Wirtzuoz

---

Pentru că Iga Swiatek a decis să-și ia vacanță de vară și a ajuns să dea tenisul pe un concert Taylor Swift, dăm și noi tenisul pe fotbal vreme de o lună, timp în care datoria de cronicari și insistențele oamenilor de la 2Performant ne fac să ne orientăm metaforele telescopice către Germania. 

Împrăștiat prin orașele nemților, care au ridicat două degete salvatoare când a venit vorba de organizarea unei competiții în urma căreia să nu rămână stadioane-fantomă în care să se adune apa ca-n piscinele cu broaște, se-ntâmplă Campionatul European de Fotbal. Competiție la care, așa cum probabil că ați auzit, e prezentă și Naționala României. Am și uitat că ai noștri s-au calificat de pe locul 1 în grupă de când cu amicalele în care am făcut 0-0 acasă cu Bulgaria și Liechtenstein, pentru că memoria suporterului și a cronicarului e la fel de scurtă cu memoria lui Florinel Coman când e întrebat de permisul de conducere dobândit cu sudoare, aparate de laminat și eforturi intense în Ucraina. Dar tot respectul pentru băieți și pentru eforturile lor de a-și câștiga grupa preliminară, dar mai ales pentru cele de a cădea în grupă la Euro cu Belgia, Slovacia și Ucraina, semn că legăturile directe dintre familia Iordănescu și Marele Intendant se mențin stabile și cordiale. Până la urmă, la Euro joacă (titular chiar) Drăgușin, dar nu joacă Haaland, ceea ce spune multe despre cât de adânc suntem mințiți cu televizorul și Pepul în fiecare weekend de Premier League. 

Să nu deviem însă – va fi timp berechet să discutăm despre aventurile băieților noștri în Germania. Vreo 270 de minute plus prelungiri, mai exact, pentru amatorii de statistică. Vom fi aici după fiecare meci jucat de ai noștri, de la partida cu Ucraina până la finala pe care o vom câștiga la pas împotriva unei Franțe absolut uluite de surprizele tactice pregătite de McPuișor. Dacă nu se va întâmpla asta va fi strict vina noastră, a celor de pe margine, și ne vom asuma 100% responsabilitatea pentru finala pierdută.

Așadar, Campionatul European, doamnelor și domnilor. Iubit de toată Europa, urât de fotbaliștii cărora le pulverizează vacanța, Europeanul mai are puțin și se scutură de preliminarii, pentru că-s virtual inutile: de când avem 24 de echipe participante, din Germania lipsesc practic doar Naționalele care chiar n-au vrut să fie prezente. N-avem Țările Baltice și Peninsula Scandinavă, n-avem Irlanda, n-avem Bulgaria și Grecia. Plus Rusia, care în mod normal s-ar fi calificat, dar a fost reținută acasă cu probleme la scurgere. În rest, în Germania pare că se-ntâmplă un soi de Eurovision fotbalistic în care mai rămâne doar să primim 12 boabe de la Spania și Italia ca să ne simțim ca acasă. 

Competiția a început cu o festivitate extrem de colorată care a avut loc la München, pe stadionul celor de la Bayern. N-a părut foarte interesant pentru nimeni, însă. Pe de o parte pentru că așteptam să-nceapă Germania – Scoția, pe de altă parte pentru că în ziua de azi nu mai atragi atenția pe stadioane dacă nu inviți artiști trending pe YouTube. Asta e, țeapa nemților, vor fi nevoiți să-și ocupe timpul vorbind despre probleme minore, precum alegerile. 

Apoi a început partida și n-a durat mai mult de câteva secunde pentru a ne prinde că nemții n-au printat toate afișele și stickerele alea lipite prin toată țara ca să ia bătaie de la te miri ce highlanderi. Nu știu dacă sunteți la curent cu piața de producție publicitară, dar vă asigur că costurile au explodat în ultimii ani, nu mai poți produce un amărât de colant care să-mbrace un stâlp fără să vinzi doi-trei jucători în Premier League. Florian Wirtz ne-a adus aminte că Germania nu știe să ia decât în serios competițiile la care participă când a scăpat singur cu Angus Gunn, dar scărița s-a lovit de nicovala și ciocanul portarului scoțian. 

În timp ce alte echipe folosesc primele 10 minute pentru așa-numita tatonare și ca să-și regleze tirul, nemții au dezumflat cimpoiul și-a cărat jocul spre careul scoțian, obligându-l pe Andy Robertson să alerge după minge cât n-a făcut-o-n ultimele 5 sezoane la Liverpool. De altfel, Robbo a fost cam singurul jucător scoțian care s-a spetit să pară măcar interesat de meci și de poziția în fotografii în condițiile în care McTominay, teoretic creierul echipei britanice, a jucat la cacealma pe întreaga lungime a partidei. 

Nu trebuia să te pricepi la fotbal ca să-nțelegi că nemții vor marca repede și eventual apăsat, după metoda patentată tot de ei în semifinala de Mondial brazilian în care instalatorii au lăsat țeava să curgă până s-a inundat plaja. Dor 10 minute a durat până când același Wirtz, un flăcău de 21 de ani pe care Bayer Leverkusen l-a transformat într-un an din mânz în lipițan, a șutat de pe la 18 metri și i-a-ndoit mânușile portarului scoțian la capătul unei faze în care Kroos, Gündogan și Kimmich au jucat șah cu mingea printre pionii scoțieni. După încă 10 minute era deja clar că Scoția nu va ieși la Universitatea din Glasgow în seara asta. Musiala (alt copil de 21 de ani) a înfipt-o pe coană în tavanul porții și-a făcut 2-0.

În loc să bage o șezătoare scurtă și să se recalibreze, scoțienii au intrat în panică. Au scăpat de un penalty după ce arbitrul francez Turpin a fost ajutat de VAR să mute un fault din careu în afara lui, dar au insistat pe aceeași idee până când nemții s-au lipit în final de-un unșpe metri. Era minutul 45 când Porteous, fundaș central la Watford în timpul liber, i-a înfipt bocancii cu sete-n glezne lui Gundogan, care dacă n-avea un dram de noroc la faza asta putea să termine seara amorțit de la brâu în jos, învățând concepte anatomice precum Cuboid sau Navicular. A marcat Kai Havertz din penalty, s-a făcut 3-0, iar Scoția depășea faza de negare și intra-n cea de acceptare a condiției vitrege.

Amenințat cu inundația dinspre toate punctele cardinale și cu un scor care tindea să devină postmodern în lipsa unui fundaș central, Steve Clarke, selecționerul albaștrilor, a scos un atacant de meserie (Che Adams) și l-a băgat între furci pe fundașul Grant Harley, probabil șoptindu-i la ureche și-un suav „Doamne-ajută, tati, dă și tu-n mingea aia cât poți de mult când vine spre tine, că altfel apucăm Wizz-ul de Glasgow în seara asta”. 

Tactica conservatoare a funcționat și-a limitat daunele până-n minutul 68, când Niclas Füllkrug a intrat în teren în locul lui Havertz și-a decis că fotbalul nu-i cu milostenie și îndurare. Omul nostru a trosnit două ștachii în 8 minute și doar VAR-ul a oprit masacrul, anulându-i a doua boabă pentru offside.

Abia la 4-0 au băgat nemții frână de motor. Nagelsmann l-a scos pe Kroos, care mai avea puțin și dădea mai multe pase bune decât pase (a greșit o pasă din 102 în tot meciul) și l-a trimis la săpat pe Emre Can, care n-a apucat să-și verifice mailul cu instrucțiuni pentru finalul meciului și-a mai vărsat un gol în buncărele scoțiene. Între timp, pentru ca totul să se termine într-o atmosferă cât de cât amicală și cu o statistica ceva mai puțin contondentă, Toni Rüdiger și-a dat un autogol bun de trecut la CV. Practic, nemții au dat azi cinci goluri, dar au marcat șase, dezvăluind o nouă ecuație a eficienței dezvoltată pe undeva prin uzinele auto din Baden-Wurtenberg sau Bavaria. 

Apoi au făcut duș, au dat interviuri și, într-un târziu, s-au suit în autocar. Moment în care scoțienii au răsuflat ușurați și au ieșit în sfârșit de pe teren cu fețele schimonosite de groază. Dacă așa joacă Germania aia care nu-i în stare să-și câștige amicalele, e posibil ca Ungaria și Elveția să aibă mici probleme locomotorii peste câteva zile, când se întâlnesc cu băieții ăștia înfometați. 

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la EURO 2024 îți sunt oferite de 2Performant.