Sare pe Errani

O nouă zi de meciuri, yupiii! M-am echipat gospodărește, mi-am așternut pe anatomie țoalele de cosmonaut fără de care mă pierd prin bucătărie și am înjghebat o cină tradițională. Brânză cu smântână și mămăligă, e nevoie de două facultăți ca să mânjești o asemenea performanță, apoi am deblocat soneria. Ușile mi-s larg deschise.

Așa am văzut la reclame, că e posibil să vină Messi să urmărim evenimentele sportive împreună. Și, vorba aia, s-o fi săturat bietul sud-american de atâtea chipsuri.

Fără să trec drept mitocan, mă gândeam cum am reacționa noi, ăștia de pe aici, dacă Ostapenko, șerifă la Roland Garros în 2017 chiar în detrimentul Simonei, ar promova agresiv-irațional regimul flexitarian. Pentru neinițiați, doar nu le putem cunoaște pe toate, altfel am fi cu toții colegi la Meșter, flexitarienii taie hălcile de cotlet cu flexul. Eficiență, atât.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

---

Irina Begu – Sara Errani: 6-3, 6-0

Da, nene, Sara are 36 de ani împliniți în aprilie. Primesc, e și o diferență vizibilă de talie între cele două, dar nu de puține ori jucătoarea mai scundă a măturat terenul cu adversara-i care ar fi putut intra pe post de fals în volei.

În multe momente ale meciului din această seară, italianca servea ca din beci murături în podul cu zacuscă al Irinei, dar tot Sara Errani rămâne, adică finalistă pe zgura pariziană acum unsprezece ani și fost număr 1 mondial în tenisul cu parteneră.

Ți se pare comod să depășești prin loc permis de legea rutieră dacă în față ți se înșiră drumul pe un deal? Îți recomand câteva porțiuni prin Dobrogea, în drum spre Constanța. Nu știi ce vine, până și plăcuțele de frână se strâng una după alta și te imploră să uiți că în ADN ai putea avea celule răsfirate de Fisichella.

Am dat și eu un exemplu de pe vremea în care Formula 1 era la concurență cu Albumul Duminical de pe TVR. La fel a simțit și Irina, de aceea a preferat să rămână fidelă unei viteze de croazieră, uneori mergând subturat, cu toate că în spatele său se întinsese o coloană de nerăbdători care flashuiau și claxonau cu un anumit deget. A noastră nu știa ce vine și rămânea în scaun, mai fusese pe asemenea rute, nici ea nu mai are 20 de ani.

Remarca Meșter că lui Begu i-au scăpat din rachetă șapte duble greșeli, față de numai două ale oponentei, însă la capitolul lovituri câștigătoare raportul a fost necruțător în defavoarea peninsularei: 26-5! De asemenea, scriam în textul precedent că nu m-aș hazarda să dau drumul la cutia cu maimuțe emoționate, e prea dimineață la Roland Garros, dar nu mai avem de ales. Steagul nostru e Irina și ne strângem grămadă ca să-i facem galerie.

Luăm ce prindem, văd că și francezii așteptau aseară cu sufletul pe gingie apariția cvasinecunoscutei Leolia Jeanjean. Le-a plecat un pluton de cavaleri și domnișoare, trebuie să-și exerseze și ei patriotismul pe cineva.

Așa cum o arată și cifrele, a ieșit o joacă fără istoric, mai ales în al doilea set, când în fața româncei s-a făcut șes. E la doi pași autostrada care duce în tururile următoare, într-un fel e minunat că a dat repede cu Errani și a fugit. Irina și-a putut menaja bătrânii din echipă, semn că regula Under 21 e bună și la tenis, așadar îi putem mulțumi și lui Burleanu de la Federația ailaltă. Domnului, că n-am câștigat împreună alegeri la zero.

Bogdan/Pera – Muhammad/Olmos 6-7, 4-6

Rămași cu puțini pe tablă, căutăm și meciurile de dublu ca apa îmbuteliată în deșert. Ana Bogdan s-a nimerit între trei doamne de pe continentul american și, în ciuda scorului strâns în ambele seturi, parcă n-a pus niciodată în pericol calificarea favoritelor. Măcar și-a dorit din toată inima, o știți pe Anuța: ea și poker face-ul, Ciucă și oratoria.

Nici Victor Cornea, singurul român prezent pe tabloul masculin de la Paris, nu s-a putut lăuda cu surplus de noroc. Alături de chinezul Zhizhen Zhang, a fost depășit cu 7-5, 6-4 de germanii Krawietz și Puetz.

Stan Wawrinka – Thanasi Kokkinakis 6-3, 5-7, 3-6, 7-6, 3-6

Cum era șablonul acela plin de zgură din cap până în unghiile de jos? Azi ești tânăr, iar mâine cauți disperat confruntarea Wawrinka – Kokkinakis, un afiș în premieră. O să-l căutăm pe Stan în clipuri chiar și needitate pe Youtube, o să ne lipsească și rebelul ăsta. Se sting niște epoci la care n-avem cum să nu ținem ca la frați și surori.

Ca primă impresie, Waw și-a lăsat designerul fără pâine. Nu mai apare în dungulițe și pătrățele, dar din neatenție și-a concediat și nutriționistul. Pântecul reclamă altceva, nu e chiar de locul 89 pe care elvețianul îl ocupă în prezent, însă știința jocului nu-i poate fi trimisă la plimbare. Omul e în continuare o bucurie pentru plaja vizuală, backhandul marcă înregistrată fiind conservat cumva. Dar nu poate veni singur la turnee, trebuie să-l aducă la subraț și pe Stănică.

Stane, las-o mai ușor, mai moale! Remember? Timpuri Noi. Asta trebuie să-i fi strigat la nivel de nano-frecvențe Thanasi, ultima parte a setului întâi fiind o pledoarie cu public pentru sportul alb. A dat marele Stan de peste tot și fără să se deplaseze. Deh, i-ar fi fost ceva mai greu. Iar Tase din Australia și-a dat strategiile cu gel, le-a pus bigudiuri, a avut nevoie de răbdare ca atunci când urci spre Valea Prahovei și Poliția îți recomandă să ocolești pe la Podul Bosfor. A luat două seturi, apoi a pierdut în tie-break șansa de a închide fără decisiv.

Iar acolo, într-un clocot al tribunelor care nu știau altceva decât numele elvețianului, Kokkinakis a încărcat cinci mingi de victorie. Cu cât sânge rece, vecin cu veninul pur, a salvat Wawrinka trei dintre ele! Prima, un rever în colțul colțului terenului, acolo unde păianjenii se iau în brațe și se păcălesc, ca îndrăgostiții de duzină, că au fluturi în stomac. Au pe naiba.

Penultima, de asemenea de colecție, i-a spart ceașca lui Thanasi: l-a găsit la trei pași de fileu și pur și simplu i-a explodat cafeaua pe tricoul și-așa de culoarea zgurii.

Cu toate acestea, la finalul meciului cu cinci de K și doi de W, din cupa plină ochi cu smoothie-ul destinat învingătorilor bea tot compatriotul cangurilor.  

Jelena Ostapenko – Peyton Stearns 3-6, 6-1, 2-6

Când coboară Nănașa pe teren, atunci când are ea chef, grația se închide în baie. All alone! Cel mai probabil, înghite și cheia. Rămâne acolo, cu riscul ca toate celelalte elemente care compun paleta caracterială a ființei luate în vizor să sufere de blocaj renal. Apropo, la 1-4 și 1-5 în primul set, Leana a comis o semi-rotire de trunchi spre peluza în care se aflau ai ei, antrenori, surori, feciori, și le-a spus că, dacă va pierde, îi va scoate la muncile agricole.

Ca-n scena cu Rebengiuc din Balanța: declar epidemie, vă închid biserica!

E drept că și americanca Stearns le dădea numai de pe vârfuri în unghiurile cele mai râioase. Nu trebuie să fii Ostapenko pentru a-ți ieși din pepeni. Apropo de Jelena, după ce o va termina cu tenisul, e angajatul perfect pentru firmele de recuperat creanțe: trebuie doar ca ale sale sprâncene să danseze din buric, ca de obicei. Orice datornic va plăti și ce nu are de achitat doar să scape basma apretată.

Dar ce-i al letonei e numai al ei. M-aș opri din pix la scurta care a obligat-o pe adversară să facă zumba până la fileu: a țopăit mingea cu vioiciunea copilandrilor, că tot vine ziua lor internațională. A schimbat două avioane Stearns ca s-o ajungă. Degeaba. Astfel, runda a doua i-a revenit categoric, nu și meciul, puștoaica Peyton, aflată la al doilea GS din carieră, scoțându-i bube dulci pe display cu lovituri lipsite de respect.

Data viitoare o mâncă Ostapenko, rămâne de stabilit garnitura. Fără salată, răutăcioșilor!

Caroline Garcia – Anna Blinkova 6-4, 3-6, 5-7

Minge de meci. A quoi bon? Nouă bucăți a numărat, ca pe bobocii de gâscă înainte de ploaie, câștigătoarea Transylvania Open de la Cluj-Napoca și era să calce în tie-break. După un prim set arestat mai mult de gura lumii de franțuzoaică, Anna s-a mobilizat și ar fi putut câștiga și mai clar. Dar i s-a înecat accelerația pe final, umplând atmosfera cu duble greșeli și făcând din Garcia, care oricum era a cincea favorită, ministra Apărării.

Edi Iordănescu al nostru n-are așa fundași la naționala de fotbal, doar Belodedici pe vremuri să mai fi scos atâtea grele, încinse și pătate de talent. Căci, orice s-ar spune, Blinkova mustește de har.

Abia acum, deși încă nu dă semne că vrea acasă, putem trage concluzia înțeleaptă. Ca în Ardeal: no, bine, mă, ați văzut-o dară la Cluj. Musai.

Storm Hunter – Elina Svitolina 6-2, 3-6, 1-6

Bullying-ul, noțiune importată de peste Atlantic, trebuie să-și fi făcut numărul și în clasa australiencei Storm Hunter, bine că sportiva de la antipozi a răzbit. În viață, în sport. Vânătoarea de Furtună a tulburat-o o vreme pe soția lui Gael Monfils, nonconformistul care se întorsese în toiul nopții în camera de hotel.

După cinci seturi cu Baez, în turul următor va face figurație, dar și asta îi iese spectaculos francezului. Face lăutărie din tenis, nu zic nu, însă nu pentru asta îl iubim? Elina, ca să nu existe discuții în casă, s-a ridicat și ea, a tras obloanele și a dresat vântul. În trei seturi.

Novak Djokovic – Marton Fucsovics: 7-6, 6-0, 6-3

Același film în reluare, zi de zi și an după an, ca pe un televizor uitat de lume într-o cocioabă în care rulează de 40 de ani un singur VHS cu banda transparentă.

Meci început cu speranțe de challenger și terminat cu Djokovic înfigându-și crampoanele în urechea lui Marton. În partidele astea de la Slam-uri, 3 din 5-urile contra lui Djokovic, autonomia contează mai mult decât puterea. Ca la mașinile electrice.

Degeaba îi dai talpă vreme de câteva game-uri și-l faci pe Nole să urle la propria lojă că nu-l aplaudă – apropo, ăsta pare un model de reacție balcanic pe care l-a utilizat și Simona noastră la un moment dat, o fi de la parizerul pe care l-am mâncat când eram mici. Degeaba îți umfli pieptul și ne arăți că, vreme de un set care a durat cât un meci al altora, o oră și jumătate-n cap, ești egalul lui Djokovic și că turbina n-are lag. E tenis, iar tenisul de-un set se joacă doar la copiii de 6 ani.

Mai ales că dup-aia te scoate ăsta din pista de sprint și te invită să continui competiția printr-o alergare ușoară de câteva zeci de kilometri, iar tu începi anduranța cu atitudinea unui ciorap leșinat pe sârmă.

În timp ce Nole e gata să bage și niște bicicletă și-un pic de înot, doar triatlonul n-a omorât pe nimeni. Mă rog, cu excepția adversarilor.

Davidovich-Fokina la rând.