Deși are un fizic ce îl face să pară nepotul care s-a apucat de sport din familia lui Smeagol, Matteo Arnaldi este italianul care ajunge în semifinală nu pentru că ne doream, ci pentru că poate atâta merităm după anii ăștia în care am avut valori și le-am căutat în cap de vaccinuri și eficiență pe backhandul cu o mână. Mai ales că nici nu v-am văzut făcând cozi la librării, ca să cumpărați dicționare spaniolă-engleză.
Chiar de ziua regelui zgurii, se învârte în mormânt părul lui Nadal când vede ce nume de ITF Bistrița 2 ajung în fazele finale în care el, pe vremuri, scotea jucători de pe tablou cu lejeritatea cu italienii s-au dedicat tenisul de îndată ce au constatat că fotbalul e ceva despre care trebuie să discute cu românii ca să se păstreze un nivel echilibrat de expertiză.
Foto: Tnani Badreddine/DeFodi Images/DeFodi via Getty Images
Păcat că nu am avut și un meci despre care să povestim. Berrettini era șansa noastră de a avea prin finală un jucător în care de-a lungul timpului am investit ceva sentiment și de care ne leagă niște zile și serie state cu ochii pe minge.
Nu a picat el din prima sută mondială de melodios ce îi sunau încheieturile: Matteo, pe cât e de îmbibat în talent, pe atât e de versat în arta dezbaterilor ambidirecționale cu medicii, iar săptămâna asta în care a avut inclusiv un meci de peste 5 ore cu siguranță nu a adus mai multă relaxare în articulațiile lui traversate de lama rece a bisturiului și studiate de aparatura medicală aproape la fel de bine precum rămășița aia de broască la care, în liceul în care am învățat eu, s-au holbat cu dezinteres vreo 10 generații de copii.
Foto: Tnani Badreddine/DeFodi Images/DeFodi via Getty Images
În fine, am avut o bucată de meci în care Arnaldi a jucat și el gâtuit de semne ale oboseli, dar cu consecințe incomparabile cu cele experimentate de Berrettini. Nici nu ai cum să discuți break-uri și forehanduri când Berrettini a stat să se gândească dacă totuși poate termina setul mai mult decât a stat efectiv în avantaj pe tabela de scor.
Poate ar fi fost altfel și nu prea, mai ales că în primul set, în al 8-lea game, au fost 16 minute în care Berrettini a cărat apă cu sita și a încercat pe toate laturile să stea în barcă. A reușit, dar costul a fost plătit câteva zeci de minute mai târziu, când s-au pus cruce și pe seara noastră de tenis.
Foto: Matthew Stockman/Getty Images
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan îți oferă cronicile de la Roland-Garros.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
