Pentru Iga, cea mai complicată parte a finalei de la Roma a fost să își dea seama cum trebuie să apuce trofeul ăla așa încât să nu aibă de testat capacitatea de intervenție a paramedicilor de la Foro Italico. Cu o săptămână înainte de Roland Garros, Iga a jucat meciul echivalent cu simularea la BAC de dinainte de examen. Și a reieșit că e – în același timp – elevă olimpică, profesor emerit și candidatul perfect pentru postul de ministru.
Ca să câștige primul set, Iga a avut nevoie de doar două mingi direct câștigătoare. De restul s-a ocupat Aryna. Auzi des în sport că „jocul greșeală așteaptă”, dar Aryna pare uneori că prea se grăbește spre actul final, oricare ar fi el.
Prin game-ul al treilea, Aryna săvârșise viața pământeană a unei rachete și îi asigurase o aterizare cu trenul închis și nasul înainte direct în zgura de pe central. Se întâmpla un break pentru Iga, dar dincolo de puncte pierdute era din nou sentimentul că Swiatek a picat pe subiect.
Foto: Mike Hewitt/Getty Images
Impresia generală e aceea că Iga pe zgură e ca un maestru al cubului rubic într-un concurs de talente. Dacă vede portocaliu în jurul ei și să nu fie Donald Trump fără halat, Iga își începe numărul.
Pot fi tribune înalte sau parcare de supermarket, poate fi Roma sau un refugiu de tiriști de pe A1, fata a ajuns la punctul în care în ultimele cinci sezoane de zgură nu a avut niciodată vreunul cu mai mult de două înfrângeri. Iar asta e ca și cum ai avea cinci vizite de sărbători acasă în care ai reușit să te enervezi pe unchi și mătuși doar de cel mult două ori/călătorie.
Felul în care Iga merge prin turnee fără a opri în stații pare să fie tot mai derutant pentru Aryna. Ea pare genul care ar vrea să își găsească dragostea pe aplicații de dating, dar a cam înțeles tiparele, așa că trântește telefonu-n furcă la cel mai mic semn de nepotrivire. Când e de împărțit dreptatea în finale, Sabalenka își joacă scenariul agresivității cu religiozitate, dar s-a cam prins care sunt replicile care pregătesc coborârea cortinei.
Foto: Robert Prange/Getty Images
Și când sezonul are câte-un episod în fiecare săptămână, iar personajul principal nu lipsește de la nicio proiecție, putem înțelege de ce Aryna nu vrea să forțeze o întâlnire la care tacâmurile au fost deja împărțite.
În teorie, tenisul e un sport în care punctele nu trag toate la fel în cântar, deși niciun punct nu te urcă fizic mai mult de o treaptă pe tabelă. Dar Iga a ajuns la stadiul în care joacă matematic și fără patos. A scos sentimentele și mizele personale din meciuri. E doar ea și tenisul, iar adversara e recuzită lăsată-n ploaie. În primele patru game-uri din setul doi, Aryna a avut șapte mingi de break și a arătat că oportunitățile de a câștiga pe serviciul adversarei sunt ca banii: dacă nu există, le duci dorul. Dacă există, le porți grija.
Iga câștigă pentru că nu se poticnește în reușitele adversarei. Nu e atinsă de un winner spectaculos și nu plânge după o minge la care nu a ajuns. Ea știe că trebuie să fie prima la două seturi, iar privirea asta macro asupra poveștii o scapă de grija pentru virgule și linii de pauză. E posibil ca Iga să nu mai gândească tenisul în meciuri câștigate, ci în camere umplute de trofee. Iar dacă facem un calcul, doar după anul ăsta are un spațiu de cel puțin 100 de metri pătrați în care nu a parcat un Porsche. Asta înseamnă un singur lucru: etajerele sunt pregătite și așteaptă alte farfuri, statuete și cupe.
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Roma 2024 îți sunt oferite de 2Performant.
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
