Am auzit toți că, dacă vrei să-ți treacă laptele peste mămăligă în sportul ăsta, trebuie să joci fiecare meci de parcă ar fi ultimul. Treaba sună bine până când ești Sorana Cîrstea și anunți că e ultimul an în care joci. Apoi apare magia: Sorana, după o viață de jucat fiecare meci de parcă era ultimul, a început să joace fiecare partidă de parcă ar fi prima.
A ajuns cap de serie 18 la Wimbledon, o vezi în toate zilele de pauză că e cel mai cool turist român din epoca Instagramului, iar dacă în ziua de odihnă e prin muzee și admiră opere de artă, a doua zi le reproduce pe teren. Următorul proiect de țară al României ar trebui să aibă în vedere găsirea unor modalități de a o convinge pe Sorana că ăsta a fost de fapt primul an al carierei ei și de-aici înainte are tot viitorul în față.
Ca să învețe și copiii ceva, în cărțile de istorie începând de la clasa a cincea, ar trebui să fie cronica setului decisiv din meciul cu Noskova. Ajut eu sistemul educațional. Și să o dăm așa.
„Erau vremuri toride, în care românul de rând își măcina ziua încercând să înțeleagă inflația, ce sens are asistența socială în țară și ce caută Cabo Verde călare pe campionii mondiali din Argentina. 2026 era un an prost pentru cei neinițiați în realități complexe, cu mai multe straturi, nuanțe și texturi decât își mai permiteau pensionarii să pună atunci când preparau nepoților Pături cu Brânză sau M.B.S.
Foto: Cameron Spencer/Getty Images
Sorana Cîrstea mătura peticele verzi de iarbă de la Wimbledon și, văzând-o jucând în meciul cu Noskova, angajații de la All England Lawn Tennis and Croquet Club începuseră să exerseze scrierea pe plăcuțe de metal a căciuliței de pe î. Nu ar fi fost chiar surprinzător să aibă de-o pus pe trofeu, la finalul turneului.
Sorana pierduse setul doi și era supărată. I-a făcut inutili pe oamenii din echipă și, acasă, ziarele de sport deja scriau despre asta. De-a lungul istoriei, românii au știut să scrie despre tenis doar dacă au putut începe de la poze postate de vreo jucătoare sau despre eterna dilemă legată de cecurile câștigate. Neam de babe disperate să vedem ce aduce vecinul când vine de la piață.
La 1-1, Sorana și-a pierdut serviciul. Noskova lovea tare, mingea dădea palpitații fileului și trecea de fiecare dată, aterizând lung. Orice minge pe care o primea mai scurt, era o minge aproape transformată în punct. Tot ce Sorana trimitea pe mijlocul terenului se întorcea cu foc și vâlvătaie pe vreun petec de iarbă neumblată de la colțul terenului sau direct pe tușă. Jocul greșeală aștepta, dar Noskova nu. Ea le încuraja și provoca.
Foto: Cameron Spencer/Getty Images
Doar că Sorana nu e făcută din paie și speranțe. În 2026 au mai jucat de încă patru ori. În august, fetele astea se văzuseră de mai multe ori decât reușesc într-un an studenții să își vadă părinții sau să soarbă o mâncare caldă ce nu are drept sursă un plic și apă caldă din fierbător. Sorana a recuperat break-ul la momentul perfect, când Noskova avea 4-3. A făcut 4-4, apoi 5-4 și a avut imediat minge de meci. Jocul s-a mutat pe tușe și în acele zone ale minții în care produci fie artă, fie găleți de apă răsturnate, cu mopul zburând direct în oala de ciorbă. Acele zone în care nu mai există tactică, doar instincte bune și erori forțate de dorință. Mingea de meci a fost și a trecut.
S-a făcut 5-5, Sorana și-a pierdut serviciul și Noskova a servit pentru meci. La 15-40 și două mingi de meci pentru adversară, Sorana demult nu mai juca în ultimul an al carierei ei. Juca cu foamea pe care o vezi doar la prădătorii din documentarele de pe Animal Planet, când naratorul spune că felina din imagini nu a mai mâncat de 5 zile și tu te gândești cum naiba nu devin animalele junglei vegane când au atâta vegetație care nu fuge de ele nicăieri.
Foto: Cameron Spencer/Getty Images
Sorana a dat buzna peste jocul Noskovei și a luat game-ul. 0-3 în tiebreak a părut ca încă trei mingi de meci. Le-a recuperat și pe alea. A făcut 7-5 și am crezut cu toții (ăștia care nu uitam, nu ăia de la comentarii) că se întâmplă. S-a întâmplat, dar invers. S-a făcut 8-9 pentru Noskova și 9-9 pentru noi. Istoria e neclară după momentul ăsta. Tehnic vorbind, Sorana a pierdut. Practic, am sperat încă o dată în 2026 că puhoiul ăsta de energie al Soranei îi va da idei pentru încă un an sau ani”.
Spor la treabă, copii. N-ai de unde să știi că nu pică asta la BAC.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
