Arynuța Sadica

– Bun, am înțeles că te duci la meci, dar am văzut că în rucsac ai o grămadă de lipici. Ce naiba faci cu el? Și nici șosete nu ți-ai luat. Mă, tu nu cumva mă înșeli?

E sevă de dialog de film hollywoodian, ați întâlnit-o în mai multe producții de duzină din care nu lipsesc actori de genul lui Cameron Diaz și a lui Ben Stiller.

Cam de aici a plecat totul în semifinalele de azi-noapte de la US Open. Mai exact de la un cetățean cu ochelari, după privire nu foarte convins că ia cele mai bune decizii în viață, și de la alți doi care și-au dat toți banii pe biletul pentru prima semifinală. De unde cașcaval și pentru superglue? Paranteză. Și eu sunt purtător de biciclete pe nas, ca să nu se înțeleagă diverse.

Ăștia trei, dar mai ales primul pe care îl văd deja într-o relație conjugală complicată, au protestat vizavi de consumul de combustibili fosili. În termeni reali, au râs cu zgomot de continentul european care se trezise naiv în măduva nopții ca să vadă niscaiva tenis. Vinerea e zi scurtă mai peste tot, nu mai zic că-n țările nordice care au adoptat sau testează săptămâna de lucru de patru zile era deja weekend.

Într-un fel, eram obișnuiți și anticipam episoade de protest, dar acestea se consumau preț de câteva minute, martorii lui Climate Change erau escortați în afara arenei și se revenea la evenimentul care ne coagulase interesul. De data aceasta, însă, actul dintre Gauff și Muchova a stat suspendat aproape o oră doar pentru că insul cu lipici în geantă își prinsese cu simț de răspundere tălpile de podea. Nici măcar în armată nu putea fi încorporat. După câte se observă, avea și platfus.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE NOUL PORSCHE CAYENNE

---

Coco Gauff – Karolina Muchova 6-4, 7-5

Lupta cu haterii care sălășluiesc în chirie pe interior, că ți-e și milă uneori să-i numești demoni, a fost semifinala însăși. Pentru ambele, nu doar pentru Gauff, care, prin două break-uri, și-a oferit darul de a servi repejor pentru set. 5-1, nici nu apucase ăla să se descalțe, și mai era doar un game pentru a termina ce așteptau toți oamenii strânși în tribune. Muchova era inertă, lovea articolul cu blană doar de complezență, ni se și acutiza regretul că trecuse tocmai de Sorana cu o etapă în urmă. În ciuda aparențelor, nu s-a înfăptuit acel 6-1 lăudat la care toată lumea mergea cu sacul. Începea revirimentul absentei de până atunci, nu oricum, ci printr-un schimb care furtunos a ajuns pe rețelele sociale.

Coco trimite tare în interior, Karolina îi răspunde ferm, deschizând unghiul, iar un backhand al americancei duce mingea pe diagonală, în extravilanul terenului. Cehoaica sare în cizme și scoate și din bălării, forțând-o pe Gauff să adopte aceeași ținută, dar și o atitudine similară. Îi trimite în cel mai imposibil colț, dar favorita tribunelor are soluție, apoi sportiva din Europa agață și trimite pe centru, de unde Coco modifică planul violentului dialog cu un forehand de serviciu. Karo simte că poate avea câștig de cauză dacă o retrimite pe adversară în mărăcini: de acolo, vine o replică viguroasă care o încurajează pe atleta din Cehia să se apropie amenințător de fileu. Rever cinic în celălalt colț, părea clar punct câștigat de Muchova, dar Gauff, ca într-un dans ritualic, și-a numărat perfect pașii și a scos din stuf cu un rever în care, dacă ai avea posibilitatea, ai folosi trei sau chiar patru mâini.

Lobat perfect, obiectul a luat altitudine cu un nor de praf în urma sa și a aterizat în moalele capului ultimului milimetru din bandă. L-a și trezit cu această ocazie, de obicei acolo nu se așază mai nimic. Tribunele așteptau ridicarea capacului pentru a da în clocot de entuziasm. Și pentru asta mai vii în arena sportivă, nu doar ca să-ți lipești tălpile de dușumea.

Fusese punctul meciului de până atunci, dar în manșa secundă au existat și altele. Ca să înțelegem mai bine ițele acestui joc, tenisul din setul doi, de o calitate net superioară, nu putea semăna cu monologul plin de clișee din primul. Iar primul s-a dus până în 6-4, cu erori inexplicabile din partea lui Coco, care se mânjise de presiune până peste urechi.   

Au urmat cele 50 de minute în care au ars degeaba becurile și lămpile PL-500 ale milioanelor de europeni îndrăgostiți de sportul imaculat. Stăteam și ne gândeam unii la alții, informațiile despre incidentul din tribune întârziau să apară, și presupunerile erau greu de schițat: până la urmă, ce ar fi putut opri brusc o semifinală de Grand Slam?

Fix un atentat cu lipici comis de trei kamikaze care începuseră să zbiere din înaltul tribunei pentru stoparea consumului de combustibili fosili, adică era încă o reclamă făcută organizațiilor care luptă împotriva schimbărilor climatice.

Tenismenele, vădit deranjate de time-out-ul insolit, și-au târâit picioarele la vestiare, și-au chemat fizioterapeuții pentru masaj, timp în care polițiștii din New York stăteau ca bondarii lângă stup, nereușind să extragă și a treia persoană care deranjase atmosfera de bal.

Târziu, am aflat de pe Twitter că nu e vorba de lanțuri sau lacăte, cum își dădea cu părerea comentatorul meciului, ci de nevoia de a găsi repede formula dizolvantului-minune. Or NYPD nu trimisese la fața locului niciun chimist. Tot de pe platforma lui Elon Musk am cules și cea mai tare replică a unui iubitor anonim de tenis care se săturase de așteptat.

Dacă ne citiți cronicile, nu mai aveți nevoie de traducere, de aceea o prind de text în varianta originală: “Move everyone to another court and leave him there!” Superb!

Mi-am scos un bidon de chefir de la frigider, m-am luat pe urmele unui țânțar a cărui ideologie este consumul arbitrar de sânge, am și căscat cât pentru întregul cartier și m-am reîntâlnit cu candidatele la un loc în finală. Reveneau la încălzire și aveau să monteze un set excelent, chiar și cu păcatele tehnice care prelungeau agonia. Raliul descris în paragrafele precedente devenise doar o mostră anemică față de schimburile incredibile din final.

După a cincea minge de meci a americancei, căci n-a fost ultima, obiectul disputei s-a izbit cu toate părțile anatomice de fix 40 de ori de rachetele celor două. Se juca fantastic pe Arthur Ashe Stadium, cu o Muchova căreia nu-i păsa că poate să greșească, ea știa doar că se mai vede o rază de lumină spre decisiv. Și că trebuie să facă minuni, chiar să și intre direct prin geam în manșa care ducea spre finală. Iar cei din jur abia își mai putea ține respirația înainte de marea explozie.

Breath, baby, breath! A mai fost nevoie de încă un cartuș și Coco e pentru prima dată în meciul ăla mare la ea acasă.

Madison Keys – Aryna Sabalenka 6-0, 6-7, 6-7

Se situau într-o bizară antiteză cele două fete. Aryna, deja anunțată de propria contabilă că are încasări bune și după acest turneu, era bâzâită și de brand manager:

– Vezi, dragă, că de luni ești pe primul loc mondial. Ai grijă și tu la ținută, poate îți faci părul permanent, de ce nu te-ai și vopsi brunetă sau roșcată? Ceva trebuie să schimbi, că ai depășit-o pe Iga.

De partea cealaltă, țopăia prima adeptă câștigată pe continentul american de simpaticul fost fotbalist Robert Niță, personaj pe care îl ținem minte pentru celebra-i sintagmă “Sunt bun, dar nu mă vede nimeni”, nu și pentru vreun gol special al carierei. Iertare, are două instagramabile în meciul de poveste Dinamo – Foresta, 4-5.

Keys, la conferința de presă dinaintea semifinalei, și-a îmbrăcat cu talent frustrarea, nu oricine i-a putut capta ipocrizia: “Aproape nimeni nu mă cheamă la interviuri și sper să continue așa. Îmi place mult că nimeni nu vorbește despre mine și asta mă ajută enorm, pentru că joc fără presiune.” Desigur… Dar n-o credem.

Chemați-o, doar de curiozitate, și va prezenta și horoscopul! Microfonul, camera de televiziune sunt lipicioase, fac priză la ego mult mai bine decât substanța folosită de amărâtul ăla care le trimisese forțat la cabine pe Coco și Karolina. Măcar avusese cumva dreptate. E bună, chiar dacă în 2017, când atingea singura sa finală de GS, avea alte perspective și o consideram, așa cum găsim în fiecare zi un nou Hagi sau o altă Nadia, varianta 2.0 a Serenei Williams.

Cu o defensivă care i-ar îmbolnăvi de gelozie pe marii strategi ai fotbalului italian, Madison a început în cea mai mare forță de care e capabilă. Săreau break-urile din adversara ei ca schijele din mina care a eliberat luna trecută plaja la Costinești: 6-0, dar nu oricum. Keys era zeiță, îi ieșea orice improvizație, în vreme ce Aryna, și când și-a pus îndemânarea la treabă, a dat cu scurta cum vorbește Ciolacu engleza și Iohannis limba literară. Părea sosia noului lider WTA, avea același spate impozant, aceeași construcție care te poate inhiba de la primele rotiri. Doar că nu știa tenis.

Se mai și apucase să comenteze înainte că nu și-ar fi dorit să urce pe prima treaptă prin eșecul indirect al lui Swiatek. Chestie de PR, e de înțeles, dar are cu totul alt miez când te face Keys salată de avocado cu doi căței de usturoi și un strop de ulei de măsline. La cât de mult orbecăia bielorusa, când a luat primul game, s-a bucurat ca și cum ar fi câștigat partida, era turmentată.

I se plângea lojei sale, căuta sfaturi, ancore, avea nevoie să se țină de ceva, mai ales că umblase la butoane, presta ceva tot mai asemănător cu tenisul, însă de după gard soseau replici care creșteau direct proporțional. 5-3 s-a făcut pentru americancă, uluitoare pe retur. Mai era nevoie de un joc. Finala mult visată de organizatori avea nevoie de ultima confirmare.

Sabalenka pleca acasă cu poza de no. 1, dar bătută măr. La poze ar fi trebuit să poarte ochelari à la Vadim, cât toată fața, să nu-i facă nudism vreo echimoză. Nu avea de ales, pe piatra de încercare scria apăsat “Escaladează-mă!” și s-a făcut 5-5. Apoi 6-5 pentru Saba, cu trei game-uri consecutiv adjudecate la zero!

În tie-break, reprezentanta Belarusului a luat aproape tot, 7-1, iar în setul decisiv, cu o Madison restartată în ciuda marii dezamăgiri de a nu fi câștigat în două runde, nu știai cine se va impune. Ca o luptă de box la categoria grea au punctat fetele, cu localnica având 4-2 și 5-4, de s-au îmbolnăvit bookmakerii de otită la cât de mult au umblat în regim de urgență la cote.

Super-tiebreak-ul a fost dominat de sadica Aryna, care uitase că departajarea se face la 10. Dădea să zburde în tribună la 7-3, a revenit, a dus fantastica luptă până la 10-5 și, după trofeul de la Australian Open, are o nouă șansă de Grand Slam. Pentru microbiștii care au urmărit Europenele de Atletism de la Budapesta, de acum două săptămâni și ceva, Saba a venit din urmă ca olandeza Femke Bol în proba de ștafetă 4 x 400 metri, smulgând la mustață onoarea de a bifa și finala dacă tot se înscăunează lider mondial.