• CoCo Vandeweghe continuă săptămâna fabuloasă de la Stuttgart: 6-4 6-2 în semifinala cu Caroline Garcia.
• Karolina Pliskova o învinge fără probleme în cealaltă semifinală pe Annett Kontaveit cu același scor: 6-4 6-2

Fraților, am făcut săptămâna asta atâtea paralele și metafore și hiperbole și comparații care au avut rolul de a vă explica ce caută CoCo Vandeweghe în viața noastră, încât riscul de a mă repeta e deja major. Până la urmă, atunci când scrii cronici ca cele pe care le ciți aici, în care este evident faptul că n-avem toate găinile în coteț, e riscant să scoți toate glumele pe care le ai despre un jucător încă de la primul său meci în turneu. Asta pentru că e greu să inventezi zilnic caracterizări fine care să creioneze de fiecare dată perfect portretul psihologic al unui jucător în binecunoscutul nostru stil, care-i face pe ăia din Mindhunter să arate ca niște amatori.

Ei bine, puneți-vă în șosetele noastre, oameni buni. Gândiți-vă la ce presiuni tactice-mi este supus și așa complet deterioratul creier atunci când CoCo, o jucătoare care în prima zi a turneul râdea cu jurnaliștii acreditați despre cum se simte pe zgură ca pe patine, ajunge în finală. Și asta în stil de Panzer cu șenile scăpate de sub control: pierzând un singur set și mereu cu un zâmbet natural pe mufă, gata să inventeze glume pe alocuri imposibil de dat la televizor.

CoCo e un soi de Leicester acum trei sezoane în Campionatul Angliei sau, poate și mai potrivit, pentru că-i blondă, o Danemarcă la Euro ’92. Căzută la Stuttgart de la înălțimea unui wildcard râșcăit în ultimul moment pentru a avea măcar câteva meciuri pe zgură înainte să înceapă escaldarea Roland Garros-ului, Vandeweghe a ales să pice ca securea peste celelalte jucătoare care se recomandau la început de turneu zguriste, dar care s-au dovedit la Stuttgart doar specialiste în praf.

Mă rog, nu trecem peste faptul că e mult spus “zgură” când vine vorba de suprafața pe care se bagă lemne la Stuttgart. Apropo de asta, pentru că m-a râcâit pe bindeu treaba asta, am făcut azi niște săpături pe la standul oamenilor care au produs suprafața de joc de pe Porsche Arena și am câteva informații interesante de acolo. Pentru că e cu inginerie serioasă și nu-mi permit să le îngrop porcul în spatele cotețului scriind aici despre subiect, vă invit să citiți mai jos ce dinozauri au scos din steril săpăturile.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Ca să facă și mai grea cronica de azi, meciul dintre CoCo și Caroline Garcia, altă fată din circuit pe care ajungi s-o apreciezi mult mai mult decât se întâmplă din fața televizorului odată ce-o asculți și vorbești cu ea la sesiunile de întrebări și răspunsuri ale jurnaliștilor, a semănat până la confuzie cu cel dintre CoCo și Simona Halep. A început cu cele două jucătoare ținând cu ranga de propriul serviciu și cu impresia că meciul stă pe un vârf de ac și e gata să alunece oricând decisiv într-una dintre părți, în funcție de cine va călca prima linia continuă.

În final, Caroline a scăpat săpunul din mână și, până să-l recupereze de pe gresie, Coco și-a desfăcut deja trusa de unelte contondente cu care și-a făcut cărare și până acum în turneu: serviciul letal și retururile crude și pline pe care nu le-ar putea scoate, la o adică, nici măcar Gianluigi Buffon. De la 4-4 s-a făcut 6-4 în doar trei minute, CoCo profitând imediat de primele mingi de break pe care și le-a construit și închizând apoi setul cu sete în fața unei adversare care dădea deja semne de vrie.

De aici înainte, concursul de scatoalce “Cine rezistă ultimul câștigă” s-a transformat într-un sprint cu vântul în spate pentru Vandeweghe, în timp ce Caroline Garcia, care jucase până acum exclusiv meciuri lungi de trei seturi la Stuttgart, a părut că e obligată să joace tenis cu mingea medicinală în timp ce e încălțată cu bocanci de armată moșteniți de la anterioarele 6 generații care au trecut prin unitate. Așa că setul al doilea s-a rostogolit cuminte și asculător înspre buzunarul lui Vandeweghe așa cum intră mingea în coș la baschet fără să atingă inelul sau panoul. Fâșt! A fost 6-4 6-2, iar americanca ajunge în prima sa finală pe zgură fără să dea impresia în vreun moment că a folosit mai mult de 50% din capacitatea motorului în această săptămână.

Foto: Porsche Tennis Grand Prix

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.