V-am mai spus că îi iubesc pe nebunii care au scărpinat pe spate peştii din Mureş cu pluta lor timp de două săptămâni, da? (eins, zwei) Ei bine, cum nu am putut să ajung la Nădlac să-i văd terminând maratonul în prezenţa sutelor de mii de spectatori prezenţi pe stadionul din localitatea arădeană, am avut câteva curiozităţi legate de viaţa lor în cele două săptămâni de dat cu băţu’-n baltă.

Interesul meu s-a concretizat sub forma unui interviu pe nevăzute cu cei patru. Adică au avut aceleaşi întrebări, dar fiecare a răspuns ce-a vrut, fără ca ceilalţi să ştie. E mai bine aşa, că după două săptămâni în balon aveau impresii de grup şi nu răspundeau sepaart decât prin avocat sau secretară.

Bine, pe de o parte e mai bine că am făcut interviurile astea după ce pluta a acostat şi a atacat somnul de veci undeva pe malul gârlei (evident că acum mi-a trecut prin cap să-i întreb de plută, dar sunt sigur că-mi vor răspuned în comentarii). Întotdeauna e mai bun un interviu la rece decât unul la cald, mai ales având în vedere faptul că “la cald” înseamnă în România fie după vreun meci, fie după vreo beţie. Aşadar, doamnelor şi domnilor, vă rog să vă închideţi telefoanele mobile, că-i pericol să cadă-n apă:
.

– Salut

IVO: Ahoj!
INJINERU: Noroc. Salutul, nu berea :P
DĂSCĂLESCU: Ahoy, mai bine zis!
HOLERGA: Salut :)
.

– Ai vreun motiv pentru care, după ce ai fost #cupluta timp de trei săptămâni (n.m. de fapt au fost două, dar am vrut să văd dacă au ţinut evidenţa. Au ţinut-o!), să te simţi altfel decât te-ai simţit înainte de a merge?

IVO: Mă simt mai bărbat. Şi pregătit pentru orice altă aventură s-ar ivi. Mă simt în stare de mai multe lucruri decât până la #cupluta. Sper să ajung vreodată şi la #dinromania :D
INJINERU: Având în vedere că am reuşit să-mi rup capul numai la mal, concluzionez că statul în fund 8 ore cu o vâslă în mână mi-a afectat capacitatea de a merge.
DĂSCĂLESCU: Pe lângă faptul că a dormit Holerga în curu’ gol în sac, nu! Sau… Oricum, m-am întors bărbat!
HOLERGA: Am stat doar 2 saptamani cu pluta :D. Nu pot sa zic ca ma simt altfel. Doar implinit ca am reusit sa finalizam aceasta aventura cu bine si fara incidente.
.

– Pe ce loc pui experienţa #cupluta în clasamentul vieţii tale între cele mai importante evenimente prin care ai trecut până acum?

IVO: Clar pe primul loc – asta poate până nu voi face ceva mai fain ca pluta. Am pus deja 14 idei pe foaie. Şi ăsta sunt numai eu: din câte ştiu, şi băietii s-au mai gândit la alte nebunii constructive.
INJINERU: Până acum, având în vedere că-s destul de crud (26 ani) pluta e experienţa cea mai tare la care am participat. Asta datorată mai multor factori cum ar fi temperaturile extreme (patruj’ dă grade), dar şi a timpului îndelungat (două săptămâni).
DĂSCĂLESCU: În primele 300. Din care au fost doar vreo 5 până acuma. Deci maxim 5.
HOLERGA: Clar că aceasta este cea mai frumoasă aventură la care am participat personal până acum.
.

– Aţi pornit la drum 4. Câţi aţi ajuns la Nădlac?

IVO: Din fericire, toți 4 :)) Ar fi fost tare ciudat să ne fi certat în asa fel încât cineva să spună: “io mă duc acasă”, să arunce padela pe pluta, să înoate pana la mal să plece iar noi să ajungem doar 3 sau doar 2 :))
INJINERU: Era să spun 5, dar Albert a stat doar fizic doar un weekend cu noi (mi-ar fi plăcut să fie până la final). Dacă mă luam după băieţi ajungeam 10 noi 4 şi 6 câini, denumiţi generic “prietene”.
DĂSCĂLESCU: Mii. Daca îi adunăm pe toți de pe facebook, bloguri, sau oricine a auzit de noi și i-a plăcut ideea. Sau nu i-a plăcut.
HOLERGA: Ceva mai mult de 104. Trebuie să îi socotim pe toți cei care erau acolo, pentru că fără ei nu ar fi fost același final.
.

– Care dintre cei 4 care aţi fost #pepluta s-a priceput cel mai bine să ţină grupul unit când v-au atacat rechinii şi aţi început să ţipaţi unul la altul?

IVO: Cred că Injineru se pricepe cel mai bine la “mobilizat” vâsla și la cântat în strună la orice problemă. Ce e clar e că Adi și cu mine ne pricepem să omorâm viespi de 5 cm lungime cu padela – dar trebuie să stam pe plută, altfel nu știm.
INJINERU: Acum mă pufneşte râsul când mă gândesc cum alergam pe plută în cascada de la Aiud (cea în care era să rămânem fără plută dacă nu ne ajutau oamenii de pe mal). În rest datorită temperamentului moldovenesc eu eram cel care înjuram de mama focului şi apoi cu un urlet războinic ţineam numărătoarea la vâsle ca să dăm toţi sincron (unu, doi etc. (dar cu sunet de Torrr da?:) ))
DĂSCĂLESCU: Cu multă modestie zic că eu. Cât timp nu se certau cu mine.
HOLERGA: Toți am fost trup și suflet acolo.

.

– Vreau procente: care cât a vâslit?

IVO: Auleu :)) Domnul fotograf a vâslit în proporție de 70% cu un spor de 30% pentru că “făcea poze”. Luminița a vâslit restul de 70% în timp ce “pozele” erau hiperactive. Injineru cu mine am vâslit la fel și constant. Ne-am îndrăgostit pe veci, pe veci am un partener de vâslă, nu vreau să-l schimb :D am zis !
INJINERU: Dacă ştiam că pui întrebări de matematică nu mă băgamJ Acum vrei per total sau?:) Un calcul scurt ne arată că Eu şi Ivo am vâslit 80% (din ce nu ştiu, eventual în raport cu ziua normală de vâslă), Băscălescu 79,5% iar Holerga undeva pe la 50% (nu prea putea să facă o acţiune mai mult de 30 de secunde pe ceas).
DĂSCĂLESCU: O să se supere Holerga și restu: eu 40%, ivo și injineru 20%, albert 5% holerga 15%.
HOLERGA: Toți la fel. Dacă te iei după Injineru, eu 5% și el 101%.
.

– Există bisericuţe pe o plută?

IVO: Noi am vrut să numim o insulă în numele cu pluta, nu ne gândeam să construim și o bisericuță pe ea, dar nu era imposibil – Nu ai cum să faci bisericuțe în 4 oameni, poți doar să preferi mai mult sau mai puțin partenerul de vâslă – țuica oricum se împarte la 4 – la fel ca pâinea cu detergent.
INJINERU: Normal că există. Dar se sparg repede când credincioşii se dau cu diavolul.
DĂSCĂLESCU: Am avut un cort în primele zile. Am renunțat la el. Nu ne-am gândit să facem o bisericuța, oricum nu aveam clopot.
HOLERGA: Nu am avut timp de așa ceva.
.

– Dacă ar fi să pleci pentru doi ani pe o plută pustie, doar tu, care sunt cele trei lucrui fără de care nu ai merge acum, că ştii de ce ai nevoie?

IVO: Nu ai cum sa pui doar 3 dar încerc așa: Prietena/soția/logonica – un generator de curent – și mancare. De restul cred că te poți lipsi atâta timp cât ai bere sau rom cu
INJINERU: Serios acum, ai căutat mult întrebările?:) Să fie atunci un aparat de filtrat apa, o undiţă ceva pentru prins peşte şi o sursă de foc (nelimitată), bine, cred că aş muri după o săptămână dar ţi-am făcut pe plac răspunzându-ți.
DĂSCĂLESCU: Nu aș merge fără Ivo, Adi și Taba!
HOLERGA: Țigări… Multe țigări, haine de ploaie și o vâslă din aluminiu

.

– Gulaş sau ciorbă?

IVO: La cum le prepar eu pe ambele nu știi ce să alegi :D
INJINERU: Fără nicio îndoială gulaş, ăsta ţine mai mult în stomac decât o zamă
DĂSCĂLESCU: Supa de usturoi cu pastele alea care arătau ca niște viermi!
HOLERGA: Gulaș.
.

– V-aţi făcut cruce când aţi trecut pe lângă biserici?

IVO: Din principiu am o chestie împotriva bisericilor. Nu a religiei, ci a bisericilor. Consider biserica un monument ridicat unui erou necunoscut, unde plătești pentru servicii inexistente. Deci nu :)
INJINERU: Nu cred în nimic, dar seara ne mai şopteam la ureche câte un înger îngeraşul meu.
DĂSCĂLESCU: Injineru mai făcea semne, dar nu cred ca se închina.
HOLERGA: Nu am trecut pe lângă biserici :))…dar Injineru are un mod personal de a face asta, poate vă povestește…
.

– Ce ai schimba dacă ai fi din nou la începutul drumului #cupluta?

IVO: Sincer absolut nimic, dar absolut  nimiș, si in nici un caz nu l-aș pune pe domnul fotograf sa vâslească mai mult :)) Sunt foarte sincer.
INJINERU: Echipamentul cu siguranţă (ar fi de calitate) şi numărul de bagaje pe care le-aş lua cu mine (sau ceilalţi cu ei).
DĂSCĂLESCU: Aș schimba multe și nu aș schimba nimic. Pentru că orice aș schimba, experiența s-ar schimba la rândul ei. Ah, mi-aş schimba şosetele.
HOLERGA: M-aș ocupa eu de sponsori.
.

– Toţi plecăm în excursii cu cel puţin un lucru pe care-l cărăm cu noi degeaba. Care a fost lucrul ăla pentru tine pe plută?

IVO: Habar nu am. Inițial, în spiritul hazului, vroiam să spun Holerga. :)) Dar nu cred că am cărat ceva absolut degeaba. Poate totuși undița pe care o aveam de la Gog. În rest, doar extra haine poate, și din a doua zi padela mea ruptă.
INJINERU: N-am avut mare lucru la mine şi m-am folosit de toate chestiile mai puţin de un cuţit pentru că erau deja altele pe plută. Dacă aş fi mers singur de exemplu şi cuţitul ar fi fost folositor.
DĂSCĂLESCU: Aparatul de ras.
HOLERGA: Vâslele :)
.

– Pe o scară de la 1 la 10, cât de greu ai crezut că e la început şi cât de greu a fost la final? Vreau două cifre, câte una pentru fiecare moment.

IVO: Pfoai ce-mi place să dau note ca la școala :)) La început 1 – adică deloc greu. La final 1 – din nou deloc greu, pe parcurs poate un 8 și de când ne-a vizitat și Sf Ilie un 11 clar!
INJINERU: Paradis, vacanţă, viaţă frumoasăJ) aşa am plecat. Iar ca notă de început 3. După două palme de la natură combinate un pic cu „bunătatea” lui sf ilie am ajuns la un dramatic 8
DĂSCĂLESCU: 3 și 9
HOLERGA: 6-7
.

– Care sforăie cel mai tare?

IVO: Nu știu, că eu dorm lemn, nu aud nimic pe lângă mine, dar odată e clar că nu mai știu care a sforăit într-un hal de m-am trezit… dar nu mai știu pe cine trebuie să dau vina și să-i cer și o bere pentru trauma cauzată.
INJINERU: Nu ştiu bre că eu dormeam nu-mi pândeam coechipierii la sforăitJ şi nici nu am făcut campionat. Gurile rele zic despre mine că aş fi sforăitor şef.:(
DĂSCĂLESCU: Nu știu, că eu dorm dus. Da’ tind să cred că eu!
HOLERGA: Injineru!
.

– Dacă ar fi să dai timpul înapoi şi să iei cu tine pe plută un al cincilea om, care ar fi ăla?

IVO: Nu cred că aș mai lua pe încă cineva cu noi pentru că se debalansează pluta, greutatea nu mai este distribuită la fel: Îmi e greu, că am de ales între prieteni, ceea ce nu ma încântă, dar clar Albert și-ar merita un loc printre noi indiferent de câți am fi pe plută :)
INJINERU: Acu vrei să mă bagi şi la belea că-mi reneg prietenii şi din alea…. Măi, măi.. Având în vedere că am văzut de ce e în stare cu siguranţă l-aş lua pe Albert J
DĂSCĂLESCU: Pe Olgutza, pentru că știu că și-a dorit foarte mult. Și pe tatăl lui Ivo.
HOLERGA: Cred că pe Olga.

Evident, cum întrebările mele au fost gândite de subsemnatul, nu mi-a trecut prin cap una importantă în economia meciului. A răspuns însă Injineru la întrebarea care lipsea:

INJINERU: Chiar dacă nu ai pus întrebarea, da, a fost greu fără femei. (dintr-un anumit punct de vedere)

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.