Suntem o țară în care oamenii care pot să-și asume statutul de formatori de opinie își bagă picioarele în asta și se transformă în creatori de rahat doar pentru că rahatul e pe placul majorității.
Suntem invadați în ultimii ani de personaje care-și fac debutul pe youtube și care devin ulterior – cu largul concurs al realizatorilor de radio și de televiziune – oameni cu imagine. Nu contează că vorbim de un spălător de mașini din Rahova care își petrece viața construind antebrațe pentru a avea cu ce direcționa perverse, despre un pușcăriaș care nu știe lega două cuvinte, despre un ins care încearcă să-ți demonstreze talentul nativ în sportul extorsiunii unui degajament al unei construcţii într-o apă sau despre un bărbat cu evidente lipsuri psihice ale cărui singure cuvinte sunt “Nu știu!”. Nu contează. Contează doar că aceștia – oameni care n-au, de altfel, nicio vină că sunt astfel – sunt ridicați la rang de regi ai divertismentului de oameni ca Bendeac (pe care iar l-a încălecat arhi – pe drept, evident), ca Buzdugan și ca toți acești umoriști de speță joasă care formează lâna asta putrezită din televiziunile și radiourile noastre de azi.
Știi, e un cerc vicios: oamenii nu vor fi niciodată educați cu astfel de programe, iar astfel de programe nu vor educa niciodată pentru că – spun cei care le produc – asta cere lumea. Păi dacă nu ați încercat vreodată să le ridicați nivelul!… Culegeți ce-ați semănat și vă însușiți cuvintele grele ale celor care nu mai pot să vă urmărească. Din păcate pentru noi ca popor, în fiecare moment avem impresia că limita bunul simț a fost împinsă la maxim. Și în fiecare al doilea moment apare un alt prezentator sau o altă emisiune care ne face să vedem că anteriorul a fost de fapt parfum pe lângă ce se întâmplă acum.
Ieri, de exemplu, a făcut furori pe net un interviu cu tipul de 31 de ani din Piatra Neamț care a născut din tată cretin și mamă surogat celebrul “Nu știu” cu voce pițigăiată. Am privit interviul cu tristețe. Este evident că omul are niște limite, dar modul în care cei doi prezentatori profită de ele este înfiorător. Este grotesc. Nu e nimic amuzant și glorios în faptul că aduci la TV un om cu capacități reduse și te apuci să faci mișto de el. E ca și cum ai face mișto de un bebeluș pentru că o are mică. Mai ales când omul spune lucruri mult mai simple și inteligente decât cei doi mârcaci la un loc. Nu ne mai prostituăm pentru trei spectatori în plus, ci ne dezbrăcăm în fundul gol pe stradă, susținând că ceilalți sunt anormali.
Suntem pierduți. Și despre asta a scris, ceva mai blând, și Andrei.
Pun filmele astea pentru a vedea cât de jos coboară jegul uman. Bendeac, ai adversari redutabili, tăticu’!
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
