Aruyna Sabalenka

Domnul Tudor Popescu are cumva dreptate. Cum să descaleci pe un teren de tenis cu “forța brută” și cu “înălțimea” care par să-i fi scăpat și lui Lukașenko însuși?

“Vlăjganca bielorusă” de Sabalenka, așa cum a etichetat-o experimentatul și intransigentul gazetar român, trebuia să facă armata la infanterie, nu să bată mingea cu fetele în curtea școlii. Sau, și mai bine, ar fi prins-o de minune ținuta de miner în Piața Universității, când golanii cu ochelari de tip fund de borcan atentau la siguranța statului. Ar fi înfipt cu brațele alea de caracatiță numai panseluțe. Și toporași, de preferat fără diminutivare.

Paragraful precedent este exclusiv pentru “connaiseuri”. Sunt destui, altfel ne-am fi apucat de TikTok, nu de cronici pentru intelectuali printre care, la o adică, se numără și pletoșii ăia care se săturaseră de Iliescu și Brucan. Ce ne-ai făcut tu nouă Arynă, fată? Ne-ai deschis ditamai pagina de istorie, ne-ai adus aminte și de celebrul articol din Adevărul semnat în iunie ’90.

Saba, și nu mai țipa atât! Ne deranjezi elita, mai ales că înaintea ta nu s-a manifestat nimeni atât de apăsat. La Șarapova nu se pune, oricum te considerau vecinii consumator fervent de filmografie obscenă dacă-i urmăreai meciurile la un volum decent. Cât privește “forța brută”, Aryna a făcut cu Navarro și câteva demonstrații de tehnică. Sunt acele clipe în care ai lăsa-o să-ți schimbe condensatorii de pe placa de bază a laptopului fără niciun instrument. Direct cu mănușile de box, atât de rafinată poate fi în execuție. Nu mereu. De pildă, la 3-4 pentru americancă în primul set, bielorusa și-a făcut praf propriul serviciu, lovind ca o începătoare. Atât aștepta Navarro, nu câștigi de două ori în viață la loterie: i-a venit rândul să planteze și a închis setul.

Amica lui CTP a început tare a doua rundă și a luat game la zero. Era semnalul clar că vine furtuna: 6-3 și specialiștii așteptau urgia din decisiv, dar mai iute tropăia nerăbdarea numărului 2 WTA. Niscaiva prostioare i-au livrat pe tavă game-ul de 2-0 newyorkezei, Sabalenka și-a luat înapoi break-ul mai clar decât îl cedase, apoi n-a mai știut cum să-și ajusteze puterea care a făcut subiectul postării cu pricina. Apropo, vi se pare că Serena era vreo anemică, pricăjita satului? Tot bombă era.

De partea cealaltă, Emma, fără sfert de finală în turnee de tip Masters până acum, se dădea în spectacol. Era bine de tot pe felie cu marea surpriză. Lob, scurtă, lob și 5-2 într-un decisiv prea nervos pentru favorita întâlnirii. Atât de irascibil că și-a vândut ultimul serviciu la colț de stradă, ca pe ghiocei la început de februarie:

– Două buchete la un leu, mamaie, două la un leu! Hai, ca să plec și eu acasă!

---

Cronicile de la Indian Wells îți sunt oferite de 2Performant.

---

Coco Gauff – Elise Mertens 6-0, 6-2

Ai auzit de Teorema lui Bagel? A fost scrisă în seara de miercuri la Indian Wells. De când urmăresc sportul cu mingea îmblănită, pare că n-am mai văzut o partidă în care victima să joace atât cât să nu deblocheze tabela din dreptul său. Mertens tocmai ce îi îndoise zenul lui Naomi Osaka, așadar nimeni nu se aștepta s-o vadă într-o tentativă serioasă de a redefini “covrigelul”. De a-i stabili coordonatele, de a-l face să câștige personalitate juridică. Teorema lui Bagel merită semnătura belgiencei Elise, care nu e o fitecine. Poartă pe piept numărul 28 într-o nișă nu tocmai ușor de accesat.

Sintetizând, Mertens a făcut totul ca să nu-i iasă nimic. Definițiile trebuie să deslușească tainele sintagmei, dar e bine să conțină și ceva memorabil. O redundanță, ceva, un “cobori în jos, luceafăr blând!”, ca să-și rânjească fasolea absolvenții de școală elementară pe motiv că mestecă unii mai prost decât ei limba maternă. De ce nu și un oximoron? Dacă așa a jucat fata, eu nu mă pot aventura să-i coafez prestația. A plecat la stânga când se cerea o alergare în dreapta, a servit mai tare cu al doilea, deși pe primul îl trimisese în bălți, a returnat flasc și i-a lipsit complet inițiativa.

Ce putea face Coco într-un asemenea context? S-a lăsat cu tot corpul pe pedala de accelerație, fără a-și pierde rațiunea.

Numai în filmele de Hollywood ești păcălit că, după ce a identificat glonțul printre mușchii striviți ai împușcatului, chirurgul își toarnă un pahar de whiskey. O fi moment victorios, cu pacientul în comă indusă, dar ai altceva de făcut. Nu, nici șampanie, lasă naibii frapiera, doctore, pune mâna pe clește!

În logica asta s-a scăldat Gauff. Bine-bine! Pentru 4-0, ne-a livrat o bijuterie rară, săracilor care suntem: a zburdat ca mielul de Paști în toate colțurile terenului și a inventat de sub nămeți o minge de aur. A început cu 2-0 și setul secund, și-a tras sufletul preț de o egalare fără sens, apoi a pus capac unei calificări prea facile.

Chestiune poate nu întâmplătoare: cele două mai jucaseră de trei ori una împotriva celeilalte. Nu-i vorbă, Coco păpase tot, dar în toate meciurile a existat un set consumat la zero, iar în primul duel un 6-0 avusese chiar Mertens. Belgianca le pierdea pe următoarele două în prelungiri. Ce le-ai mai furat, Elise!

Casper Ruud – Gael Monfils 3-6, 7-6, 6-4

Dacă m-aș împiedica pe stradă de Ruud și Norrie, doi dintre flăcăii nici prea tineri, nici îmbătrâniți în tenis, n-aș ști care e unul și care celălalt, atât de mult pot arhiva din punct de vedere vizual. Îmi par jolly-jokerii perfecți: îți lipsește vreun cunoscut de pe foaie, îl bagi repede pe Ruud. Ai rămas în pană de atleți care să dea tare în minge și să continue competiția de ca și cum nimic nu s-a întâmplat? Aduci un Norrie aburind, cu tot respectul pentru suporterii celor doi. Ca o paralelă care mă catapultează teafăr din ecuație, Alcaraz era no. 1 la 19 ani. Pe ăsta sigur nu-l confunzi în metrou cu vreun navetist.

Eh, cu cei doi a jucat în decurs de câteva zile Monfils, unul dintre ultimii romantici ai acestui sport nobil. Gael, ce băiat, câtă brânză în burduf de câine atunci când n-a avut chef să returneze cum trebuie sau când a încărcat prea puțin cu primul serviciu! Uneori te gândești că n-ai argumente să le povestești generațiilor Snapchat & TikTok despre justețea tenisului. Despre meritocrație. Talentul i-a curs și prin picăturile de transpirație, căci francezul e generos și la acest capitol, dar mai mult de câte o semifinală la Roland Garros și US Open n-a reușit să înrămeze. În anale îi vor rămâne, însă, câteva execuții inaccesibile muritorilor.

Cu Ruud a și alergat mult. La 37 de primăveri, încă activ în branșă, trădezi puțină disperare dacă te mai duci în cea mai mare viteză după obiect. E ca și cum ai cerși. La Guvern, la Primărie, la asociația de proprietari. Meriți să ți se aducă de-a gata, ești cineva, te-ai sacrificat destul în folosul comunității. Norvegianul l-a ajutat enorm, parcă s-a speriat de numele ilustrului soț al Svitolinei. În primul și al doilea set, dar s-a bucurat de mai multă rezistență, de mai mult cărbune pe țeavă în tie-break-ul care putea trage obloanele.

Ruud e cu 12 ani în minus, era limpede că în decisiv îl va duce în cârcă pe simpaticul pensionar. Fără să se ambaleze, fără să epateze, doar păstrându-și pulsul în purul stil nordic. O fi și de la somon, cu al său complex Omega 3, nu doar de la nopțile polare.

Tommy Paul – Luca Nardi 6-4, 6-3

Pe cine ar fi interesat o asemenea cronică, în ciuda faptului că letopisețele moderne ale echipei lui Meșter au parfum propriu?! Meciul lui Paul cu Nardi ar fi beneficiat de timp și spațiu poate prin semifinalele unui Grand Slam, nu pe la Masters-uri, însă italianul cu zâmbet de Al Pacino a subtilizat întreaga atenție a ultimelor zile de la Indian Wells.

Pe terenurile de antrenament, chiar și la meciuri e reperat numai cu “ăla care l-a cârpit pe Nole”.

N-a văzut mai nimeni partida aia de luni noapte, sunt convins, doar e plictiseală mare să urmărești de zeci de ani un sârb meticulos cum pârpălește frigărui din orice materie primă. Îi picase în program un fruct maritim de Adriatică, fresh de-ți lăsa gura apă, însă Novak avea să fie răpus de toxiinfecție alimentară. Parcă și aud anunțul retailerului:

– Domnule Djokovic, sunteți rugat să readuceți de urgență la raft una bucată de Nardi. Conține substanțe care v-ar putea dăuna. Dacă totuși v-ați decis să-l consumați, s-o faceți după ce-l treceți prin temperaturi de cocserie!

N-a mai fost cazul, iar Luca, un fan înfocat al fotbalului și în special al campioanei Napoli, a trebuit să se și odihnească după performanța alfa a încă scurtei sale cariere. “Battere Djokovic e poi muori!” Dacă ar fi fost neamț, l-ar fi zăpăcit și pe Tommy și ar fi aruncat buzduganul în poarta finalei. Nț. Sigur a petrecut ca noi, ăștia cu sângele ținut mereu la termos. Meciul ca meciul, mai mult au durat orele de telefoane în șir la cunoscuți în țară:

– Ragazzo, ai auzit de Nole? Hai, recunoaște, altfel n-am cui să mă laud că l-am trecut prin mozzarella! Fără mândrie, nu există bucurie.

Tommy Paul, un oarecare în comparație cu liderul mondial, dar semifinalist la Australian Open în 2023 – să ne înțelegem!, a profitat la maximum de adrenalina stoarsă de Nardi ca pe ultimul tub de pastă de dinți pe care o familie extinsă de italieni îl mai are prin dulăpiorul din baie. L-a mânjit decent, cu execuții corecte, pe un studiu de fezabilitate ordinar. Nimic special.

Daniil Medvedev – Grigor Dimitrov 6-4, 6-4

– Box-office-ul e la noi, stați liniștiți la locurile voastre!

Asta au dat de înțeles că vor să transmită rusul și bulgarul, cel mai cunoscut line-up al zilei la Indian Wells, însă la final te scuzi că ai intrat la cinema doar de dragul soției. Știi, ea e mai romantică, așa. Printr-un fericit concurs de împrejurări a fost distribuit și actorul ei favorit, iar eu am stat cuminte și am ronțăit pop-corn.

Starul cu pricina e Dimitrov, care ar fi putut oferi suplimentar, dar care s-a mulțumit cu break-ul de 2-2 din a doua parte a meciului.

– Taci că urmează încăierare, să vezi cum vor sări pumnii, exact ca-n western-urile de altă dată!

Nici pomeneală. Daniil n-a tolerat artificiul lui Grigor și apoi a cedat un singur punct pe serviciul său. Și s-a învârtit și de încă un game pe banii și pe muzica cetățeanului de la sud de Dunăre. 6-4, 6-4. Abia la turneele de Grand Slam – alea patru pe care tot cronicarii lui Meșter le vor acoperi cu sfințenie – apar surprizele în scenariu cu Medvedev în rolurile principale.