Generația noastră de pământeni trăiește câteva dintre cele mai fascinante și în același timp tulburătoare momente din istoria omenirii. Unii dintre noi au trăit pe viu trecerea de la telefonul cu fir la smartphones cu putere de calcul care acum 60 de ani ar fi necesitat hectare de circuite. Alții au crescut și murit fotbalistic văzându-i pe Messi și Cristiano Ronaldo adunând peste 100 de goluri într-un sezon.
Iar noi, ce-i de-aici, ne-am trezit azi crezând că e un început de săptămână oarecare și acum încercăm să clasăm în topul nebuniilor faptul că suntem contemporani cu al doilea titlu pe zgură al Jelenei Ostapenko. După ce primul… în fine, sper că despre asta nu mai e cazul să discutăm aici.
Pregătim tacit în redacția remote de la cronici.ro o excursie exploratorie în Letonia, acasă la Ostapenko. Vrem să vedem dacă interacțiunile letonilor cu românii încep cu scuze. Și nu doar cele care i se cuvin lui Dănuț Lungu, care e din Galați. Suntem curioși dacă oamenii de acolo știu ceea ce noi tot încercăm să ne explicăm de atâta timp. Dacă acea nație „conține” – cum le place corporatiștilor să spună – formula chimico-moleculară ce ar dezlega misterul Ostapenkoșian. Ne-am îmbogăți vânzând datele culese pe la fetele din topul circuitului WTA, toate rămase prin șanțurile pe care Jelena le-a săpat săptămâna asta la Stuttgart.
Foto: Robert Prange/Getty Images
Că Sabalenka nu și-a dorit mai mult victoria ar fi stupid să spunem. A ajuns azi la a patra finală pierdută în turneu. La cât a spus că vrea mașina aia de lângă teren, mi-era să nu fie Meșter în pericol de a se întoarce acasă cu trenul în cazul în care Aryna pune ochii pe mașinăria lăsată la încărcat. Am făcut și-un calcul: dacă presupunem că ea și echipa ei de cinci oameni ar fi pus de-o parte în toți anii ăștia echivalentul zilnic al unui pachet de țigări, Team Sabalenka putea plăti leasingul pentru un Porsche Macan și într-un final să aibă mașina. Poate e momentul să ia și varianta asta în calcul.
Cât despre Jelena și jocul ei, vă invit la un exercițiu de mirare și surprindere scrisă. Nu vom spune noi că fata nu știe tenis. Suntem nația care își amintește cu cea mai mare precizie ce poate face o Jelena conectată cu bornele bateriei la firele corecte și nu la oala cu ciorbă de perișoare. Dar e o sărbătoare a nebunie, o defilare a neuronilor prăjiți să o vezi pe fata asta fiind calculată, precisă în execuții și teleghidată către un scop clar definit. Poate ajută și formatul turneului, în care trofeul nu e o statuetă chircită lipită pe o farfurie, ci o mașină mare, portocalie, cocoțată la VIP. „Eyes on the prize” simplu de executat, chiar și pentru cei cu atenția ultra-distribuită.
Ostapenko a avut 81% procentaj de puncte câștigate cu primul serviciu. Ceva ce în primul set a părut un echilibru ușor răsturnat pe lângă capacul castronului, în setul doi a devenit un concert de tobe date la maxim și bice pușcate la prima oră a dimineții, când Sabalenka încă era prinsă cu gândurile departe, pe site-ul analog al RAR-ului din Belarus, unde spera ea să ajungă marți la prima oră.
Și oricât de straniu ar părea, nu a fost atât de mult despre forța serviciului Jelenei. Nu au ieșit atât de mulți ași. Fiecare minge a fost însă început de sfârșit de punct. O cântare dulce de la Black Sabath, care începe cu pian și se termină cu geamuri sparte în buza timpanelor. Pe scurt: ceva ce mintea umană neantrenată în tranșeele Școlii de Logică „Jelena Ostapenko” nu poate căra decât până la ieșirea din arenă.
Foto: Marijan Murat/picture alliance via Getty Images
Sabalenka nu a servit atât de prost încât să fie scoasă din arenă prin tunelurile dacice săpate de strămoșii noștri. Dar chiar și-așa a avut doar cinci puncte câștigate cu serviciul în setul ce-ar fi trebuit să o aducă mai aproape de propriul viitor electric. Mai are totuși o șansă: ca să ajungă acasă, la reședința Ostapenko, Macanul ăla trebuie să treacă pe lângă Belarus cumva. Deci poate, poate…
Oricum, noi am ieșit bine. La fel și prietenii de la Porsche. Până la urmă, mai bine un Macan în Letonia decât unul în Belarus.
Foto: Christian Kaspar-Bartke/Getty Images
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la turneul WTA Stuttgart îți sunt oferite de Porsche.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
