Zverevenire

Chiar dacă sunt foarte puține indicii pe tema asta, m-ar fi coafat bine viața de sportiv de performanță. Când jucam Sims pe computerul cu Windows 95, îmi țineam tot timpul personajul la dietă strictă. Ok, unii ar spune că făceam asta pentru că nu pricepeam jocul, dar au fost și alți factori favorizanți pentru această teorie: de mic copil și până azi am știut foarte clar pe ce mașini aș sparge primul milion de dolari, iar viața de șofer în România m-a ajutat să exersez trash talk-ul care m-ar fi salvat de problema cu mașinile scumpe pentru că toți banii câștigați i-aș fi dat pe amenzi care să-mi deconteze vorbele grele. Dar cel mai important, dintotdeauna am știut că drumul spre performanță trece prin suferință.

Am ajuns în a noua zi de US Open, zi care a început cu Putintseva și Brady la un capăt de fitil și a continuat cu Zverev și Ćorić împingând pianul la deal pe scări. Când ești cronicar și alături în miez de noapte îți mai stau doar porumbeii care huhuie pe Arthur Ashe, astfel de meciuri te formează ca viitor profesionist și, în același timp, potențial manechin de cămăși albe cu mâneci capsabile la spate într-un spital pe bolnavi psihic.

Dar satisfacțiile sunt uriașe. A doua zi, toată lumea știe mai bine ce trebuia să înțelegi din meci. În plus, tot timpul cronicarul pleacă cu învingătorul, ceea ce e o chestie mișto dar numai în la meciurile din zona WTA. Plus că e și o chestie imaginară. Nu în ultimul rând, e un exercițiu de răbdare: până la meciuri mai bune, astea sunt meciurile care ne formează ca fani ai tenisului. Meciurile în care transpirăm invocând un schimb lung și lin unduit pe lângă tușe sunt presa mecanică și ciocanul care ne formează pentru meciurile în care știm by heart rutina de pregătire a sticlelor și a chiloților jucătorului.

Cronicile de Grand Slam îți sunt oferite de Porsche:

Alexander Zverev – Borna Ćorić 1-6, 7-6, 7-6, 6-3

Aș putea fi acuzat că pun pe soclu meciul ăsta doar ca să-i fac de rușine pe flăcăi. Ca să nu se ajungă la așa ceva, aș fi putut să îi trimit la cosit livada, doar că băieții au pontat în sferturile de la US Open trei ore de secerat traverse din fier beton și ascuțit colțuri la borduri.

Totuși, a existat ceva minunat în meciul ăsta: suferință într-una dintre cele mai sincere forme sportive ale ei. Într-o arenă care, fără spectatori, pare beciul unei nave spațiale, doi crai au tras clopotele cu lumina tenisului stinsă, încercând să prindă un loc pe trambulina de un loc care duce în semifinală. Pentru că, altfel, avem pretenția asta năroadă ca sportul în general și tenisul în mod special să echivaleze cu prezentările de modă de la Milano, minus tocurile. Doar că treaba nu stă așa cum credeam la fel cum nici apa caldă din București nu e obligatoriu să fie caldă: meciul pe care Zverev și Ćorić aproape că l-au jucat la dublu împotriva tenisului e mult mai aproape de tenis decât toate finalele memorabile. Pentru că sportul e format din semnificativ mai multe momente de nervi și dor de-o minge bună, decât de acel moment în care mingile se leagă între ele și stau pe tușe ca-ntr-un dans de conga.

Embed from Getty Images

Dacă nu cumva omul chiar nu știe de fapt să servească, cealaltă variantă e cea în care Zverev și-a organizat de unul singur botezul, s-a băgat în cristelniță până când a văzut eticheta cu „Made in Huși” și apoi a ieșit să își scutere pletele până când mi ți l-a înecat pe Ćorić.

Iar lui Ćorić nu avea de unde să îi fie simplu, chiar dacă Borna l-a mai abțiguit pe Zverev la US Open și i-a ridicat acreditarea de turneu în 2017. Doar că, de atunci și până acum, Zverev a mai crescut, a mai învățat, a mai mâncat trotil pe care îl varsă uneori în serviciu și a trecut și el printr-un sfârșit de lume alături de noi. Neamțul a început cu vlaga cu care pisicile mele se trezesc la 4 după-masa, plănuind somnul de la 4:15: trei duble greșeli într-un game. Copyright Zverev.

Așa a ajuns Ćorić la primul break și a părut că Borna trage tare în primul set nu doar pentru a-l câștiga, ci mai ales pentru a încheia meciul cât mai repede de teama vidului sportiv care se manifesta pe cealaltă parte a terenului, cu smash-uri care au atentat la integritatea arbitrilor mai rău decât a făcut-o mingea lui Nole și cu retururi care se târâiau până la baza fileului cu precizia cu care se scriu în România proiectele pe fonduri europene.

Embed from Getty Images

Borna a schimbat de-a lungul meciului vreo zece tricouri în timpul în care Zverev schimba doar tușele din terenul de dublu pe care le ratează la câte doi metri. Avantajul lui Zverev pentru setul al doilea a fost că mai prost decât în primul nu ar fi putut juca decât în cazul în care mă suna pe mine să îi explic tactica pentru restul meciului. Așa că neamțul a început să-și agite șuvițele și să dea senzorilor semne de viață inteligentă.

Pe lângă careul de duble greșeli fără de care nu-și poate nici măcar saluta câinele, Zverev a dat drumul măcar le restul loviturilor din carlingă și a evitat pensionarea anticipată, deși Ćorić a făcut break cu 4-3. Dar Borna e și un jucător abil, cu care fanii croați aflați în grup la aparatele de respirat artificial se mândresc că se poate adapta oricărui adversar. Așa că omul băgat polonicul adânc în oala cu lovituri strâmbe și a început să le împroaște pe tot terenul fix în timpul tiebreak-ului.

Brusc, Ćorić s-a transformat într-o sticlă bună de vin pe care o bei până la capăt doar ca să descoperi pe fundul sticlei o bucată din ambalajul unei pungi de zahăr. Pentru că Zverev avea încă boii cu picioarele legate la gât, clătinările lui Ćorić nu au echivalat cu vreo dominare a lui Sasha, ci mai degrabă cu o nivelare în jos a cantității de suferință de pe teren. S-a jucat într-o continuă durere, cu zvâcuri de ură bucuroasă la un winner fabulos reușit și apoi slujbă ecumenică în croată și germană de pomenire a morților la inveitabilele mingi ulterioare în care Arthur Ashe Arena părea gazda unui meci din cadrul Cupei Presei la Tenis.

Totuși, în privința lui Zverev e bine să privim în perspectivă și să ne bucurăm că nu organizăm noi următorul Grand Slam: la rugina pe care o are cu primul serviciu, mi-e că francezii de la Roland Garros nu se pot bucura prea mult de noul acoperiș de pe Chatrier.

După meci, Zverev s-a arătat șocat de ceea ce i s-a întâmplat lui Nole, ceea ce chiar nu mă miră absolut deloc, pentru că Sascha pare exact genul de căpău care ar închide porțile în fața rațiunii și ar elibera pe ieșire de serviciu o astfel de nefăcută. Uitați-vă cu carnețelul în mână la fiecare moment în care îl supără vreo decizie și amintiți-vă că omul servește cu 230 de km/h la rece, deci mai mult ca sigur că o „scapă din mână neintenționat” pe la vreo 80-100 de km/h.

Embed from Getty Images

Pablo Carreno Busta – Dennis Shapovalov: 3-6, 7-6, 7-6, 0-6, 6-3

După standardele ultimului său meci, Busta a jucat execrabil în meciul cu Shapovalov. În urmă cu două zile, spaniolul a fost atât de eficient, că a terminat meciul în mai puțin de un set. Dar norocul i s-a întors. Nu cu totul, dar asta și pentru că Shapovalov a venit cu părinții la meci, nu cu vreun guru, de unde și comportamentul mult mai liniștit și mai puțin descalificant.

Dennis a fost pericol public. Dar mai mult pentru șansele lui de a câștiga meciul. Per total, mergem mai departe fără el, având în minte faptul că un puștan de 21 de ani poate fi înspăimântător de arțăgos. Îl lăudăm noi, dar cumva trebuie să găsim o altă explicație pentru cele 77 de greșeli neforțate pe care canadianul le-a înșirat în meci.

Un forehand cu care a făcut senzorii din radar să sughită i-a adus lui Busta prima minge de meci la 5-3 în decisiv. Și uite-așa mai duc părinți un copilandru către casă, iar contingentul de mânji ATP Next Gen scade cu fiecare zi care trece.

Embed from Getty Images

Pavic/Soares – Rojer/Tecău: 6-4, 7-5

Ar fi stupid să spunem că nu a fost seara noastră când pentru a naiba știe câta oară am avut român în semifinala unui Grand Slam care are în parcări asfalt mai bun decât în orice viitor proiect fantezist de autostradă am putea făta vreodată.

Totuși, nu a fost seara în care primim pe cerute și nemeritate o altă finală de Grand Slam de la Horia și fratele Rojer. Două break-uri în plus și niște mingi scăpate din traistă au decis soarta unui meci pe care ar fi fost mai meritat să-l fi pierdut ai noștri la zaruri, că varianta care ne-a fost înfățișată nu a părut cu nimic mai justă.

Naomi Osaka – Shelby Rogers: 6-3, 6-4

Rogers avea 3-0 la meciuri directe cu Naomi, asta fiind una dintre numeroasele povești de succes care s-au încheiat tragic în 2020. Osaka ajunge la borcanul cu semifinală US Open pentru a doua oară și a avut nevoie de doar 40 de minute ca să planteze un serviciu eco-bio pe steroizi și apoi să scuture copacul în care i se afla adversara ca să își culeagă cei cinci ași pentru care a muncit.

Exact așa cum o arată și aparențele, Naomi a dominat în liniște, a pierdut doar 9 puncte pe propriul serviciu în primul set și a descompus în fracții ordinare serviciul lui Rogers oricând i s-a șoptit în cască. Doar că, pentru Rogers, deznodământul nu poate fi unul trist: ne amintim cum americanca flăpăia pe lângă șalupele clasamentului WTA și era andocată pe locul 780 în anul 2018 din cauza unei accidentări, după ce în 2016 juca semifinale la RG.

Apropo de subiectul suferințelor, să consemnăm că durerile lui Naomi par a fi în izolare la domiciliu. Ceea ce le dorim în continuare, că cineva trebuie s-o bată pe Serena la US Open-ul ăsta.

Embed from Getty Images

Jennifer Brady – Yulia Putintseva: 6-3, 6-2

Faptul că Jen Jen rupe jumătatea ei de tablou cu dedicarea cu care am vrea noi ca firmele să rupă facturi și bonuri fiscale este o chestie care poate fi uimitoare, dar nu ar trebui. Brady e de vreo 5 ani călare pe cei mai buni ponei și gonește la umbra jucătoarele de top din circuit.

În august a câștigat primul turneu WTA din carieră, la Lexington. Iar de când a primit diploma de profesionistă de la UCLA, fata dă cu coada de furculiță prin clasament, are 10 victorii în ultimele 11 meciuri și la US Open nu a lăsat ciubuc niciun set.

Embed from Getty Images

De servit la US Open a doua zi de sferturi (în noaptea de miercuri spre joi)

S. Williams – T. Pironkova
V. Azarenka – E. Mertens

D. Medvedev – A. Rublev
A. De Minaur – D. Thiem