Leylah Fernandez contra Alexandrei Eala a fost programat pe Centre Court la Stuttgart pentru că WTA știe să vândă un meci chiar și atunci când el nu există. Două stângace tinere, amândouă cu rever cu două mâini, amândouă cu biografii de revelație. Doar că, la Stuttgart, comparația asta promovată cu juma’ de gură mai ales dinspre Filipine s-a rezolvat în aproximativ 40 de minute de tenis, cu alte 50 adăugate din politețe.
Întrebată în weekend despre faptul că-i comparată cu Leylah (mai ales pentru că-s ambele stângace, de fapt), Eala a răspuns cu delicatețea diplomatei de 20 de ani care știe că fiecare interviu ajunge de acum prin ziare: „Leylah e o mare jucătoare, a făcut finala la US Open acum câțiva ani, e o fată drăguță, nu sunt supărată pe comparații”. Frumos spus. Politicos. Fals de la prima silabă, dar frumos. Eala speră probabil, ca orice jucătoare tânără cu ambiție, ca într-un an sau doi presa să înceteze să mai folosească numele canadiencei când scrie despre ea. Good luck with that, cum zic nemții care-ți vând mașini second-hand fără istoric de service.
Harry Langer/DeFodi Images/DeFodi via Getty Images
Să lămurim ce s-a întâmplat pe teren, mai ales că nu s-au întâmplat prea multe. Primul set a durat atât de puțin, încât cameramanii WTA n-au apucat să-și fixeze focusul. 6-1 în 26 de minute, cu Leylah jucând un tenis care pe hard e corect și pe zgură e letal: minge lungă, cu topspin greu, aruncată adânc spre colțuri, cu Eala alergând dintr-o parte în alta a terenului ca o gazelă vizată de ghepard pe Nat Geo. Al doilea set a fost aproape la fel, doar că Eala a reușit un break care a mai înfrumusețat tabela. L-a reușit însă la 1-6, 2-5, când un break curăță meciul cum o face o picătură de apă filtrată în rețeaua de apă potabilă plinădin București. Fernandez a strâns șurubul, a servit pentru meci și a închis.
Nici statisticile n-o ajută pe filipineză: Fernandez, 27 de winnere. Eala, 12. Servicii câștigate: Fernandez 88%. Eala 50%. Practic, o jucătoare de Top 25 a arătat cum se servește, iar jucătoarea considerată revelația ultimelor două sezoane a servit ca mine când ajung la tenis după o zi cu 6 ședințe și-un prânz după care m-am ales cu colonul opărit.
Vitalii Kliuiev/Getty Images
Practic, zgura – fie ea și asta sintetică, de la Stuttgart – a transformat-o pe Alexandra Eala dintr-o revelație într-o jucătoare de duzină. Pe hard, fata face minuni: a bătut-o pe Gauff, a bătut-o pe Swiatek, a făcut sfert la Dubai, ba chiar a bifat o semifinală de WTA 1000 la Miami la 19 ani. Pe zgură, însă, se întâmplă ce se întâmplă cu toate mașinile rapide făcute pentru asfalt atunci când sunt puse pe macadam: își pierd aderența, încearcă inutil să evite copacii de pe margine, iar omul de la volan descoperă că tot ce credea că știe despre frânare e totalmente inutil. Plus că Eala n-a avut nici plan B în meciul ăsta, pentru că e prea tânără să știe că planul B există. Planul B se învață, și se învață lent, cu răbdare, pe terenurile europene de zgură pe care altele cresc de la 5 ani. Și pe care nu poți rezolva nimic cu viteză.
Pe partea cealaltă, Leylah a oferit o demonstrație despre ce înseamnă să ai experiență atunci când joci tenis cu copilele astea care-și doresc porc la proțap fără să aibă proțap. Da, finala aia de US Open 2021 va rămâne multă vreme obiect de studiu la emisiunile de mistere ale universului, alături de Triunghiul Bermudelor, pietrele din Death Valley care se mișcă singure și mecanismul prin care canadianca le-a luat atunci la rând pe Osaka, Kerber, Svitolina și Sabalenka la 19 ani. Dar ce rămâne e o jucătoare care la 23 de ani trage de ea încontinuu și pare că are și cu ce (nu ca adversara ei de atunci, aș adăuga într-o doară, Eminescu să mă judece). Știe când să accelereze și știe, mai ales, ce să facă după ce adversara și-a tras gloanțele într-un game și rămâne cu pușca goală în bătaia vântului timp de o oră și jumătate.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Porsche Macan Turbo îți oferă cronicile de la Porsche Tennis Grand Prix Stuttgart.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
