Traseele echipelor care au reușit să iasă din grupele Euro 2016 au fost atât de diferite, încât dacă ți-ai pierde ușor concentrarea ai putea să crezi că cele două jumătăți de tablou au făcut parte din competiții și pe alocuri chiar sporturi diferite. Dacă în bucata de turneu care a dat semifinala Portugalia-Țara Galilor am avut parte de un soi de serbare câmpenească condimentată cu grătare, distracție, relaxare, pe alocuri fotbal și cu o scenă în colțul pădurii unde organizatorii au așezat un eșafod folosit din când în când, între două fluiere, pentru ca atmosfera să se aerisească și participanții să ne mai lase, cealaltă jumătate a tabloului a fost radical diferită.

Cu Anglia, Spania, Franța, Germania și Italia la aceeași masă, lupta pentru calificare seamănă mai degrabă cu un summit al țărilor cu dare de mînă și greutate-n vorbe. Iar între acestea, Italia a avut cel mai dureros traseu. Bătrânii italieni au luat la rând Suedia lui Zlatan, Belgia lui Hazard, Irlanda lui Robbie Keane și Spania lui Iniesta doar pentru ca în sferturile de finală să se lovească de Germania, un elefant mecanic sub tălpile căruia au fost strivite până acum toate furnicile care au avut lipsa de inspirație sau de noroc să-și facă planuri comune.

Seria de articole Euro 2016, faza pe fotoliu vă este oferită de Volvo România.
Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Mariana Oprea, una dintre supraviețuitoarele din Colectiv. Povestea ei poate fi citită pe larg aici. Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca Mariana să poată avea o viață normală:
Oprea Mariana
Cont IBAN: RO66RNCB0297109441120001
Cont deschis la BCR, filiala Colentina nr. 26
Cod Swift: RNCBROBU

Pe scurt, să n-o mai lungim precum carierele macaronarilor, Euro 2016 în versiune italiană a semănat cu un Bacalaureat la materii pe care Buffon le află doar în momentul examenului, în timp ce în cazul nemților totul a părut o cursă de 110 metri garduri pe singurul culoar disponibil pe pistă. Un duel între o școală de fotbal care scoate tineri cu potențial de campioni mondiali în ritmul în care noi scoatem jucători care bat chelneri și o echipă cu o medie de vârstă de aproape 30 de ani, moment de la care problemele ar trebui să vireze dinspre tactică și poziționarea pe teren spre efectele reumatismului asupra coloanei.

Dacă înainte de startul meciului și-au cântat imnul cu o înflăcărare care i-ar fi făcut pe rugbyștii neozeelandezi să-și înghită versurile la haka, italienii au schimbat strategia după ce arbitrul a fluierat startul meciului și s-au așezat strămoșește pe două linii în fața unor adversari care s-au mulțumit să inventeze un soi de tiki-taka nemțesc, o țesătură de pase la fel de plină de viață precum figurile geometrice în plan desenate pe caietele de matematică de-a cincea.

În aceste condiții, cel mai incitant moment al primelor 25 de minute ale meciului a fost cel în care Khedira a făcut scurtcircuit și a cerut schimbare, nemții schimbând mașina defectată de pe linia de producție cu Schweinsteiger, unul dintre puținii roboți industriali care au capacitatea de a zâmbi după ce-i iese câte-o piesă perfectă. Neamțul a și marcat la câteva minute după ce a intrat pe teren, însă golul a fost anulat pentru că Schweinsteiger l-a pipăit ca la aeroport pe un fundaș italian înainte de a lovi mingea cu capul.

Cu italienii așezați cu scutul antirachetă în mufa nemților, meciul de fotbal s-a transformat ușor, dar sigur într-o partidă de șah în care niciunul dintre marii maeștri internaționali cu ELO încercat de vremuri nu s-a grăbit să-și sacrifice nebunii. Era însă cumva normal: nemții aveau toată viața înainte și căutau să-i țină izolată poarta lui Neuer, care nu a fost spartă de nimeni până la acest meci la Europeanul din Franța, iar italienii așteptau în ritm de buldozer un rezultat care să prelungească un record care pare ireal: nicio înfrângere contra nemților în meciurile oficiale în întreaga istorie a fotbalului.

Singurele mișcări tectonice sesizate de aparatele specializate au avut loc după minutul 40. Prima erupție silențioasă a fost a vulcanului nemțesc, însă Muller a finalizat cu un șut descentrat care a ajuns în brațele lui Buffon mai lent decât curge rășina pe brad. La 30 de secunde distanță, italienii au fost aproape să-i sfâșie fecioria lui Neuer, însă o fază confuză în careul german s-a terminat cu un șut care a frezat microbii adunați să vadă meciul de aproape pe bara laterală a porții.

A fost 0-0 la pauză după un meci care transformat în substanță activă și produs industrial ar putea face istorie în industria medicală în lupta contra insomniilor. O partidă incitantă precum cadrele de bucătărie din filmele românești.

Pentru că era evident că ambele echipe încercau să joace la 0, ca la whist, televiziunile au amenințat UEFA că vor banii înapoi pe un meci promovat mai mult decât oricare altul de la acest European. Cele două formații au ieșit astfel ceva mai alerte de la vestiare, iar o fază de atac a Germaniei ne-a arătat că execuțiile spectaculoase nu sunt o tarla pe care zburdă în soare exclusiv atacanții. Müller și-a trimis doi adversari la săpat de șanțuri și a tras plat de la marginea careului, însă fundașul italian Florenzi a scos mingea cu călcâiul printr-o mișcare ce va intra de mâine în programul zilnic de antrenament al călugărilor shaolini (video).

Faza lui Müller a jucat rol de scrisoare de intenție, însă italienii au ignorat cu grație de lasagna avertizările adversarilor. În minutul 66 al meciului, Neuer a scornit o minge-banană de vreo 60 de metri care a destabilizat cărămizile din digul italian, iar după 17 secunde de pase cu halte pe la Mario Gomez și Hector, mingea a ajuns în gheata lui Mesut Ozil, care a marcat din mijlocul careului cu o execuție concentrată (video). Germanii luau conducerea și, la cât de mult se răsturnase terenul spre poarta italienilor, părea că ne îndreptăm spre o seară în care bocancii nemți calcă în picioare sacourile de Sartorie ale adversarilor.

• La doar câteva minute distanță, Mario Gomez a decis să le mai ofere italienilor o șansă la viață, ratând o ocazie în care Buffon a dovedit că poate să joace fotbal la nivel înalt chiar și la o vârstă la care foști colegi de-ai lui leagă roșiile de pari prin grădină (video).

A venit apoi minutul 75, cel în care Boateng a uitat că mâinile sunt folosite la fotbal doar pentru a împrăștia gelul prin păr. Fundașul german a simțit în urină că are șanse reale de a ajunge în Naționala de volei a Germaniei la Olimpiada de la Rio și a blocat perfect, ca la fileu, o minge prelungită cu capul de Chiellini (video). Pentru că faza a avut loc în careu, Italia s-a trezit cu contul burdușit după un virament bancar care a scos toată nația din foame. Iar Bonucci a cheltuit toți banii pe un penalty executat ca-n schițele tehnice care stau la baza fotbalului modern (video).

Golul italienilor a restabilit ordinea inițială a lucrurilor și ritmul de metronom stricat al acestui meci, iar după șocul celor două reușite venite de nicăieri, precum Dragoș Grigore la naționala României, râul s-a reașezat în matcă și a curs lent și ordonat spre finalul primelor 90 de minute ale partidei. Urmau prelungirile, adică 30 de minute de plictis cronic montate înaintea unui final pe care-l așteptau tacit ambele echipe: penalty-urile de departajare.

Am avut o jumătate de oră în care i-am înțeles adânc pe cei care au inventat tiebreak-ul la tenis și loviturile de departajare la fotbal. Pentru că meciul dintre Italia și Germania a fost cel mai bun argument pentru asta.

În sfârșit, loviturile de la 11 metri au fost un meci în meci, ca-n Inception. A fost nevoie de câte 9 jucători de la fiecare echipă pentru ca partida să-și anunțe câștigătorul, iar senzația a fost că penalty-urile vor continua până când pe lângă jucători vor fi nevoiți să execute doctorii, spălătoresele și băieții care se ocupă cu căratul echipamentului.

Foarte interesant este faptul că nu s-a ajuns la 18 penalty-uri datorită excelenței și fabulosului nivel tehnic al jucătorilor, ci mai ales din cauza unei serii de ratări pe alocuri indecente în care au fost implicați jucători germani care în mod normal ucid victima prin infarct înainte s-o împuște, precum Özil, Müller sau Schweinsteiger. Trompeta penalty-urilor a fost, însă, italianul Zaza. Acesta a fost trimis pe teren în minutul 120 special pentru a bate o lovitură de la 11 metri, dar a reușit să se facă de Vasile după un dans ritualic susținut în jurul mingii care în loc să-l deruteze pe Neuer a invocat din greșeală zeul german al împunsului cu grebla-n fund (video).

Până la urmă, cu toate eforturile lui Buffon și ale vedetelor nemților, Germania a câștigat meciul și s-a calificat în semifinale, demonstrând din nou că teoria conform căreia loviturile de la 11 metri au fost inventate de un neamț care trăiește cu perfuzii pline cu lacrimile adversarilor (video cu toate penalty-urile)

GERMANIA-ITALIA 1-1 (6-5 după penalty-uri)
Au marcat: Özil (65), respectiv Bonucci (78-penalty)
Cine merita să câștige? Germania, pentru că Italia nu a vrut altceva decât să ajungă la penalty-uri.
Ce am învățat din acest meci? Că odată ajunși la penalty-uri, nemții câștigă și dacă ratează trei din cinci.

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.