---

În lipsa vreunei românce pe tabloul de la Stuttgart, ne-am luat cu vecinii. Iar vecinul cel mai apropiat al României la ediția asta e Bulgaria, pentru că reprezentanta Bulgariei, Victorița Tomova, a picat din cer peste iubirea noastră de neamuri dunărene și de drumuri de vară spre Grecia. Fată de 30 de ani, plutind prin apele incerte ale locului 156 mondial, intrată la Stuttgart pe ușa din spate ca Lucky Loser după ce poloneza Magdalena Frech s-a retras din competiție. Ceea ce înseamnă că Vicky a adunat deja două înfrângeri la ediția asta a turneului din Stuttgart. Ar fi o idee să-i zică cineva că la tenis nu-i ca la golf, să te bați să fii cât mai mult pe minus.

Despre Tomova nu se scrie des prin cronicile românești, pentru că are vreo 100 de locuri mondiale distanță de zona care ne pasionează pe noi și pentru că ultimul ei moment memorabil pe scena WTA a fost o semifinală la Bad Homburg în 2024. Iar noi mergem la Bad Homburg doar pentru ape termale. Cariera ei e practic o curbă care urcă blând și coboară la fel de blând, cu un vârf pe undeva pe la locul 46 în urmă cu doi ani și cu un total de zero titluri WTA.

În fața ei a fost Laura Siegemund, 37 de ani, tipa aia machiată de parcă-i gata să prindă casting-ul la Joker și care a respirat prin vreo trei generații de jucătoare mai mari sau mai mici, de la Sharapova și Serena, trecând prin Simona și Kerber și ajungând, iată, să se ia de țurțuri cu d-alde Gauff și Eala.

Dar când vorbim despre Stuttgart și Laura, pata de culoare a carierei sale este trofeul câștigat aici în 2017, când a învins-o în finală pe Kiki Mladenovici. Sigemund e localnică, își cumpără iaurt la un Spar din apropiere, sare din metrou în tramvai fără să consulte programul de transport în comun și e prezență obișnuită la Porsche Arena de nouă ani încoace. Practic, are o relație cu acest oraș pe care tu n-ai avut-o niciodată nici măcar cu cartierul în care ai copilărit. Porsche Arena a fost plină ochiometric cam 80%, cifră impresionantă pentru un meci care s-a jucat luni seară, în Germania, între jucătoarea 51 și jucătoarea 156 din clasamentul mondial. Dar când are de susținut pe unul de-al lor pe teren, publicul german nu se duce acasă nici dacă plouă cu case de marcat.

Meciul a fost dictat mai ales de starea vremii din capul bulgăroaicei. Pentru că Victorița, trebuie spus din respect pentru fapte, a fost la un pas să plece la hotel și să mai respire aer de Germania pentru încă măcar două zile suplimentare. A câștigat primul set cu 6-4, iar în setul al doilea a avut 5-4 și șansa de a încheia meciul. N-a încheiat. Au mers la tie-break. În tie-break, a condus cu 4-0. Adică la o aruncătură de băț de scalpul local, împotriva unei foste campioane a turneului, acasă la ea, pe terenul pe care Laura Siegemund se orientează ca tine noaptea printre colțurile patului din dormitor. Și apoi, de la 4-0, iar n-a încheiat. Tomova a făcut ce fac toți amatorii când simt mireasma victoriei în nări: s-a oprit să se uite la ea, s-o pipăie și să urle „Este!”, cum ar zice Arghezi dacă ar scrie cronici de tenis. Dar Siegemund a câștigat următoarele șapte puncte consecutive și setul într-un tiebreak luat mai degrabă cu capul decât cu mâna.

Setul al treilea a fost prelungirea psihologică a unui moment emoțional pe care Viktoriya (Isn’t it Ironic?, ar zice Morissette) n-avea cum să-l mai recupereze. Siegemund a luat-o la sănătoasă, iar feblețea noastră de împrumut a câștigat primul game al setului abia după ce deja pierduse trei. De acolo nu-a mai contat nimic: tehnică, statistică, retur, condiție fizică. A fost un drumul prin pustiul mental care desparte un 4-0 cu meciul în mână de un 1-6 acasă la vecină.

Pentru context, trebuie spus că Siegemund a jucat azi ușor ruginită. A fost primul ei meci pe zgură de la Roland-Garros 2025 încoace și a arătat asta în primul set, când a greșit ca un zidar care folosește iar mistria după ce-a trăit 10 ani din banii câștigați la loto. Laura a făcut 57 de erori neforțate în tot meciul, număr pe care în mod normal doar Ostapenko îl atinge când e relaxată. Dar a servit bine, s-a recalibrat când părea că-i în derapaj necontrolat, a lovit când trebuia să lovească în tiebreak-ul ăla întors ca o omletă și a terminat en fanfare într-un set în care Tomova a părut spre final că joacă împotriva propriilor amintiri de acum o oră.

La final, după strângerea de mână care n-a durat nicio secundă în plus față de necesarul protocolar, bulgăroaica a plecat din sală salutând mai degrabă de complezență, cu privirea celui care încă recapitulează mental tiebreak-ul ăla nenoricit. Și avea dreptate să fie cum era, știa ce-a ratat și că n-o să mai vină prea curând o seară în care să aibă pe rachetă o victorie care i-ar fi pus-o-n față pe Iga Swiatek. Dar a pierdut pentru că asta se întâmplă când admiri victoria în loc s-o culegi. Cea mai scumpă lecție din tenis pe care Victorița a plătit-o integral, cash, la ora 21:30 într-o zi de luni din Stuttgart.

---

Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură

---

Porsche Macan Turbo îți oferă cronicile de la Porsche Tennis Grand Prix Stuttgart.

---