Unii cu mapa, alții cu Saba

Ești conștient de forța degajată de uzina pe picioare din Belarus, ultimele meciuri fiind probă-beton la dosar, dar algoritmii îți sunt înfruntați de un istoric al meciurilor directe cu mai multe bile albe în dreptul americancei, mai exact un convingător 4-2. Te miri precum gazetarii cu carte de muncă în trei volume că portarul echipei de fotbal Rapid a ales să îmbrace chiar și pijamalele lui Atletico Madrid. Chiar de-ar fi ca în timpul liber să aibă în pază caloriferele din internatul academiei de copii și pitici, e Atleti, cum se zice la soccer.

În 2021, când o bătea pe zgura de la Roma, Coco avea 17 ani și cont de Instagram. 2-0, nu oricum! Cam știu ce întrebări i-au adresat babacii Arynei după acea partidă:

– Auzi, tu unde te vezi peste 10 ani?

Iertare, era o glumă neinspirată, nu se face astfel de filosofie la Minsk. De fapt, au muștruluit-o cum mi-am luat eu săpuneală atunci când am dat prima dată la facultate. Concomitent îmi erau gâdilate și alte frecvențe, deci mi-aș fi dorit să fac vreo cinșpe lucruri odată. Dar abia fusese clonată oița Dolly. Când să se apuce savanții și de creatura racolată peste ani de Meșter?

Am picat examenul, ușor de ghicit, băgasem spoiler ca la balamuc:

– Băiete, agricultură va scrie pe tine! Ne pare rău, dar la roșii și la fasole e nevoie de mână de lucru.

Poate că se și dramatiza pentru o eventuală ecranizare ulterioară, însă pe vremea aceea nu se traficau muncitori din Asia. Carevasăzică, țara se bucura rușinată că un viitor filolog îi va scurma la rădăcină cu mâinile goale. Și cu unghiile tăiate până în carne. Pentru sapă și hârleț aveam nevoie de permis, exact ca la motocicletă.

N-am înaintat plângere la Protecția Copilului, nici nu mai eram copil, n-am ajuns nici la vreun specialist care să-mi fortifice moralul cu vorbe extrase din cărți. A trebuit să-mi aplic un mental coaching în regie proprie. Poate că la fel s-a descurcat și Sabalenka. A nu se înțelege că am procedat corect, dar iată cât de bine am ajuns amândoi!

Mai ales ea, căci a început nu doar turneul australian ca o tornadă. Și semifinala cu Coco a plecat luând pe sus orice așteptare a fanilor americancei: game la zero, apoi break la 15, tare, în control, inclusiv zgomotul care însoțea lovirea mingii parcă era crescut. Să fi fost sentimentul manipulat de acustica arenei sau a umblat la master ca la concertele în aer liber? Nu poți asculta la același nivel 3 Sud Est și Metallica, băieții de la butoane au câteva cursuri de touching emoțional.

Biata Coco, dincolo de plasă, puțin înghesuită de vibe-ul bielorusei, a început cu duble greșeli, dar și-a dat seama că aria va dura cât o pauză publicitară dacă nu iese din haina timoratului. Și s-a pus pe picioare, a scos și săbiile ornamentale cu care nu tai nici măcar un morcov. N-aveai timp să vernisaj, important e să fie ceva la mână. Atât de agresiv începuse disputa. La 5-2 pentru Saba, cele două au avut un punct ca de un penultim act de Grand Slam: la cât de aproape era una de cealaltă, s-ar fi putut atinge cu instrumentele. Iar mingea a picat de câteva ori în fiecare dintre cele două dreptunghiuri, adică elefantul a dansat din toate încheieturile în buticul de porțelanuri și merită premiat.

5-2 ziceam? Aryna s-a relaxat, a zâmbit la comentariul unui suporter excentric, a bubuit vreo două voleuri în fileu și s-a trezit condusă cu 6-5! Nu întâmplător luase bătaie de câteva ori de la Gauff, numai că în tiebreak s-a repornit uraganul. 7-2, curat statement din partea campioanei de anul trecut. Al doilea set a lăsat, însă, impresia unui echilibru pe care Sabalenka l-a tulburat atunci când a avut chef. La 4-3 pentru adversară, numărul 2 mondial a fost aproape să-și piardă serviciul. S-ar fi putut ajunge într-un decisiv, însă forța naturii a întors și a făcut break, singurul din această rundă. Adevărul este că sportiva din Minsk, dacă te prinde pe retur cu reverul eliberat cu două mâini, calcă mai tare decât trenul. Și e o concurență neloială cumva, căci ea nu întârzie. E ceas.

E de apreciat și nivelul crescut al lui Coco, dar pe bicicletă e mai greu să ajungi pe pisc. În anii următori, va fi și ea pe ATV, sigur va putea mai mult, altfel n-ar fi servit as cu al doilea. Era focul de la final, publicul spera să se ajungă la setul de departajare. Favorita celor prezenți a salvat o minge de meci cu o lovitură câștigătoare pe forehand, însă apoi a devenit ea însăși spectatoare. As Saba și un as mai mic, adică o execuție care practic s-a lovit cu cea mai mare forță de racheta americancei și s-a izbit leșinată de ațe. La ce standarde s-a produs evenimentul, oricare dintre protagonistele primei semifinale ar fi putut trimite în finală și echipa de copii și juniori.

Aceste cronici îți sunt oferite de noul Porsche Panamera

Dayana Yastremska – Qinwen Zheng 4-6, 4-6

În fazele incipiente ale unui turneu respectabil ca acesta de la Melbourne, nu dai nicio importanță unei Dayane sau duduiței Qinwen. Doar dacă își încrucișează talentul și viciile cu vreo jucătoare d-ale noastre, însă trebuie să ai noroc cu carul să le întâlnești din prima. Sorry, dar așa s-a întâmplat la Australian Open-ul curent: turul 1 și “nu vă supărați, acum trecem peste Oceanul Indian? Aha, mai avem mult până în Europa?”

Abia aștept să-mi dea peste mână fetele noastre, să mă transform și eu într-un Eugen Barbu, dar de extracție rurală, și să-i cer lui Meșter spațiu pentru a titra: “M-ai învins, Sorană!” Sau “Anuță, ești cea mai tare!” Aș face-o cu fanatism. Bine, n-aș avea motive atât de solide să creez o mixtură asfaltică din propria-mi mătreață și cenușă. În definitiv, scriitura noastră din acest colț de Internet poate să și impulsioneze. Trebuie. Iar Barbu, într-un pamflet de linie, îl făcea pe Rodion Cămătaru “Haplea în chiloți”. Pe vremea aceea era realmente exhibiționism publicistic.

Să revenim la oițele noastre. Când ai în față baloți de meciuri, nu te oprești la Yastremska, ai lucruri mai bune de făcut în viață. Cu două excepții numite Vondrousova și Azarenka, stații prin care a trecut fără să oprească, exact ca la Ianca sau Făurei, ucraineanca n-a avut prilejul să scoată din depou trenul regal. Soarta face ca și astăzi, la semifinala cu cealaltă necunoscută, să fi venit tot în țoale de casă, nimic special. Dincolo, chinezoaicei nu i-a picat pe rever nicio victimă cu box-office, iar ea, în așa-numitul cvasi-anonimat în care o scald cu de-a sila, e totuși numărul 15 mondial. Dacă m-aș fi priceput la tenis, aș fi reperat-o fără trudă. O mai încurc cu Wang și cu Peng. La fel cum o face ea cu Dănuț, Ionuț, Codruț și Hângănuț.

Drăgălașele de ele, atât de mult se bucură de notorietate că au dat prima dată mâna într-o semifinală de Grand Slam. Ce mare e lumea, nu-i așa? Și iarăși se aruncă în gol, de la etajul douăzeci, un proverb fără sens. Lumea chiar e mare, noi păcătuim orbecăind prin cercuri mici și ruginite.

Ambele, și Yastremska, și Zheng, au marele merit că, izbutind o asemenea performanță, devin best-seller-uri. Le cauți biografia, te răcorești la umbra arborelui lor genealogic și speri ca între timp nivelul de tenis din această semifinală să crească. Să fii nevoit să te uiți la duelul dintre Coco și Aryna ca la un “Las Fierbinți” în universul în care la un moment dat, cu toate referințele galaxiei, ai avut dubii cu “Seinfeld”. Și cu “Curb Your Entusiasm” al bătrânului Larry David. Bine, și “Friends”.

Până și trăirea calificării în faza din care încep să se vadă sclipirea trofeului s-a consumat uniform. Nu e doar acces în semifinală ca să te poți arunca pe minibarul din camera de hotel:

– Băăă, suntem finalisteee, vorba celebrului comentator de radio care transmitea și la TV meciul de Cupa Campionilor Europeni dintre Steaua și Barcelona.

Ai doborât mai puternice în fazele anterioare, poți să strigi și Bingo, nu te mulțumești doar cu linie. Scriu și eu din auzite, n-am fost în viața mea într-o clădire gen autogară în care se afișau numere pentru amatorii de păcănele avant la lettre.

Ucraineanca, mai dispusă la riscuri, gen kamikaze, așa cum a fost întregul turneu, chinezoaica, echilibrată, parcă mai cu frica Dumnezeului break-urilor. Și tot mi-ar fi fost greu să le departajez, căci prima a greșit mai mult, dar i-au și ieșit în plus și lovituri decisive. Undeva, pe la reglaje s-a decis intrarea în finala cu Sabalenka. Zheng a evitat un 0-3 în setul întâi, s-a apărat mai atentă și la 3-3 a dat lovitura. A furat game-ul din serviciul Dayanei și nu mai putea rata șansa de 1-0 la general.

Tot la 3-3 i s-au frânt șansele europencei și în cea de-a doua reprezentație, semn că “made in China” e mai mult decât o sintagmă. E un secol de plus-valoare, chiar dacă uneori nu terminăm săptămâna cu aceiași papuci “noi-nouți” cumpărați luni sau marți. Serviciul în teu al lui Qinwen a oprit o semifinală muncită, îmbibată în transpirație. Nu mai mult. Sâmbătă o să bată toate vânturile de la Geneză încoace. Într-un singur sens.