mingea în bălării și și-a trântit capacul butoiului cu varză murată peste degete în termeni de tenis, dar asta se întâmpla pentru că înainte de meci îl văzuse pe Meșter în centrul de presă de la Stuttgart scrollând prin feed, printre multele știri despre scumpirea carburantului.

A fost momentul în care Nănașa și-a făcut planul vizionar, pregătit pentru mai mult de-o dimineață: dacă lasă, pe rând, toate jucătoarele din circuit să câștige câte o mașină la Stuttgart așa cum a făcut-o ea, iar prețul barilului de petrol continuă să crească, toate jucătoarele vor da faliment, nu vor mai putea merge la turnee, iar ea ajunge numărul 1 WTA. Pentru că ea a câștigat aici un Macan electric anul trecut, nu-i pasă de benzinării.

– Ah, și să nu uit: de azi cumpăr paste Băneasa, dacă s-au scumpit alea Barilla sau Barilu` sau cum le zice.

Prin urmare, a rezultat acest meci. Mirra joacă finale și semifinale peste tot pe unde ajunge, bate românce, câștigă trofee. Ce să mai, joacă ceea ce cu destul de mare ușurință poți să numești tenis. Cineva trebuia să o facă și azi, dar planul nu putea sta mult în picioare. Nimic nu stă în picioare când joci cu Ostapenko, dar nu merge treaba nici dacă stai jos. Trebuie să stai cumva, dar nu pentru mult timp și să schimbi constant.

O mostră de Jelenism: în primul set, la 30-15, când Mirra servea pentru câștigarea primei părți, Jelena s-a așezat pentru un forehand cu tot terenul deschis în față. A lovit o minge care a ajuns într-o zonă în care abia ar mai fi fost bună dacă se juca un meci de dublu cu arbitru leton. Nu poți tăia 10 minute din meciul ăsta și să le duci la o școală de tenis, își iau copiii ghiozdanele și le îngroapă sub primul nuc.

Meritul Mirrei e că a reușit să stea în barcă în timp ce în jurul ei ieșea asfalt din apa tulbure și pământul se transforma în bezele radioactive. Dar până să facă asta, Jelena a revenit de la 3-5 și a câștigat setul cu 7-5. Așa, lipind hălci de aur lângă lopeți de pământ pe o pânză care aștepta atingerea suavă a unei pensule, dar primea constant bice făcută din coadă de mamut. 

Niciodată n-o să înțeleg cum poate jocul lui Ostapenko să funcționeze atunci când nu ne uităm la meciurile ei. Cred în conspirația asta: trăim într-o simulare în care, când nu e la vreun un turneu de Grand Slam sau la Stuttgart, unde acoperim subiectul la 360 de grade de fapt, Jelena e o nimfă a tenisului care glisează cu eleganță între lovituri și mângâie umeri goi ai sportului cu atingeri măiestre ce fac urșii panda să iasă din bârlog și, pe fundalul reprezentațiilor ei, să se înmulțească mai abitir decât în vremurile bune ale speciei. După care venim noi să ne uităm și joacă așa. 

Probabil a jucat bine și Mirra. Adevărul e că nu ai de unde să știi. Erorile neforțate ale Jelenei sunt în proporție de 90% lovituri eșuate, atât de îndoite că ai fi scos de pe teren și ți-ai primi banii înapoi pe ora plătită dacă ai executa așa ceva într-o bază privată. Ca idee, Ostapenko a avut în setul doi 38% pe primul serviciu și tot 38 pe al doilea. Asta e ca și cum ai avea 0, dar cu mai multe cifre. 

Opera Jelenei a fost definitivată în decisiv, când a avut 4-1. Mirra i-a făcut două break-uri în care a cedat doar două puncte și, brusc, servea pentru meci. Evident că nu putea să se termine meciul fără ca Nănașa să mai aibă o șansă de break. Având în vedere titlul, poza și personajul, deduceți voi ce a făcut cu ea.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan Turbo îți oferă cronicile de la Porsche Tennis Grand Prix Stuttgart.

---