Bine, recunosc: prefer să spun pas unor evenimente la care sunt chemat daca știu că acestea au loc în spațiu închis și că în respectiva încăpere se fumează. Pur și simplu nu pot respira atunci când fumul țigărilor și cel reciclat prin plămânii unora îmi inundă și-mi violează zona personală.
Evident, povestea e veche și are mai multe aspecte, unul fiind cel conform căruia hainele mele put de la un kilometru după ce plec de la vreo șmotrogărie în care pe fumători i-a durut la colon de faptul că pe mine mă deranjează. Nu e chestiune juridică, pentru că ei au voie să facă asta acolo, ci mai degrabă una morală. De bun simț, dacă vreți. OK, nu merg dacă nu-mi convine, știu. Doar că soluția asta, fluturată deseori ironic și superior, nu e o soluție în adevăratul sens al cuvântului.
Probabil este și unul dintre motivele pentru care nu prea gust întâlnirile de acest tip. Nu are cum să-ți placă ceva dacă acel ceva te strânge de gât. E a și cum ai vedea un film bun cu piciorul plin de furnicături d-alea cretine care te omoară după ce piciorul iți amorțește.
Dar am găsit soluția. E ok. Mizez pe faptul că starea naturală, originară a oamenilor nu este cea cu țigara-n colțu’ gurii. Și voi contraplăti cu o altă stare artificială. Cum ar fi ca, atunci când pe fumători îi va durea iar înspre zona pelviană de faptul că e și sufletul meu la masă, să scot una bucată Crispy Strip, năște maioneză cu usturoi și un pahar de Cola și, după ce le consum tacticos, să execut o lucrare deloc elegantă, dar deosebit de generatoare de damf? Și să arunc un nor de râgâituiri usturoienizate (fără sunet, că nici ei nu fac zgomot) înspre prima fată pe care-o văd cu impresii sensibile, dar cu țigara-n mână.
Așa, ca de la stare non-naturală la stare non-naturală. Ba chiar asta e deja discutabilă, că doar ne-am născut râgâind a bine după înțărcare. No?
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.