După nişte mulţi ani prin presa auto şi după multe maşini văzute la faţă, la spate şi înăuntru, devii imun. Nu mai simţi lucrurile pe care le simţeai când ai intrat prima dată într-un model compact premium, de exemplu. OK, modelele reuşite sunt modele reuşite, dar efectul Wow, acel ceva care să te facă să rămâi fără respiraţie a trecut de ceva vreme pe lângă mine şi a rămas în spate, lăsând în urmă multe emoţii astăzi virtual inexistente.
Uneori, însă, din când în când, rar, se întâmplă să-ţi simţi inima bătând cu putere pur şi simplu. Şi să simţi din nou că maşinile alea pe care le vezi pe bandă rulantă au suflet, respiră, trăiesc, visează şi te fac să visezi. Pentru că în faţa ta se desfăşoară o simplă imagine. Absolut fantastic. Uneori nu e nevoie să vii cu argumente şi alte cifre pentru a simţi lucruri frumoase. Mai multe imagini aici.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
