Jaqul și barosul

---

Cu rusoaica aceasta plăpândă în defensivă, fără să i se afle matricea la prima pală de vânt, Dinamo ar fi scăpat cu certitudine de retrogradare. Singură să fi fost distribuită acolo, pe fund, nu cu diverși vlăjgani, și ar fi rezolvat o grămadă de mingi trimise la bătaie. Zona roșie are nevoie de responsabilitate, de anduranță. Le-am găsit la tânăra atletă dotată cu bătător de covoare scumpe. E drept, dacă îți vine un atacant de tipul lui Jaq, adică unul inteligent și cu răbdarea ranforsată cu șerpașii la peste 3.000 de metri, cu aclimatizare și tot tacâmul, ai nevoie de întăriri. Dar nu se găsesc nici ăștia pe toate drumurile.

Ce Baresi, Belodedici sau Bumbescu, ca să pomenesc doar personaje deja pensionate din fenomenul cu mingea cât capul? Avanesyan ar fi meritat, după jocul prestat în primul set, funcția de ministru al Apărării. Se folosea pe vremuri această hiperbolă, poate și de aceea am făcut trimitere la epoca respectivă. Dar și din cauza șortului masculin purtat de Elina, o piesă vestimentară cu pliuri în genul chiloților etalați de Steaua în Supercupa Europei din ’87 cu Dinamo Kiev. Croială optzecistă, dar și un alb al textilei parcă rezultat în urma spălărilor repetate cu clor. Iar ca idee de a-și apăra zona, fata s-a comportat aproape nebunește. A scos zeci de mingi în care Cristian a pompat încredere și, de la un moment dat încolo, și furie.

Venită pe tabloul principal ca lucky-loser, Jaqueline trecuse săptămânile trecute prin nenorociri și mai mari. Așadar, un 5-7 cu o domniță chiar și foarte rezistentă mental nu putea să-i lege cununiile cu turul următor de la Roma. Era nevoie de ceva matematică, de diverse formule rotite între ele și – ce să vezi? – bucureșteanca jonglează cu științele exacte. A luat de colo, a dus dincolo, a simulat, a pozat mișcările lui Avanesyan și din manșa a doua au început să apară umflături în zid. Breșele se dădeau de gol, iar scorul nu mai surprindea. 6-2, îndoiala stătea deja în chirie la tenismena din Rusia. Mai mult, bătea și în țeavă că fac vecinii gălăgie.

Serviciul îi devenise poluant, scotea mult fum, însă o jucătoare degrabă vărsătoare de entuziasm ar fi putut pica în plasă. S-ar fi putut bucura avant la lettre. Nu și Jackie, care și-a urmat până la capăt planul, trăind ultimele puncte la intensitatea meritată. Ca să-i desfaci pumnul pe care l-a strâns în semn de victorie după ultimul aut al meciului, trebuie neapărat să folosești cel mai serios burghiu. Dai gaură, direct, nu te uiți! Natural nu se mai desprind acele degete, a fost ceva tensiune.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Roma 2024 îți sunt oferite de 2Performant.

---

Marketa Vondrousova – Ana Bogdan 6-2, 3-6, 6-4

Când îți aterizează în cale o adversară precum Vondrousova, și nu te numești Swiatek sau Sabalenka, e firesc să-ți pupi înainte familia. Ca atunci când te pregătești de coridă, bineînțeles. Ehei, a existat și un episod dulce împotriva cehoaicei devenite în ultimii ani o piesă poleită pe tabloul feminin. În 2018, la Roland Garros, Anuța, nici ea atunci la fel de prezentă ca astăzi, o învingea cu 2-1. Apoi s-au mai ciocnit acum trei ani la Dubai. Trecea mai departe Marketa. Ce nume pentru a te ambala în cel mai mare oraș din Emiratele Arabe Unite, acolo unde noțiunea de shopping joacă atât rol de substantiv, cât și de verb conjugat în toate felurile!

Manșa întâi din această seară a fost precum desenele de pe tentaculele cehoaicei. Adică de înțeles doar de către proprietară. Anei nu-i prea veneau socotelile, părea că e prizoniera unui X și zero mâzgălit pe piele exact cu pixul care a vrut să facă din actualul număr 6 mondial vreun Voroneț ambulant. Blasfemie, iertare! Pictorul băuse cerneala, iar albastrul utilizat pe epidermă se ia prea ușor cu secrețiile glandelor salivare. Într-un fel, domnișoara Bogdan se prinsese că poate să evadeze din peisaj și că-i stă în putere să dea cu bidineaua, cu pensule de tot felul sau chiar direct cu pistolul de vopsit.

Fără victorie în fața unei eroine din Top 10, Ana s-a convins la 0-2 și 1-3 în setul al doilea că nu va călători pe aripa avionului spre casă doar pentru că o altoiește Marketa. Tot pe scaun, tot la clasa a II-a, că nu-i vreo șmecherie după perdea. Poate doar meniul. În consecință, a aprins nocturna la mansardă și le-a oferit privitorilor unul dintre acele meciuri bune din carieră. Să întorci cu cinci game-uri consecutive și să pleci în decisiv cu un 2-0 aprig, cu scântei în jurul tău, oricine poate din vorbe. La Întreprinderea de Fapte și Dovezi, e mai greu. A noastră, renăscută de o sete nebună de a completa careul de românce învingătoare la WTA Roma, lăsa impresia că-i taie de tot oxigenul campioanei de anul trecut de la Wimbledon. 3-1, apoi 40-15 pe retur. A fost egalată, apoi ca o contorsionistă a călcat prin foc și sabie pentru alte două mingi de 4-1. Ar fi urmat la serviciu, îi funcționase brici după prima rundă, cu cinci ași contra unuia singur.

Descumpănită, sportiva din Cehia a scos din mânecă un cârd de scurte cu care ne-a împiedicat compatrioata. S-a frânt avantajul, scorul a devenit 3-3, apoi chiar 5-3 pentru favorită. Nici atunci nu a renunțat Ana: s-a uitat la minge și la rachetă, a părut că le mai insuflă un dram de încredere, a făcut rebreak și, pe serviciu, așteptam cu toții intrarea în prelungiri. Și din nou scurta i-a dat luciu fetei cu reședința la Praga. 15-40, adică două gloanțe de meci. Încearcă și Bogdan prin același procedeu, însă apare Marketa pe fileu și o execută. Ca în meciurile cu echipele mari în care jucăm cu sufletul și ne bate palmaresul. Ce păcat, ce noapte ar fi fost!

Sorana Cîrstea – Brenda Fruhvirtova 7-5, 6-0

Familia Fruhvirtova are toate motivele din lume să fie fericită. Ambele fete, de 19 și 17 ani, sunt în circuit, deci acasă se pot da petreceri zgomotoase, cu bal mascat, se poate vorbi porcos și se poate fuma cu geamurile închise la sufragerie. Nu mai ai grija lor, le mai și vezi la televizor în turnee, așadar le poți monitoriza decent, fără să pari părinte intruziv, care stă cu ochii pe camerele de supraveghere. Nici nu mai expediezi SMS-uri în neștire, de ca și cum ai fi în sevraj. Te mai pot întreba cunoscuții dacă ai văzut ce a făcut progenitura, dar în afara unui “bagel” nu poate ieși ceva grav.

Brenda, mezina clanului, a încasat unul în această seară, dar măcar a întâlnit-o pe Cîrstea. Care Cîrstea, să fim bine înțeleși, a sosit la locul faptei fără volan și fără retrovizoare. Le plasase pentru a fi îmbrăcate în piele, cine știe cum s-a pomenit să intre în piesă fără întreaga recuzită? Doar din pedale a rezolvat ce era de aliniat, iar de treabă a fost doar în setul de acomodare. De fapt, nici schimbător de viteze nu am depistat în ralantiul Soranei. A ieșit o rundă cu șapte break-uri: te bucurai că pleci cu ditamai caimacul de pe urma serviciului de după pârleaz, apoi îți crăpau buzele că vezi în oglindă, la doi pași de tine, aceeași infracțiune. Hoțul strigă hoții, dar nu în tenis. Aici e perfect legal să furi.

Greoaie, poate și pentru că abia în această perioadă a vieții învață când poate fi consumată ciocolata fără să lase urme, Fruhvirtova s-a trezit pe final de set cu martorii din bord dansând în roșu. Părea că o deranjează și un picior. Altfel, se încumetase să joace cu un bandaj pe cvadricepsul femural. De partea cealaltă, a noastră n-a ieșit din pulsul de stat la televizor și de râs la comedii românești la care ai nevoie de subtitrare, din cauză de sonorizare. Într-o zi cu încărcătură reală, nu cu gloanțe de manevră, Sori n-ar fi avut nevoie de o oră pentru a-i arăta puștoaicei ieșirea.

Tura a doua n-a mai prevăzut staționare la boxe, se mergea cu viteză de croazieră prin parcare, se făcea și live pe Facebook, numai contravenții. Noroc că pragheza n-a sunat la Poliție. Spera ca ei să nu fie pe fază, poate aveau invitați de calitate.

Irina Begu – Rebeka Masarova 5-7, 6-3, 6-4 (reluat)

O nouă zi, alte condiții meteorologice, un pasiv fizic și psihologic imposibil de ignorat. După o seară în care ai intrat la ora 16.00 pe teren și ai făcut două pauze gigantice de umbrelă, a reveni pe un soare orbitor, e ca și cum te-ai duce la birou imediat după Revelion. La câteva ore, duhnind a șampanie. Astfel s-au urnit și jucătoarele. Una mie, alta ție, greuț și împotriva firii, umăr la umăr. Rămăsese de disputat setul decisiv. La 4-3 pentru spanioloaică, s-a căscat un 0-40 pe serviciul Irinei. Gândeam atunci că ar fi utilă o nouă torențială. Fără număr, fără remușcări. Să se facă mămăliga și la italieni!

Nu și Begu, care și-a văzut de propriile percepții. Simțea că a venit timpul să bage capul în contră. Miroseau aspru crampoanele Rebekăi, situația îi împroșca praf de combinat siderurgic în ochi. Deh, zgură, nu făină trei nule sau mălai. 15-40, 30-40, 40-40 și 4-4, elanul ducând-o la două mingi de break. Avea să urmeze game-ul întregului meci, cumva se refăcea cronica întregii partide dintre Masarova și româncă: 5 deuce-uri, două mingi de break. Pe a doua și-a însușit-o Irina. Cu forehandul de dreapta, care a deschis tot mai mult unghiurile, ea și-a respectat ultimul serviciu și merge în față. Cu toate eforturile Rebekăi de a salva și de prin canalizările capitolinilor.

Rafael Nadal – Zizou Bergs 4-6, 6-3, 6-4

În altă epocă, pentru o întrevedere cu asistenții lui Nadal, aveai nevoie de bon de ordine ca să ajungi la etajul al doilea și să depui dosarul cu șină. La filiala de sector la care erai arondat, se subînțelege. V-o spune unul care nu e neapărat suporter al spaniolului, dar care mereu a făcut liniște în subconștient când pornea transmisiunea unui meci cu monstrul sacru pe afiș. Numai cât îi urmăreai șotronul pe care îl repetă de zeci de mii de ori cu dreapta înainte de serviciu, cu toate chakrele atinse și mai ales mirosite, conștientizai că urmează momente rare, dacă nu antologice. Or acest ritual nu e doar superstiție, o spun acum când zeul e la apus, ci și o șlefuire permanentă de brand.

Peste ani, când îi vom urmări documentarul sau filmul biografic, ne va zâmbi de sub bentiță, cu părul alb și tot mai rar. Se va destăinui, ne va spune că a fost nebunia lui atent controlată, că poate astfel își hipnotiza opoziția. Că nu i-ar fi ieșit doar cu serviciile lansate când cronometrul arenei bătea perfid secunda zero.

Până la producția cu pricina, care consilieri, ce dosare cu șină? El însuși, ajuns pe un loc mondial care nu trebuie pomenit, a trebuit să se murdărească de cenușă roșiatică într-o încăierare cu un blondin cu prenume de poreclă rară. De soi. Până astăzi nu auzisem să mai existe un Zizou. Nici Zidane nu e Zizou, e doar o declinare de la Zinedine. L-o fi vrut taică-su fotbalist pe belgianul ăsta. La mine în județ exista într-o vreme cetățeanul Maradona Hagi Lăcătuș, caz real, care n-a progresat în niciun sport. Bine, ursitoarele își declinaseră orice competență, fuseseră tulburate. E greu să-i găsești un club de talia salatei de substantive proprii din buletin.

Revin la Bergs, care după nume și fizionomie pare să aibă legături și cu Suedia: jovial a aruncat o privire la instituția de după fileu și, după dublă greșeală, i-a fript un as de s-a fisurat frontispiciul muzeului. Curaj nebun, nu alta! Sătul de turneele de tip challenger și abia trecut de calificări, junele reducea la 3-2, după 3-1 și 30-0 pentru Rafa. Prelua frâiele partidei și le dădea frisoane spectatorilor care, în toiul după-amiezii, aproape umpluseră arena principală de la Foro Italico. Pe zgură, nene, suprafața omului, aici îi lua set fără să crâcnească! Iar statistica 3D ne arăta un adevăr crunt: pe mâna dreaptă a lui Rafa, care e bună doar pentru a șterge șuvoaiele de transpirație, acolo veniseră cele mai multe dintre retururile lui Zizou. Ca muștele se strânseseră, se înnegrise pe grafică acea zonă, semn că oamenii din staff-ul începătorului analizaseră serios adversarul. Altfel, e ușor să spui că nu ai nicio șansă când dai nas în nas cu ursul. Dacă știi cum să te așezi, dacă nu încerci să-l hrănești din mână, de ca și cum ai avea șapte vieți, poți să strigi Evrika și din ambulanță.

Nadal a roit-o la vestiare, tribunele fremătau, nu le venea să creadă că un necunoscut îl mitraliază pe fostul lider mondial. Ultimul punct din manșa întâi fusese și o demonstrație de forță și talent, Bergs fulgerând un voleu din săritură înspre piciorul scaunului dedicat arbitrului. Favoritul întrecerii avea nevoie de o reacție chimică cu efect rapid, moleculele de încredere i se alterau. Iar come-back-ul de la cabine a fost pe măsura așteptărilor. Altă energie, alte lovituri, unele parcă mai moi din partea lui El Rey, dar care bruiau atacurile lui Zinedine. Care nu e Zinedine nici în scripte. Că e Zizou.

Cu câteva game-uri la serviciu în care îl usturau sinusurile la 0-40, chiar și cu duble trimise în burta fileului sau peste linii, marele campion s-a redresat. ADN-ul de soldat universal i-a zâmbit prietenește la asumarea riscurilor și Bergs a simțit de câteva ori cum e să intri îmbrăcat în rotisor și cu cleștii alimentari prinși de tibie și peroneu. Deși sunt 13 ani între cei doi, schimburile tot mai lungi se jucau preponderent în favoarea tipului care are 22 de Grand Slam-uri în aula de trofee. Și să mai spui că nu e bun diesel-ul: când se încinge motorul, te dai la o parte și aplauzi cu simț de răspundere. Te trec și fiorii. Tocmai salutai parada, te-ai nimerit până la gât în zgură de Ziua Națională.

---