Gata, fraților, ne-am ajuns, vorba lu’ lelea Anuța când a văzut primul Logan cum trece agale pe uliță, crezând că au ajuns în sfârșit mașinile străine și la ea în sat. Dacă de vreo patru ani încoace citim cronici scrise din eterna și confortabila poziție “faza pe canapea”, astăzi începem o serie de cronici așa cum scrie la cartea de jurnalism: cu picioarele-n tribună, cu un ochi pe minge, unul la conferințele de presă și cu celălalt – Cernobîl a fost aproape, nu aruncați cu pietre – pe tastatură, atenți la tot ce mișcă în Porsche Arena din Stuttgart.
Așa cum ați putut deja calcula cu ochiul liber, ne-am mutat pentru o săptămână cu haine de schimb și cabluri de încărcat telefoanele la Stuttgart, capitala mondială neoficială a siglelor auto care au reușit în viață. Suntem acasă la Porsche (și la Mercedes-Benz, bien sûr, dar ăștia sunt luați cu altele), brand de care ne leagă toate amintirile plăcute ale copilăriei: de la surprizele Turbo la primul 911 văzut pe stradă și, de săptămâna asta, la primul turneu pe zgură câștigat de Simona Halep în 2018.
Bineînțeles că ne grăbim și bineînțeles că forțăm yala, dar până la urmă ce-i tenisul fără șase picături de ulei aruncate pe rulmenți fix când ușa scârțâie?
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Deși v-am promis că anul ăsta vă vom oferi cronici de la cele patru Grand Slam-uri, nu ne-am abținut când oamenii de la Porsche ne-au întrebat dacă ne interesează subiectul turneului de casă de la Stuttgart, pe care l-au botezat ca să-nțeleagă și herr Jürgen, inginerul care montează tacheții în motor la Zuffenhausen: Porsche Tennis Grand Prix. Băieții sunt de obicei călare pe sporturi ceva mai zgomotoase în care la o adică poți chiar să râgâi în tribune, că oricum nu te aude nimeni la zecile de miliarde de decibeli aruncați pe circuite. Dar, o dată pe an, Porsche Arena din Stuttgart se transformă într-o ciudățenie: un turneu pe zgură indoor care are loc într-o sală multifuncțională de vreo 4200 de locuri a cărei caracteristică principală e peretele video de la unul dintre capetele arenei. Un display imens de dragul căruia care organizatorii turneului taie practic de pe lista de venituri o peluză a sălii. Ecran de pe care-ți zâmbesc cu subînțeles fetele care-ți dau cu rachetele-n freză pe terenul aflat la poalele ecranului.
În fine, îți zâmbesc în general nemțoaicele, că restu’-s cam serioase în colajul de grup: Simona, Măriuca Gură de Aur, moaș-ta Garbine și mătușa Ostapenko se uită cam amenințător la spectatori din poza aia care poate anvelopa la o adică un bloc de patru etaje. Strategie germană de marketing cu rolul de a le sensibiliza pe ale lor, probabil. Deși numai sensibilă nu pare Siegemund, câștigătoarea de anul trecut, o tipă dintr-o bucată care joacă tenis în jambiere și ar fi campioană pe sate dacă mâine s-ar legaliza dreptul de a mușca trecătorii pe stradă.
Dacă încă n-ați reperat competiția într-un calendar plin de zeamă și de carne, vă zic altfel: e turneul ăla la care se dă premiu, pe lângă jdemiile de euro câștigate pe teren, un Porsche. În 2018, trofeul cu roți e un 718 Boxster GTS de 365 CP pe care-l veți vedea des prin poze sau la TV cocoțat într-un colț al terenului, așteptând să fie luat la trântă pe viraje de câștigătoare, că tot vine vara și-un roadster nu face rău la ten. Mașina arată cam așa, de-ți vine să te apuci de tenis și să faci operație de schimbare de sex la 34 de ani doar-doar s-o nimeri să prinzi un wildcard pe tabloul de anul viitor și să cazi cu Sharapova în primul tur ca să-i arăți cum țipă dacii.
În fine, cam asta a fost destul de lunga introducere în atmosfera de la Stuttgart, turneul care deschide sezonul european de zgură și care adună 8 din primele 10 jucătoare ale lumii. E o alternativă la un Grand Slam concentrat care începe doar din optimi, pentru că fețele pe care trebuie să le bați sunt cam aceleași și aici, și acolo. Fără Wozniacki, însă, care a preferat să meargă să câștige în second hand-ul la Istanbul în loc să facă șanțuri stânga-dreapta în zgura germană de pe fundul terenului. Dar nu sunem aici să judecăm deciziile fetelor, ele știu mai bine care le e situația contabilă.
De fapt, turneul de la Stuttgart a început încă de la București, când destinul pe de o parte, hazardul pe de alta și ordinea de la boarding în ultimă instanță m-au așezat în avion fix pe rândul în fața Simonei și a echipei sale. Așa că avem deja o exclusivitate senzațională: Simona a dormit tot drumul și a refuzat elegant atunci când însoțitoarea de bord a invitat-o pe un scaun mai comod, explicându-i cu emoție în glas că e o onoare s-o aibă între pasageri. E adevărat că, după meciurile alea de colecție de filme de Hitchcock de la Australian Open în care a jucat câte 70 de ore la temperaturi de fierbere cu glezna-n pungă, două ore cu genunchii-n gât nu par tocmai o corvoadă majoră. Probabil că vede fiecare efort de genul ăsta ca un antrenament pentru cine știe ce meci în creieri de noapte cu d-alde Kasatkina pe la US Open. Așa ne place, fată, trage de tine!
Bun. Acestea fiind spuse, să trecem la tenis, că de-aia ne-am adunat aici.
În primul rând, ziua s-a scurs în Centrul de Presă între câteva discuții libere pe care jurnaliștii veniți aici încă din prima zi de turneu le-au avut cu jucătoarele germane prezente la Stuttgart. S-au adunat pe rând în fața celor 15-20 de jurnaliști pentru sesiuni scurte de întrebări și răspunsuri localnicele Laura Siegemund, Julia Gorges și Angelique Kerber, dar și ucraineanca Elina Svitolina. Dacă campioana en-titre Siegemund a vorbit spășită despre accidentarea care-a ținut-o-n cui în ultimele luni, Angie Kerber a venit ușor cam desumflată după ce-a aflat că va juca în primul tur cu Petra Kvitova, care tocmai i-a înfipt un supozitor între coaste cu o zi înainte (2-6 2-6), pe același teren, dar în meciul de Fed Cup dintre Germania și Cehia. “Om vedea ce schimb, cert e că trebuie să schimb ceva ca să nu-mi iau din nou rușine”, este rezumatul discursului lui Kerber, care a găsit la final motive de optimism:
Embed from Getty Images
Dacă ești nebun după detaliile tehnice din tenis, află de la Elina Svitolina cum stă treaba cu zgura de la Stuttgart, care nu e de-aia gourmet, ca la Roland Garros, ci mai spre sauerkraut cu ciolan, deci ca la nemți acasă: mult mai rapidă decât în mod normal. O fi construită de inginerii de la Bosch în laborator.
Embed from Getty Images
În rest, n-a fost o zi tocmai ofertantă din punctul de vedere al meciurilor, pentru că, așa cum am văzut mai sus, jucătoarele abia ce s-au urnit din weekend-ul plin de steaguri și imnuri din Fed Cup. Așa că principalul subiect de discuție pe orbită a fost o competiție flash în care 6 jucătoare de pe tabloul principal s-au duelat în meciuri constând în tiebreak-uri până la 10 pentru a câștiga un premiu probabil simbolic pentru ele, dar degrabă deschizător de porți, lounge-uri și culoare de îmbarcare prioritară: un milion de mile pe un card Turkish Airlines. A câștigat localnica Julia Goerges, care astfel s-a asigurat că după ce se lasă de tenis nu se stresează cu coada la îmbarcare în vacanțele de prin Maldive. Și are 29 de ani, deci probabil că i-a trecut prin cap deja ideea.
Embed from Getty Images
A fost, deci, mai degrabă o zi de încălzire, pentru că încă s-au jucat calificări și jocuri de tip Disneyland care au distrat poporul. Cu toate acestea, singurul meci de pe tabloul principal ne-a interesat direct: Daria Kasatkina (14 WTA) și Magdalena Rybarikova (18 WTA) au crăpat pojghița pe Porsche Arena în sesiunea de seară într-o partidă care urma să nască adversara Simonei din optimi. C-a noastră e favorită numărul 1 și pe această cale șade în primul tur.
Așa cum se întâmplă de obicei în meciurile dintre o rusoaică și o slovacă, ne-ar fi interesat puțin spre deloc meciul ăsta. Dar don’șoara Kasatkina a avut un început de sezon excepțional în care a bifat două finale mari (Dubai, pierdută la Svitolina, și Indian Wells, pierdută la Naomi Osaka), dar mai ales a bătut Muguruze, Konte, Radwanske, Kerbere și Venuși. Ba chiar i-a pus pielea-n borcan și balaurului Wozniacki, care venea la Indian Wells pe treișpe nori de la Australian Open, acolo unde câștigase finala cu a noastră. Altfel spus, Daria e una dintre jucătoarele în formă în primele patru luni ale anului.
Embed from Getty Images
Pardon, era. Pentru că în momentul în care tovarășa Kasatkina a pășit pe zgură pentru prima dată în acest an, s-a rupt magia. A dat Rybarikova cu ea de pereți ca-n filmele cu ruși sfâșiați de Bruce Williși și lipiți ca tapetul pe cărămidă. Așa că Simona va avea ocazia să-și aranjeze CV-ul în luptă dreaptă cu slovaca Rybarikova într-un meci care va avea loc miercuri. Un duel pe care a noastră l-a cam trântit în praf de fiecare dată când a avut ocazia: Magdalena a câștigat ultima dată cu Simona în 2014, pe vremea în care de-abia inauguram laserul de la Măgurele și Simona vedea locul 1 mondial de la distanță, așezându-l la capitolul “și-altă dată o s-o facem și mai lată”.
Dar despre asta, dragii mei, vom vorbim în zilele care urmează.
Embed from Getty Images
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
