Nu o cunosc pe Andreea Roşca. Nu am văzut-o niciodată, chiar dacă joc tenis aproape săptămânal pe terenurile Federaţiei Române de specialitate. Am citit însă ce a scris Cristina despre ea şi problemele ei şi nu-mi pot opri gândurile de atunci.
Pe scurt: Andreea este una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din Europa (câştigătoare a unui titlu european pentru România, printre altele) şi a primit o invitaţie să plece în SUA la un turneu, pe cheltuiala organizatorilor. Dar nu are bani să-şi plătească avionul. Simt, ştiu prin ce trece, am fost oarecum într-o situaţie similară, şi aş vrea să daţi mesajul mai departe, poate îl vor vedea cât mai mulţi oameni care contează. Şi poate că cineva va dori ca numele să-i fie alăturat unei fete care a făcut mai multe pentru sportul românesc, de la înălţimea celor 12 ani ai săi, decât au făcut toţi fotbaliştii care au jucat până acum pe Naţional Arena, un stadion care pare mai degrabă o capelă luminată în care stă murbund fotbalul românesc decât un loc creat pentru ca românii să se bucure.
Eu aş vrea s-o aşteptăm pe Andreea la aeroport după ce ajunge din State cu un trofeu şi cu medalie la gât. Promit că-mi fac timp şi vin acolo. Chiar dacă suntem doi, trei, patru, zece sau o mie de oameni.
Îţi reamintesc că detaliile poveştii ei sunt AICI. Mulţumesc în avans pentru efort.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
