Și uite-așa, mai c-un primar care și-a numărat voturile scrijelind cu tablă pe pereții închisorii, mai cu o franțuzoaică driblată la numărătoare, mai cu un dezinfectant diluat de i s-au desfăcut moleculele prin spitale, România s-a cărat pe ea însăși până în 10 iunie, ziua marelui debut la Euro 2016. Ziua în care am revenit la un turneu final după opt ani de pauză, timp îndeajuns de îndelungat pentru ca o generație să ajungă în clasa a doua fără să știe cum arată viața de după preliminarii.

Normal, nici aici nu am fi ajuns dacă pe drum nu scăpam, cu ajutorul inspirației de moment, de Grecia și mai ales de configurația veche a turneului final al Campionatului European, la care luau parte doar 16 echipe. Astăzi, cu 24 de naționale la startul competiției finale, Europenele arată mai degrabă ca festivitatea de premiere din clasa întâi: toată lumea e prezentă, aproape toți pleacă cu diplome și premii, iar cei care n-o fac fie au rămas repetenți, fie sunt la Olimpiadă pe alte continente.

Am avut fabulosul noroc la tragerea la sorți să picăm în grupă cu gazdele, o echipă a Franței în care ajutorul de bucătar are o valoare de piață mai mare decât toți jucătorii loturilor naționale ale României de la procariote la seniori. Iar norocul s-a transformat în banc sec atunci când programarea ne-a așezat în primul meci al turneului, care în mod tradițional adună mai multe milioane de telespectatori decât milioanele de euro neplătite de Negoiță ca impozite.

Până să înceapă meciul în sine, francezii au pregătit o pseudofestivitate de deschidere care a semănat cu o zi onomastică sărbătorită pe șest în Ferentari în care punctul culminant a fost apariția lui David Guetta pe o scenă din mijlocul terenului. Pătruns de ritmurile muzicii ca ceafa pe grătar, DJ-ul francez și-a ținut fanii în priză cântând la butoane cât l-a ținut stick-ul USB.

În sfârșit, cu Dumnezeu înainte, înapoi, pe aripi și în zona centrală, meciul a început.

Evident, primul lucru pe care îl așteptam de la jucătorii naționalei era o cruntă, dar sinceră poziționare în zid. Însă, așa cum ne stătea bine încă de pe vremea în care Hagi ne scotea din când în când în stradă pe motive apolitice, am abordat meciul curajos, după modelul patentat de Marin Preda în Moromeții: “Eu aș vrea. Dar n-am. De unde să-ți dau dacă n-am?”

În loc să vedem la începutul meciului un joc de fotbal tradus din limba de lemn de pe tabla Generalului din vestiar, ai noștri au ieșit la joc ca Ion Creangă la soare și au fost aproape să le strice francezilor ecuațiile când Bogdan Stancu s-a trezit cu o minge în mijlocul careului după un corner. Fostul atacant al celor de la Steaua și-a adus aminte însă rapid că evoluează între două chioșcuri care vând șaorma la Genclerbirligi și a șutat cu sete în Lloris, portarul advers, și el mirat de faptul că, dintre toate direcțiile din univers, Stancu a ales să-i împlânte mingea în rotulă (video).

Luați pe nepregătite de o echipă pe care se așteptau s-o vadă călare pe linia porții strâmbându-se la mașinile care trec pe stradă în viteză, francezii au avut nevoie de ceva timp până să se dumirească și să se prindă că treaba poate să pută a mămăligă dacă nu adaugă niște Camembert în peisaj. Chiricheș a dat tonul revenirii francezilor printr-o deviere în urma căreia Griezmann a nimerit bara lui Tătărușanu, dovedind astfel că râul și ramul sunt degeaba parte a ethosului francez atât timp cât Tata Puiu a picurat doi psalmi pe vinclu la încălzire.

Meciul s-a târât până la pauză cu ai noștri oprind tentativele de atacuri ale francezilor încă din stadiul de larve. Începutul reprizei a doua a adus din nou echipa noastră în atac, același Bogdan Stancu fiind la un moment dat din nou foarte aproape să marcheze primul gol de la Euro 2016. Lăsat singur în careu după o ieșire la offside de nivel de creșă, al nostru a încercat însă o reluare din semifoarfecă laterală, execuție pe care Stancu a învățat-o probabil din postere. În loc să însemne gol pentru România, reluarea cu tibia a lui Stancu a semănat cu cea a unui hipopotam care încearcă să văruiască într-un picior pe muzică de Rahmaninov.

A fost gol la poarta noastră, însă. După două faze ale francezilor în urma cărora telefonul lui Tătărușanu s-a umplut cu SMS-uri prietenești de la agenți și cluburi care-l chemau la o cafea și-o măslină, portarul celor de la Fiorentina a luat gol după o fază ciudată ca temperaturile de 16 grade de Crăciun. Giroud a marcat cu capul după ce l-a împins ușor în aer pe portarul nostru (video), moment care ne-a adus aminte de un alt highlight al Naționalei: cel din 1994, când Florin Prunea ne-a băgat vapoarele-n port în meciul cu Suedia, pe muzică si text de Kennet Andersson. 1-0 Franța și era cazul să băgăm mătăniile într-a doua

În general, tactica lui Tata Puiu se oprește la golul adversarilor, iar tot ce există după acest moment e o nebuloasă încă studiată de NASA. În meciul cu Franța, însă, Patrice Evra a ținut să ne arate că există viață după moarte și l-a faultat în careu neglijent pe Stanciu, împiedicându-l la o fază la care până și arbitrul a avut nevoie de timp și spațiu pentru a încerca să înțeleagă ce neuroni s-au lovit în intersecție în mintea francezului. Penalty-ul a fost executat de același Bogdan Stancu, tipul cu ratările de mai devreme, care astfel a riscat să aibă acces în România de acum înainte doar sub protecția trupelor antitero. Din fericire pentru toată lumea, Stancu l-a păcălit pe Lloris și a marcat trimițându-l pe portarul advers la cules de corcodușe (video).

Rămâneau vreo 25 de minute în care probabil că în mintea selecționerului ideile s-au lovit cap în cap ca neutronii în acceleratorul de particule de la Geneva. Evident, ai noștri au ales metoda bătrânească sănătoasă “Moartea căprioarei”, testată atât de bine de Atletico Madrid de-a lungul ultimilor ani. Careul a fost astfel baricadat ca-n poveștile cu Gavroche, iar francezii au căutat încontinuu și inutil găuri într-o apărare atât de reușită, încât începeai să-ți dorești s-o duci acasă și s-o prezinți părinților.

A venit însă minutul 89, moment în care francezul Dimitri Payet, care s-a zbătut pe dreapta tot meciul ca o cuvă din mașinile de spălat automate (a și centrat la primul gol al francezilor, de altfel), a inventat, patentat și înregistrat ca marcă de origine protejată un șut care s-a oprit în vinclul porții unui Tătărușanu care nu putea să respingă nici dacă-i desenai înainte traiectoria (video). A fost momentul în care Arsenie Boca ne-a dovedit că apreciază frumosul și că, oricâte buze uzate de general ar primi pe durata unei ore și jumătate, nu dă pe nimic un gol care probabil că va rula pentru o perioadă în genericul știrilor de sport din rai.

Meciul s-a terminat 2-1 pentru Franța, iar România va încerca în ultimele două meciuri din grupă, cu Elveția și cu Albania, să dovedească faptul că poate și să mulgă vaca, nu doar să alerge pe lângă ea atunci când se balegă. De cealaltă parte, Franța va avea nevoie de psihologi pentru a-l readuce pe linia de plutire pe Pogba, un tip evaluat înaintea meciului la 120 de milioane de euro, dar care în fața marmurei de Rușchița n-a reușit să ne arate decât faptul că frizeriile din Paris își pot păcăli clienții pe bani mulți.

FRANȚA-ROMÂNIA 2-1 (0-0)
Au marcat: Giroud (57), Payet (89), respectiv Stancu (65-pen.)

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.