Zona înaltă a industriei auto este formată din gentlemani. Oameni cu ştaif, cu multe şcoli şi cu multe lucruri văzute în viaţă. Oameni care decid soarta multor zeci de milioane de oameni ale căror locuri de muncă şi vieţi ţin, într-un fel sau altul, de maşini. Mă uit doar în familia mea şi văd că trei din cei patru membri activează în domenii conexe auto. Vrem, nu vrem, le urâm sau nu le urâm, maşinile pun pe masa multor oameni pâinea de zi cu zi, iar industria este condusă de câţiva băieţi extrem de inteligenţi care sunt admiraţi pentru deciziile bune sau, uneori, criticaţi pentru că deciziile lor nu au adus acel “mai bine” pentru toată lumea din jur. Pe scurt, oamenii ăştia sunt influenceri în adevăratul sens al cuvântului.

Evident, comportamentul lor este direct proporţional cu poziţia lor. Sunt impecabili ca apariţie, oratori desăvârşiţi, băieţi cu mult umor şi analişti care înţeleg importanţa deciziilor lor în societate. Este o onoare să fii faţă în faţă cu aceşti oameni, iar unele dintre interviurile pe care le-am avut până acum cu numele mari ale zonei auto m-au lămurit că, atunci când nu vor să spună ceva, oamenii ăştia nu spun. Punct. Nu există decât informaţii declasificate intenţionat. E greu să scoţi lucruri încă nepublicate, iar atunci când o faci eşti fericit în adevăratul sens al cuvântului. O exclusivitate scoasă de la un nume greu al zonei auto este echivalentul unui trofeu personal profesional.

În aceste condiţii, în care totul este foarte bine pus la punct, vă imaginaţi că disputele verbale între gentlemani lipsesc cu desăvârşire. În cel mai bun caz, înţepăturile sunt de tipul “adversarii noştri nu au acest sistem” sau “nu vrem să vorbim despre principalii noştri concurenţi, dar la noi lucrurile stau mai bine”. Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea să văd că începutul lui 2012 a dezlegat limbile oamenilor despre care v-am vorbit mai sus. Nume mari ale zonei auto – preşedintele Fiat-Chrysler sau preşedinţii birourilor nord-americane Ford, BMW şi Mercedes – şi-au cam pierdut răbdarea în criză (la unii e explicabil, la alţii nu) şi au scos perle rare, de care dai cu greu în marea aparent liniştită a declaraţiilor oficiale.

FIAT/CHRYSLER vs. FORD ŞI VOLKSWAGEN

Încep cu Sergio Marchionne, CEO al Fiat şi Chrysler şi nu numai, care într-o întâlnire avută cu jurnaliştii la Salonul de la Detroit a ţinut să îi muşte de fund pe cei de la Volkswagen şi de la Ford. Cu un look complet nou – o barbă albă care trăda atât originile italiene, cât şi problemele pe care le are pe cap – italianul a început direct, fără ocolişuri.

“Pick-up-urile noastre din gama Ram (n.m. maşinile alea imense cu benă cu sigla Dodge vândute în State) sunt într-adevăr dure, masculine. Lucru pe care nu l-aş putea spune despre pick-up-urile Ford”, a spus Marchionne, omul care a salvat Fiat de la faliment acum 10-15 ani şi care acum încearcă să salveze şi Grupul Chrysler. Italianul s-a îndreptat apoi către Volkswagen. Cu accente tandre. “Complexitatea acestui tip de business face ca masa, volumul, să fie cheile succesului. Nu în stil Toyota, dar, din păcate, oricât de mult aş urî să spun asta, în stil Volkswagen. Oricât urăsc acel grup pentru o varietate de alte motive, oricât nu sunt de acord cu modul în care îşi conduc afacerea, au făcut un lucru minunat ştiind să conducă volumele”, a spus Marchionne, care nu s-a abţinut la final de la o remarcă negativă: “Dar nu le iese întotdeauna”.

FORD vs. BMW ŞI LEXUS

Trecem la cei de la Grupul Ford, care s-au înţepat fără menajamente cu oficialii BMW în conferinţele de presă de la Detroit. Îi dăm cuvântul lui Jim Farley, şeful de marketing al Grupului care conţine mărca premium Lincoln.

“Mi se pare că asistăm la un concurs care îi oferă un premiu mărcii care aduce cele mai multe modele în gamă sau care construieşte cele mai extravagante showroom-uri”, a spus oficialul Ford la dezvelirea oficială a conceptului Lincoln MKZ. Pentru că era cam vag, Jim Farley a continuat, lăsând să se înţeleagă clar că vorbeşte despre Lexus şi BMW. “E ca şi cum unele branduri premium şi de lux ar fi devenit mari retaileri: eficienţi, dar fără suflet. Îşi lasă clienţii să se simtă ca nişte numere, nu ca nişte nume”, a încheiat acesta.

BMW vs. LINCOLN, LEXUS ŞI AUDI

BMW nu a ezitat să-i răspundă direct şefului de marketing de la Ford. Prin vocea autoritară a lui Ludwig Willisch, directorul biroului nord-american al celor de la BMW.

“Noi nu producem camioane, taxiuri sau autobuze. Nu producem canapele pe roţi şi nu luăm maşini de volum pe care să le redenumim şi să le vindem ca modele premium”, a spus Willisch, atacând strategia de “împrumut” a unor platforme existentă în grupurile care au mărci de volum şi mărci premium. A se citi Grupul Volkswagen (cu VW şi Audi), Grupul Ford (cu Ford şi Lincoln) şi Toyota (cu Toyota şi Lexus).

MERCEDES vs. LEXUS

În sfârşit, când toată lumea credea că acidul din sifon s-a terminat, a venit rândul directorului pe America de Nord al mărcii Mercedes-Benz, care a ţinut să nu lase spectacolul terminat până când nu-şi spune replica. Într-un interviu acordat jurnaliştilor la cel mai important salon auto al începutului de an, Steve Cannon s-a luat de Lexus şi de faptul că marca japoneză a căzut în 2011 de pe primul loc în clasamentul premium din SUA pentru prima dată după 11 ani.

“Oricum, pentru fiecare client care migrează de la noi la Lexus, avem alţi patru clienţi Lexus care migrează la noi”.

Anul 2012 se anunţă unul amuzant în lumea auto. Şi de-abia aştept interviurile de la Salonul de la Geneva, din martie.

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.