Fotbalul românesc e în această săptămână într-o euforie care seamănă cu bucuria copiilor care primesc cadouri de Crăciun butășită cu momentul în care ești singurul care nimerește numerele la loto. Din două motive. Unul ține cont de faptul că modificările climatice au transformat luna decembrie într-una în care terenurile de fotbal ale echipelor din Liga 1 sunt în sfârșit practicabile în premieră absolută, deci nu mai asistăm la tablouri cu natură moartă în noroi. Al doilea, ceva mai sănătos, are la bază faptul că bila cu numele nației a fost dezgropată de UEFA și găsită lângă fosilele unui Velociraptor, urmând să fie folosită din nou la o tragere la sorți în care oficialii români din public nu vor respira același aer cu reprezentanții Gibraltarului, ai Insulelor Feroe și al altor state la fel glorioase în fotbal precum selecționata de veterani din Prundul Bârgăului.
Una peste alta, suntem la Euro 2016 în urma unei campanii de calificare care a început în ritm Tehno-Dance și s-a terminat cu ai noștri așteptând finalurile de meci cum așteaptă beduinii apă. Am uitat însă meciurile seci ca o plăcintă cu var în care nu am fost în stare să înscriem – am avut 11 goluri marcate în 10 meciuri, un raport goluri/meci mai slab decât a lui Cristiano Ronaldo în Champions League – și ne aducem aminte doar de momentele frumoase care ne-au adus aici, statistica urmând să țină minte o campanie de calificare în care ai noștri n-au pierdut niciun meci, câștigând 5 și terminând de alte 5 ori la egalitate. Vorba lui Pierre de Coubertin: statistica va ține minte doar rezultatul final, nu ratările lui Keseru.
Iată-ne, dragii mei, în fața unui moment pe care am uitat cum să-l onorăm, așa că vom amesteca tradiționalele semințe cu șampania Moët&Chandon în speranța că ne vom ridica la înălțimea evenimentului indiferent de cine-ntreabă. Sâmbătă, 12 decembrie, la ora 19, în exclusivitate pe Dolce Sport, vom vedea în care dintre cele șase grupe Euro 2016 ne vor arunca zeițele Fortuna și Tyche, dar mai ales icoanele lui Pata Tuiu. Antrenorul care dovedește încă o dată că, indiferent de metodele progresive ale noii generații de antrenori formați de internet și de Coverciano, școala de antrenori ai Bisericii Ortodoxe rămâne Dumnezeul turneelor finale.
Vor exista patru urne valorice, iar România a fost așezată în cea de-a treia, ceea ce înseamnă că nu vom putea să jucăm în grupele Euro 2016 contra Cehiei, Suediei, Poloniei, Slovaciei și Ungariei. Nu e rău, pentru că Ungaria ne-a dovedit că are îndeajuns de multă boia picantă încât să ne țâțâie ficații când jucăm contra naționalei din vecini, iar Ibrahimovic face la anul 35 de ani și probabil că-și va căra nasul pentru ultima dată la un turneu final, deci Suedia nu e vreun adversar comod nici pentru echipele de fotbal, nici pentru cele de Taekwondo.
Evident că vom privi cu emoție tragerea la sorți, pentru că ultima dată când am asistat la o astfel de ceremonie intrasem de cinșpe secunde în Uniunea Europeană, iar copiii care la anul învață primele ecuații erau de-abia la nivel de ecografii. Și pentru că în cei 8 ani de lipsă de fotbal în lunile de vară ne-au amorțit șalele și ne-au scurtcircuitat oxigenarea, voi face o scurtă trecere în revistă a echipelor cu care ar fi bine să cădem la tragerea la sorți pentru ca turneul final din Franța să nu fie doar praf pe ceas.
Pentru că în viața asta e bine să-ți dorești uneori să-ți fie bine. Și pentru că, așa cum spune un vechi proverb românesc, decât eliminați și bătuți, mai bine calificați și câștigători.
Urna valorică 1.
FRANȚA. Oamenii sunt mai degrabă ocupați cu amenințările teroriste decât cu organizarea Campionatului European. În plus, ultimele vești arată că musulmanul Benzema va fi exclus de la echipa națională din cauză că i-a venit să scuipe la finalul imnului în cel mai recent meci de pregătire, ceea ce pentru francezi echivalează cu amestecarea vinului de Bordeaux cu o doză de Coca-Cola. În altă ordine de idei, ne aducem aminte că ultimul meci câștigat cu Franța s-a jucat în 1972, pe când noi jucam cu Țiriac și rachete de Reghin în Cupa Davis. Iar Stade de France nu cred că e cel mai potrivit loc în care să forțăm istoria. Mai bine-o lăsăm pe data viitoare, poate-i prindem după intoxicație cu brânză.
Șanse reale să-i batem: 3/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 2/10 (au catedrale mai vechi decât a noastră)
SPANIA. După ce au trecut printr-o perioadă în care era mai greu să-i bați decât să-l faci fotbalist pe Claudiu Răducanu, câștigând de altfel ultimele două turnee finale la Euro (2008 și 2012) plus un Mondial între ele (2010), spaniolii au dat cu barca-n sârmă la Mondialele din Brazilia, de unde au plecat cu jamón-ul tăiat. Între timp, băieții s-au mai adunat, iar în 2015 au doar victorii, chiar dacă trei dintre ele sunt 1-0 prin Belarus, Macedonia și Ucraina. Una peste alta, nu știi niciodată când prind o zi bună și-ți ascund mingea, la fel cum ai șanse să-i nimerești certându-se pe tema autonomiei Catalunyei sau al ultimului El Clasico și să-i bați.
Șanse reale să-i batem: 3/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 3/10 (catolici, dar au fost ocupați de arabi o grămadă de timp)
GERMANIA. Nu există proverbe și vorbe de duh care să acopere toată plaja de goluri pe care ți-o poți lua într-o zi bună de la nemți. Și, după cum am văzut în meciul contra Braziliei de la Mondialele anterioare, inginerilor le priesc adversarii îmbrăcați în galben. E adevărat că în trenul rapid spre Paris au pierdut meciuri cu Irlanda și Polonia, dar fiecare dintre noi mai lua din greșeală câte o minge printre picioare când se juca cu puștii pe stradă.
Șanse reale să-i batem: 1/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 4/10 (ar merge de-un egal, îi amenințăm cu bisericile evaghelice din Ardeal)
ANGLIA. Englezii au talentul de a merge la turneele finale de parcă pleacă de pe platformele din Cape Canaveral, dar au obiceiul prost de a se întoarce pleoștiți ca pisicile aflate-n călduri care lipsesc de acasă câteva zile. Cu ditai campionatul în spate, cu suporteri care vin la meci de parcă-s Corul Madrigal, englezii speră să-și îmbunătățească măcar anteriorul rezultat de top la un european: o semifinală, și aia la ei acasă. Partea bună e că Anglia este singura putere mondială în fața căreia avem palmares pozitiv, după ce în ultimele două meciuri (Mondialul din 1998 și Euro 2000) i-am bătut la limită. Dar pe vremea aia la noi juca Hagi și aveam jucători precum Ganea, care avea îndeajuns de multe piuneze în artere încât să bată penalty în minutul 88, la scorul de 2-2.
Șanse reale să-i batem: 4/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 6/10 (victorie și egal în ultimele două meciuri cu Anglia cu el pe bancă)
PORTUGALIA. Oricât de mult mi-aș dori să văd cum Cristiano Ronaldo se bate cu Paul Papp, mi-e să nu prindă al lor o zi bună și să ne lovească precum TGV-ul la haltă. La nivel teoretic, am avea șanse reale măcar de-un egal, pentru că restul echipei portugheze nu sună amenințător, iar dacă le ascundem gelul de păr probabil că vor plânge trei sferturi din meci. În afară de Pepe, care probabil că până la finalul meciului l-ar mânca pe Stancu cu mujdei, să prindă gust.
Șanse reale să-i batem: 5/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 1/10 (portughezii au Fatima, noi avem doar moaște)
BELGIA. Belgienii sunt văzuți de vreo 3-4 ani ca o echipă națională formată din valori imense ale fotbalului european, dar deocamdată nu au dovedit că se leagă de-un trofeu pe la turneele finale. Belgia e un soi maioneză făcută din ouă de casă, ulei extravirgin de măsline și mujdar de Dijon care se taie la prima mișcare a lingurii în bol. Cum bombele explodează însă de obicei fără să anunțe, există posibilitatea reală ca belgienii să rupă barajul și să se verse fix la acest turneu final. Iar când fac asta, ar fi bine să nu fii în preajmă dacă nu le ai cu înotul. Avem însă un avantaj: i-am bătut în 2012 la București, la ultimul amical, când pe bancă era Pițurcă. Nu mai avem zaruri, dar avem icoane.
Șanse reale să-i batem: 5/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 7/10 (sunt, totuși, Diavolii Roșii, deci avem armele potrivite)
Urna valorică 2.
ITALIA. Italienii au nimerit în urna a doua pentru că ultimii ani i-au prins atenți mai degrabă la cum se-mbracă decât la atac și apărare. Nea Puiu ne-a demonstrat că poate scoate egal la ei acasă după ce acum câteva săptămâni am reușit să terminăm 2-2 un meci în care ne-au călărit cel puțin la fel de mult pe cât i-am păcălit noi la final. Evident, e greu să vrei Italia din a doua urnă valorică, pentru că în istorie i-am bătut de doar două ori acum șaptezeci de glaciațiuni, iar ei au 10 victorii. Ultimele trei partide au fost egaluri, însă e foarte probabil ca statistica și matematica să nu fie punctul forte al unei națiuni umaniste prin excelență.
Șanse reale să-i batem: 3/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 1/10 (Vaticanul bate Catedrala Mântuirii la orice oră)
RUSIA. Odată cu apariția Rusiei în peisaj, începem să dăm de echipe ceva mai accesibile. Evident, naționala rusă vine lansat de la Moscova, însuflețită de recentele rezultate din grupă, acolo unde a bătut Portugalia și Suedia. Nu trebuie să uităm că aria de selecție a Rusiei a crescut o dată cu anexarea Crimeei. Avem însă un avantaj serios în fața lor: au făcut egal și au bătut greu cu 1-0 Moldova în grupe, dovadă a faptului că rușii au alergie la tricolor.
Șanse reale să-i batem: 6/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 2/10 (ne bat la ortodoxism modern, în care mașinile de lux pică din cer)
ELVEȚIA. Când îi aduci aminte lui Iordănescu de Elveția, omul va tresări pavlovian în miros de burgeri și de hotdog. Asta pentru că acel 1-4 pe care l-am prelucrat ușor ulterior la Mondialul din State i se pare și acum lui nea Puiu o pată pe palmaresul generației care ne-a dus până aproape de semifinale în 1994. De data asta, însă, ai noștri ar putea să rămână șocați de faptul că Elveția e atât de neutră, încât Behrami, Burki, Derdyiok, Drmic, Dzemaili, Embolo, Moubandje și Shaqiri nu reprezintă lista de imigranți acceptați în cantoane, ci naționala de fotbal a Elveției. Și-am găsit și motivul pentru care vacile din Alpi sunt mov. De mirare.
Șanse reale să-i batem: 6/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 5/10 (singura problemă majoră e crucea de pe drapel)
AUSTRIA. Acum câțiva ani, austriecii ni s-ar fi părut o alternativă perfectă, însă băieții care ne primesc anual la schi de parc-am fi ai lor s-au transformat între timp într-o Națională care câștigă o grupă cu Suedia, Rusia și Muntenegru cu un singur egal, în rest victorii pe linie. Secretul pare să fie, la fel ca în cazul vecinilor elvețieni, o adâncă introspecție în valorile adoptate. Janko, Alaba, Harnik, Arnautovic și Okotie sunt golgeterii preliminariilor pentru Austria, semn că un vechi proverb din Innsbruck începe să fie luat în serios de austrieci: “Dacă nu-i poți bate, învață măcar să le propunți numele”.
Șanse reale să-i batem: 6/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 7/10 (Krampus de Crăciun? WTF?)
CROAȚIA. Dintre toate echipele enumerate până acum, Croația este singura pe care nu am reușit s-o batem niciodată. E adevărat că am jucat cu ei de doar patru ori, dar problema e că tipii ăștia au fost întotdeauna atât de contondenți, încât mi-e să nu ajungem la meciul cu ei cu atitudinea râmei în undiță. În grupa de calificare au fost bătuți de Italia, dar au terminat pe locul al doilea, în fața Norvegiei. Căreia i-a administrat subcutanat un 5-1 de s-au lichefiat fiordurile.
Șanse reale să-i batem: 5/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 4/10 (Suker, penalty, minutul 45. Inside joke)
UCRAINA. Nea Mircea Lucescu le antrenează ucrainenilor talentele și banii de ani buni, deci dacă e nevoie de informații legate de modul în care putem să le despletim apărarea avem la cine să apelăm. Sfatul bătrânilor Lucescu-Iordănescu ar merge uns, mai ales că Ucraina pare cea mai accesibilă echipă din a doua urnă valorică, fiind singura de aici care ajunge la Euro după ce a jucat un baraj cu Slovenia (2-0 și 1-1). E adevărat că, spre deosebire de ai noștri acum niște ani, ucrainenii au știut cum să-i trimită pe sloveni înapoi la lemne prin păduri. Totuși, e primul baraj câștigat de Ucraina după 6 încercări (Mondiale și Euro), deci un meci cu ei va fi unul care va semăna cu un party între boboci la Politehnică.
Șanse reale să-i batem: 8/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 7/10 (Băgăm un Crez și gata, măcar lovitura de începere a e noastră)
Urna valorică 4.
TURCIA. Ieșiți cu chiu, cu vai din cea mai nebună grupă din preliminarii (Cehia, Islanda și Turcia s-au calificat direct, dar Olanda a rămas acasă), turcii s-au văzut calificați la mustață, fiind echipa cu cele mai bune rezultate dintre cele aflate pe locul al treilea în grupele de calificare. Chiar dacă, știindu-i foarte bine, nu le va trece euforia nici măcar la un an după calificare, turcii ne aduc aminte din când în când că au prins o semifinală de Campionat Mondial în 2002, deci pot să te-nfunde ca pe șaorma când ți-e digestia mai dragă. Partea interesantă e că avem spioni prin campionatul lor, dar la cum îl știm pe Bogdan Stancu probabil că asta nu va conta mai deloc în economia unui meci direct.
Șanse reale să-i batem: 6/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 8/10 (sorry, guys, Hagia Sophia e muzeu acum)
IRLANDA. Facem ce facem și dăm de națiuni care ne-au scos la turneele finale prin penalty-uri. Irlanda, de exemplu, ne-a făcut cunoștință cu Mersul Trenurilor la Mondialul din 1990. E adevărat că pe vremea aia vorbeam de o Națională irlandeză ceva mai închegată decât cea de azi, care stă în inspirația lui Robbie Keane, jucător care la ora meciurilor de la Euro va avea 36 de ani și va putea să-și ia part-time ca exponat la Luvru între meciuri.
Șanse reale să-i batem: 7/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 7/10 (degeaba te rogi cu accentul ăla)
ISLANDA. Deși sunt cunoscuți mai ales pentru că are bașta pește și sunt atât de izolați încât au mari șanse să fie acoperiți de cenușa vreunul vulcan fără ca vreo altă țară să-și dea seama, islandezii au fost calificați la Campionatul European cu vreo două etape înainte de finalul preliminariilor. Altădată surse de golaveraj pentru echipele europene care mergeau la Reykjavik ca la spa, mizând în special pe faptul că vor zace pentru câteva ore în apele sulfuroase ale Lagunei Albastre, Islanda a devenit între timp o națională în care vlăjganii de doi metri jumate s-au prins că pot să-și folosească înălțimea și la alte îndeletniciri pe lângă privitul lung spre ocean în așteptarea vapoarelor care aduc Coca-Cola și alte cuceriri tehnologice de pe continente. De exemplu să-i bată pe turci și pe olandezi, care au terminat sub ei într-o grupă în care inițial se credea că Islanda va termina oprind robinetele de goluri la subsol.
Șanse reale să-i batem: 7/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 9/10 (păgâni până acum 1000 de ani, azi 20% atei, deci Dumnezeu nu va fi islandez decât dacă vrea să râdă de noi
ȚARA GALILOR. Acum câțiva ani, Gareth Bale era pe primul lor într-un sondaj care nominaliza cei mai buni jucători care nu vor juca niciodată la un turneu final. Între timp, lucrurile s-au schimbat puțin. În sensul că Țara Galilor a ajuns la un turneu final, ba chiar fără a avea nevoie de baraj, în timp ce Gareth Bale joacă din ce în ce mai prost la echipa de club. Una peste alta, au dispărut vremurile în care băteam Țara Galilor cu 5-1, dar merge de-o victorie sănătoasă în ultimul minut.
Șanse reale să-i batem: 6/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 8/10 (au dragoni, deci practic draci, pe drapel)
ALBANIA. Știu că pare ușor, dar nu e (chiar atât de ușor). Albania s-a calificat la Euro după ce-a bătut Danemarca prin grupe și este o echipă în care ies în evidență mai degrabă numele greu de pronunțat (Hoxha, Cikalleshi, adunați-vă) decât valorile individuale. Practic, Albania e un soi de România care n-a avut noroc în viață. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
Șanse reale să-i batem: 9/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 7/10 (albanezii și religia sunt “in a complicated relationship”)
IRLANDA DE NORD. Au câștigat grupa din care a făcut parte și România doar pentru a avea onoarea de a participa la primul lor turneu final din istorie. Mă rog, și pentru că noi am făcut vreo 4 egaluri consecutive. În rest, în două meciuri le-am dat două supozitoare, în timp ce ei nu au reușit să ne spargă pușculița, dar lucrurile sunt clare când vine vorba de potențial.
Șanse reale să-i batem: 9/10
Bonus sfânt de la Pata Tuiu: 9/10 (când le dai două în deplasare, cânți pe gama corectă)
Deci, până la urmă?…
După această trecere în revistă a potențialului tehnico-tactico-sfânt al fiecărei echipe, nu pot concluziona decât că cea mai bună grupă de la Euro e cea din care reușești să te califici. În această logică, le recomand oficialilor care vor face tragerea la sorți să evite cât se poate echipele care ar putea să ne bată și noi promitem că jucăm și cu ele în fazele superioare ale competiției.
Bine, părerile sunt împărțite. De exemplu, Lucian Lipovan zice că vrea o grupă grea pentru că nu progresezi din meciurile cu echipele mici. Apoi, Cristi Scutariu explică de ce nu am ieși la Universitate pentru o victorie cu Albania sau Ucraina. Eh, la Universitate se iese chiar și pentru covrigi dacă e cazul să nu fie deschise patiseriile de la metrou, deci eu zic că nu ne va fi extrem de rău dacă ne încălzim cu ăștia care par mai loviți decât noi și luăm în piept Spania sau Italia ceva mai la vale, spre zona cu verdeață și miros de glorie.
Cosmin Băleanu și Dan Udrea sunt însă pe frecvența mea, deci facem echipă bună când vine vorba de dorințe. Alex Ciucă circulă și el pe același sens cu noi, da’ analiza lui dă altă componență a unei grupe cu potențial de calificare. Nu-i rău nici așa, deși Portugalia e o variantă complicată.
Indiferent de ce logică îmbrățișezi, aici votezi dacă vrei grupă grea sau ușoară. Deocamdată văd că majoritatea mizează pe o grupă complicată, de parcă la examenele din facultate ne rugam cu toții să avem subiecte grele, poate-poate demonstrăm ce putem.
Acestea fiind spuse, vă reamintesc visul unei întregi națiuni:
BELGIA
UCRAINA
ROMÂNIA
IRLANDA DE NORD
Așa să ne ajute bilele.
Tragerea la sorți a Grupelor pentru Euro 2016 va avea loc sâmbătă, 12 decembrie, la ora 19, în direct și în exclusivitate la Dolce Sport. De altfel, doar la Telekom TV vei putea vedea toate meciurile de la Euro 2016 la vară, deci pregătește-ți frecvențele pentru show.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
